• Tweet

În 2009, un grup mare de oameni de știință a identificat nouă limite pe care oamenii nu ar trebui să le depășească dacă vor ca Pământul să rămână ospitalier pentru civilizație.

Acestea includeau, printre altele, disponibilitatea apei dulci, conservarea zonelor naturale, nivelurile de poluare, stratul de ozon și, bineînțeles, schimbările climatice. Acum, un nou raport care tocmai a fost publicat în revista Nature cuantifică - pentru prima dată - pragurile care nu ar trebui depășite pentru fiecare dintre aceste probleme, pentru ca sistemul Pământului să fie sigur și echitabil, nu doar pentru oamenii de astăzi, ci și pentru generațiile viitoare. Cu toate acestea, șapte dintre aceste praguri au fost deja depășite în totalitate sau în mari porțiuni ale planetei. Imaginea apocaliptică este atenuată de faptul că gaura tot mai mare din stratul de ozon troposferic a fost scoasă de pe listă: omenirea a reușit să rezolve problema la timp, notează El Pais.

Raportul din 2009 a identificat limitele necesare pentru ca ecosistemul global să fie durabil și sigur. S-a scris că, în cazul în care aceste limite ar fi depășite cu mult, ar urma o serie de schimbări catastrofale. Dar, de atunci, securității i s-a alăturat o altă idee: că sistemul Pământului nu va fi sigur atâta timp cât nu va fi și echitabil. Cel mai recent raport include această considerație, cuantificând noțiunea de dreptate între oameni, restul ființelor vii, precum și generațiile viitoare.

"Ființele umane fac parte din ecosistemul global. Suntem o mare parte a problemei și trebuie să fim o mare parte a soluției", rezumă Noelia Zafra, coautor al lucrării. "Dar problemele și soluțiile nu afectează pe toată lumea în mod egal... există unele ființe umane care suportă inconvenientele legate de susținerea sistemului terestru, în timp ce altele beneficiază în cea mai mare parte. Se întâmplă, de asemenea, ca unii oameni să creeze probleme pentru mulți", adaugă Zafra. Ea este cercetător la BC3: Centrul basc pentru schimbări climatice.

Acesta este cazul, de exemplu, al emisiilor care provoacă schimbările climatice. Această creștere datează de la începutul Revoluției Industriale: principalii săi protagoniști - Europa și America de Nord - sunt responsabili pentru aceasta. Chiar și acum, când țări emergente precum China încep să își asume o mare parte din responsabilitate, jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră provin de la cei mai bogați 10% din populația globală. "Nu vom putea acționa împreună pentru a face față crizei climatice și a biodiversității dacă nu pornim cu toții de la aceeași situație și dacă există conflicte între noi", adaugă Zafra.

Pentru a limita schimbările climatice, Acordul de la Paris din 2015 a stabilit creșterea acceptabilă a temperaturii medii globale la 1,5 grade. Dar nevoia de dreptate explică de ce autorii raportului recent au redus și mai mult limita încălzirii suplimentare pe care planeta o poate suporta, coborând-o la un grad. Johan Rockström - director al Institutului Potsdam pentru cercetarea impactului climatic (Germania) - a declarat într-o conferință de presă online că "1,5 grade nu este un obiectiv, nu este un scop - este o limită fizică". Dacă depășim această limită, riscurile sunt foarte mari, dar chiar și înainte de a o depăși, încălzirea globală generează consecințe semnificative. Oamenii de știință estimează că temperatura a crescut deja cu o medie de 1,2 grade. Impactul poate fi resimțit pe cea mai mare parte a planetei, milioane de oameni având de suferit din această cauză

Una dintre contribuțiile acestui raport este că nu se oprește la urgența climatică. Pentru autori, este deja evident că schimbările climatice nu sunt singura amenințare existențială cu care se confruntă civilizația umană. Un alt prag cuantificat este cel care are legătură cu porțiunea de planetă care își mai păstrează starea inițială.

Comisia Pământului - o alianță globală formată din oameni de știință de renume - afirmă că 50% și 60% din suprafața planetei trebuie să fie păstrată liberă de animale, agricultură, minerit sau orice altă intervenție umană. "În prezent, ne aflăm [la un nivel de] între 45% și 50%. Deci, chiar sub limită", notează David Obura, coautor al studiului de la Coastal Oceans Research and Development. Obura subliniază, de asemenea, că zonele despădurite ale planetei pot încă să consolideze rezistența ecosistemului. Milioane de hectare dedicate pășunilor și culturilor - precum și orașelor - pot face parte din soluție, cu condiția ca pentru fiecare kilometru pătrat de ecosistem modificat, minimum 20% să aibă vegetație, chiar dacă aceasta este plantată de oameni.

Un alt prag cuantificat (și deja depășit) se referă la nutrienții suplimentari pe care oamenii îi aduc pe pământ. Oamenii de știință cuantifică în special azotul și fosforul antropogen, care sunt utilizate în principal în agricultură. Un exces al acestor elemente alterează atât substratul, cât și apa, într-un proces cunoscut sub numele de eutrofizare. Limitele care nu au fost încă depășite la nivel global - dar cu siguranță au fost depășite în mari porțiuni ale planetei - au legătură cu utilizarea apei, atât la suprafață, cât și în subteran.

Potrivit raportului, o treime din planetă se confruntă deja cu o extragere excesivă a resurselor de apă de suprafață, a cărei limită a fost stabilită la 20%. În ceea ce privește apele subterane, rata de reaprovizionare nu este respectată pe jumătate din suprafața pământului. Între timp, în ceea ce privește poluarea aerului cauzată de emisia de particule de origine non-naturală - provenite din procese precum arderea motoarelor, încălzire și răcire sau emisii industriale - limita este încă departe de a fi depășită la scară globală. Cu toate acestea, ea a fost deja depășită în diverse regiuni ale planetei, cum ar fi Asia de Sud-Est.

"Apa dulce, aerul, poluanții, cum ar fi azotul și fosforul, integritatea biosferei asigură reziliența și stabilitatea întregului sistem terestru." - Johan Rockström, director al Institutului Potsdam pentru cercetarea impactului climatic (Germania)
Raportul recunoaște că omite probleme precum acidificarea oceanelor, acumularea de plastic și microplastice, substanțele chimice persistente sau antibioticele. Autorii susțin că acestea sunt amenințări care nu au fost încă suficient studiate pentru a determina dacă prezintă riscuri existențiale. Mai multe dintre probleme sunt, de asemenea, interconectate, cum ar fi pierderea biodiversității accelerată de excesul de nutrienți. Iar altele - cum ar fi schimbările climatice - exacerbează gravitatea celorlalte.

"Dacă studiem apa dulce, aerul, poluanții - cum ar fi azotul și fosforul - sau integritatea biosferei - atât în ceea ce privește suprafața, cât și biodiversitatea - facem acest lucru pentru că, dacă [acești factori] se adună, ei oferă reziliență, capacitate de tamponare și stabilitate întregului ecosistem global", a declarat Rockström în cadrul conferinței de presă. Depășirea fiecărui prag în aceste domenii reduce "forța planetei de a face față crizei climatice".

"Șapte din cei nouă indicatori pe care i-am evaluat se află în afara spațiului corect și sigur. Putem vedea, de asemenea, că există o fereastră [de oportunitate], ceea ce înseamnă că o transformare care să recupereze respectivul spațiu sigur este încă posibilă. Dar este nevoie de transformări și de acțiuni foarte, foarte rapide. Și nu va fi suficient să decarbonizăm pur și simplu sistemul energetic global."

Cum să facem acest lucru? Zafra, de la BC3, vorbește despre ce presupune această provocare: "Bunăstarea umană nu poate exista fără sistemul Pământului. Reconcilierea bunăstării tuturor oamenilor în mod echitabil în limitele [ecosistemului global] presupune să ne întrebăm ce este cu adevărat bunăstarea: de ce și cât de mult avem nevoie pentru a ne simți bine, cât de mult suntem dispuși să dăunăm altor oameni și ființe vii pentru a ne atinge [obiectivele]... trebuie să desfășurăm procese sociale ample la toate scările care să permită transformări incluzive și juste pentru a aborda criza climatică și a biodiversității."