• Tweet

Picturile celor mai vechi biserici din Țara Hațegului au fost vandalizate în secolele trecute. Toți sfinții zugrăviți în Evul Mediu pe zidurile bisericilor au ochii scoși, iar împrejurările în care au avut loc actele de vandalism stârnesc controverse.

Vrăjitoarele, turcii și calvinii din secolele trecute au fost indicați ca autorii celor mai stranii acte de vandalism care au cuprins bisericile medievale din Țara Hațegului, din Hunedoara.

Sfinților pictați pe zidurile bisericilor medievale, unele vechi din secolul al XIII-lea, le-au fost scoși ochii, cu lănci, săbii și alte arme folosite de medievali, își imaginau oamenii locului.Nu se cunoaște exact cine și când a produs aceste distrugeri.

Icoanele vandalizate din bisericile medievale Densuș (video), Strei, Streisângeorgiu, Sântamaria Orlea și Ostrov din Hunedoara au rezistat, în mare parte, trecerii timpului.

Unii istorici susțin că reforma calvină inițiată în secolul al XVI-lea s-ar fi manifestat violent asupra bisericilor medievale românești. Distrugerea icoanelor, prin vandalizarea chipurilor lor, ar fi avut loc în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, în timpul în care unele biserici au fost folosite de calvini.

Soarta lor a fost decisă, potrivit unor autori, și de Dieta de la Sibiu, din 30 noiembrie 1566, care cerea trecerea românilor din Ardeal la confesiunea reformat calvină și înlăturarea „idolatriei".

În Evul Mediu, așezările din Țara Hațegului, locuite în cea mai mare parte de români, erau dominate de cnezi, familiile înstărite care asigurau servicii militare regatului maghiar.

Cu timpul, pentru a-și păstra privilegiile unele au adoptat religia reformată și limba maghiară. În bisericile din satele pe care le patronau au fost aduși să slujească preoți calvini, iar localnicii au fost chemați să îmbrățișeze noul cult.

„Încadrarea în «legea regatului» a celor pășiți pe calea înnobilării a cunoscut aspecte noi spre finele veacului XV și în cel următor, când cei mai mulți au renunțat la limba și credința strămoșească și nu au mai acționat în nici o împrejurare în numele neamului lor, pentru a-și păstra și consolida statutul nobilității. Această trecere treptată de la calitatea de cnezi români la calitatea de nobili s-a produs pe parcursul a peste un secol și jumătate în Țara Hațegului", arătau istoricii Adrian Andrei Rusu și Ioan Aurel Pop, într-un studiu publicat în 1984.

Unele biserici medievale erau folosite în comun de preoți ortodocși sau uniți și calvini, între care adesea apăreau conflicte. Icoanele erau unul dintre motive. În timpul slujbelor ținute de preoții reformați erau întoarse cu fața la perete, iar când aveau loc liturghiile ținute de preoții ortodocși erau așezate la loc, arătau mărturiile vremii.

„Calvinii nu numai conturbau pe români în ținerea serviciului divin, dar le și batjocoreau și profanau sacramentele și sacramentalele lor, ațâțând poporul să treacă la neunire și să scoată pe cei uniți din rândurile lor", scria dr. Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului" (1913).

Pereții mai multor biserici medievale, care au ajuns calvine, au fost zugrăviți, pentru a ascunde picturile bizantine care împodobeau lăcașurile. Cu timpul, stratul de var a fost înlăturat, iar icoanele viu colorate au putut fi din nou admirate.

În cazul bisericii medievale din Sântamaria Orlea, devenită reformată, la începutul secolului trecut, preoții încă se opuneau înlăturării zugrăvelii de pe picturi, cerută de Comisia arheologică „ca să nu îndemne poporul la idolatrie", arăta dr. Jacob Radu.

În biserica medievală Colț, picturile medievale descoperite după înlăturarea zugrăvelii au fost stricate de turiștii care vizitau lăcașul, abandonat până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Turcii au năvălit în Țara Hațegului în secolele trecute ar fi stricat și ei mai multe biserici. Unii autori îi indicau pe turci ca fiind cei care au profanat icoanele din bisericile medievale. Vrăjitoarele locului au fost și ele găsite responsabile pentru sacrilegii.

„Se spune că icoanele din biserică au fost profanate de turcii care au invadat aceste locuri în trecut, dar mai este credinţa populară că ochii sfinţilor au fost scoşi de vrăjitoare, care credeau astfel că luându-le ochii, iau puterea", relata Petre, localnicul care avea în grijă vechea biserică din satul Strei, căzută și ea, în trecut, victimă actelor de vandalism.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, oaspeții bisericii medievale Colț, atunci părăsită, aflau același lucru despre sfinții cu ochii scoși, zugrăviți în biserică.

La fel ca biserica din Sântamaria Orlea (video), și biserica medievală Colț fusese patronată de familia Kendeffy, care trecuse la calvinism. Localnicii credeau însă că vrăjitoarele ar fi scos ochii sfinților.

„Coborând din Cetatea Colț şi trecând peste Râuşor, vedem Mănăstirea călugărilor. O biserică veche după stil bizantin, având turnul acoperit cu piatră și fruntarul dărâmat. Se văd şi acum picturile sfinţilor după ritul grecesc. Pentru una am deplâns pe acei sfinţi, adecă fiindcă sunt toţi orbi, nu de la natură, ci cu ochii scoşi. Ca să-mi satisfac curiozitatea, îndată după întoarcere am întrebat pe o babă, cine ar fi putut scoate ochii sfinţilor? - Ei, domnişorule - îmi răspunde într-un târziu - ochii sfinţilor sunt foarte buni la vrăjit. - Apoi ce poţi ajunge cu ochii de la sfinţi la vrăjit? - întrebai eu. - Dumneata, domnişorule, nu-mi vei crede, căci eşti învăţat, apoi cei mai învăţaţi nu vreau se creadă, dar ochii de la sfinţi sunt buni la vrăjiturile, care se fac pentru muierile necredincioase bărbaţilor lor. Atâta folosesc, că fac ca bărbaţii să nu vadă ceea ce fac muierile lor", informa ziarul Tribuna, în 1886.

Biserica medievală Strei (video) de pe Valea Streiului, datează din secolul al XIII-lea, potrivit unor istorici, şi este unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult creştine din România. Biserica impresionează prin vechimea sa, dar mai ales prin picturile sale murale Ele datează din secolul al XIV-lea şi sunt realizate de meşteri străini.

Biserica din Densuş a fost ridicată pe ruinele unui templu închinat zeului Marte, în altarul căruia romanii aduşi în Dacia obişnuiau să facă sacrificii, informau istoricii. În zidurile bisericii au ajuns blocurile de calcar şi monumentele funerare din fostul oraş antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Pe pereţii vechi străjuiesc picturi bizantine vandalizate în trecut de cei care le-au scos ochii sfinţilor pictaţi. A fost atestată, potrivit documentelor istorice, din secolul al XIV-lea, însă numeroşi istorici au susţinut că este mult mai veche.

Biserica din satul Streisângeorgiu (video) se numără printre cele mai preţioase monumente de arhitectură medievală transilvană. Săpăturile arheologice au relevat vechimea neaşteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică.

Pictura murală interioară se păstrează din trei etape succesive, cea iniţială din 1313-1314, refăcută în 1409 şi 1743. La exterior, pe zid, dar şi în interiorul bisericii se observă lespezi romane preluate de la o villa rustica din apropiere.

Biserica din Sântamaria Orlea a fost construită în stil romanic târziu, între anii 1270 şi 1280, potrivit unor istorici, iar în imediata ei vecinătate ar fi fost o abație benedictine. Călugării ar fi închinat biserica Sfintei Maria, iar pentru că așezământul se află în apropierea dealului Orlea, satul Sântamaria Orlea a primit numele bisericii și a dealului din vecinătate. Picturile ei murale, realizate în stil bizantin, datează de la începutul anilor 1300 şi sunt și ele cele mai vechi din ţară, potrivit specialiştilor.