Producția de muniție din Rusia o depășește pe cea a NATO, arată o nouă analiză a industriei chimice militare ruse

Postat la: 22.06.2025 |

Sistem Un nou raport realizat de cercetătorul american Pavel Luzin pentru Jamestown Foundation dezvăluie amploarea eforturilor Federației Ruse de a-și consolida capacitatea industrială militară. Studiul analizează în detaliu modul în care industria chimică rusă a fost reorientată pentru a sprijini, în ritm accelerat, producția de muniție de artilerie, un domeniu în care Rusia a ajuns să depășească statele membre NATO în termeni de volum.

Datele centralizate arată o creștere masivă a producției și importurilor de nitroceluloză, toluen și acid azotic, componente esențiale în fabricarea pulberii de pușcă și a explozibililor. Din 2019 până în 2023, importurile de nitroceluloză ale Rusiei s-au dublat, ajungând la 3.000 de tone, în timp ce producția internă a crescut cu aproape 80%, de la o medie de 6.500 de tone anual (în perioada 2016-2021) la peste 11.500 de tone în 2023.

Astfel, în total, Rusia a avut anul trecut la dispoziție peste 14.600 de tone de nitroceluloză, suficientă pentru a produce aproximativ 7.300 de tone de pulbere piroxilinică. Spre comparație, în 2014, întreaga producție de acest tip era de doar 1.400 de tone.

Această expansiune chimică a alimentat creșterea vertiginoasă a capacității de producție a obuzelor și altor tipuri de muniție. Totodată, între 2021 și 2024, producția de toluen a crescut cu 42%, iar cea de acid azotic cu 45%. Experții estimează că, doar în 2024, până la 51.000 de tone de toluen ar putea fi direcționate exclusiv către sectorul apărării. În același timp, principalele fabrici rusești producătoare de acid azotic, Azot Uralchem și Azot EuroChem, au ajuns la o producție combinată de 105.300 de tone, față de doar 19.000 în 2021.

Pe lângă creșterea cantitativă, industria rusă a înregistrat și un avans în ceea ce privește resursele umane și eficiența producției. Personalul angajat în fabricile-cheie pentru sectorul apărării a crescut cu aproape 20% în doar trei ani, iar modernizările tehnologice implementate în această perioadă au dus la o eficiență operațională cu 70% mai mare. Printre aceste facilități se numără fabricile de pulberi din Kazan, Perm, Tambov și Samara, dar și unități chimice din Aleksinsk, Solikamsk și Altai.

În ansamblu, Rusia și-a dublat capacitatea de producție de pulbere între 2022 și 2024, ceea ce i-a oferit Kremlinului un avantaj strategic important în războiul de uzură purtat în Ucraina. Această dezvoltare industrială rapidă, axată pe muniție, contrastează cu ritmurile lente și fragmentate ale programelor de înarmare din multe state NATO, care se confruntă cu întârzieri cronice în investițiile în sectorul industrial de apărare.

Pentru Kremlin, explozibilii se produc cu un amestec de chimie, planificare și voință politică. În ecuația confruntării cu Occidentul, rușii par să fi înțeles devreme un adevăr esențial, acela că într-un război lung, avantajul nu este dat doar de armele sofisticate, ci de capacitatea de a le produce, și reface, în cantități masive.