Sahara a găzduit până acum 5.000 de ani o populație complet necunoscută / Cercetătorii au descoperit cele mai vechi mumii umane

Postat la: 09.04.2025 |

Acum 5.000 de ani, Sahara a trecut printr-o serie de schimbări majore, pe fondul modificării climei la nivel global, iar savana înfloritoare care acoperea tot acest areal, și care existase de acum circa 14.500 de ani, a devenit rapid uriașul deșert de astăzi. A fost și momentul dispariției unei misterioase populații umane, ale cărei urme genetice de abia încep să fie identificate.

Un studiu publicat în revista Nature de către o echipă internațională de cercetători susține că specialiștii au reușit să izoleze mostre de ADN de la două femei care au trăit în urmă cu circa 7.000 de ani, și ale căror mumii au fost descoperite într-un adăpost stâncos numit Takarkori, în sud-vestul Libiei. Rămășițele lor s-au mumificat natural și sunt considerate cele mai vechi mumii umane cunoscute.

„La acea vreme, Takarkori era o savană luxuriantă, cu un lac în apropiere, foarte diferită de peisajul arid al deșertului de astăzi", a declarat Johannes Krause, arheogenetician în cadrul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, și unul dintre autorii studiului. Genomurile dezvăluie că indivizii din Takarkori aparțineau unei ramuri umane distincte și anterior necunoscute, care a trăit total separată de populațiile sub-sahariene și eurasiatice timp de mii de ani.

„Ce este cu adevărat intrigant este că oamenii din Takarkori nu arată influențe genetice semnificative nici dinspre sud (populațiile sub-sahariene), nici dinspre nord (grupuri din Orientul Apropiat sau Europa preistorică). Asta sugerează că au rămas izolați genetic, în ciuda faptului că practicau creșterea animalelor, o inovație culturală care nu a apărut în Africa ș care cumva trebuie să le fi fost transmisă", a adăugat Krause.

Dovezile arheologice indică faptul că acești oameni erau păstori care creșteau animale domesticite. Printre artefactele descoperite la sit se numără unelte din piatră, lemn și oase, vase de ceramică, coșuri împletite și figurine sculptate. Linia lor genetică a rămas izolată în cea mai mare parte a existenței sale, până când Sahara a redevenit nelocuibilă. La sfârșitul unei etape climatice mai calde și mai umede, cunoscută sub numele de Perioada Umedă Africană, Sahara s-a transformat din nou, în jurul anului 3.000 î.Hr., în cel mai mare deșert al lumii.

Specia noastră, Homo sapiens, care s-a răspândit dincolo de Africa, a întâlnit și s-a încrucișat cu neanderthalienii deja prezenți în părți din Eurasia, lăsând o moștenire genetică durabilă în populațiile non-africane. În ceea ce privește oamenii din Sahara Verde, aceștia aveau doar urme foarte reduse de ADN neanderthalian, ceea ce arată fără echivoc faptul că au avut contacte foarte limitate cu populațiile din afara regiunii.

Cu toate acestea, afirmă autorii studiului, deși populația din Takarkori a dispărut acum aproximativ 5.000 de ani, odată cu sfârșitul Perioadei Umede Africane și revenirea deșertului, urme ale moștenirii lor genetice persistă și astăzi la diferite grupuri nord-africane. Un detaliu care arată că unii membri ai acestei comunități izolate au reușit să ducă propriile gene, sporadic, în cadrul altor comunități umane.