• Tweet

Studiile din ultimul deceniu indică faptul că toți oamenii au avut, inițial, ochii căprui sau negri. Ochii albaștri au apărut ca o mutație genetică rară petrecută la un singur individ. Acesta a transmis gena, care mai apoi s-a răspândit. Toți oamenii cu ochi albaștri au același strămoș. În prezent, culoarea ochilor variază considerabil, cele mai frecvente nuanțe fiind maro, albastru, verde, gri, chihlimbar și căprui.

Culoarea ochilor este determinată de cantitatea și distribuția pigmentului de melanină din iris. Ochii căprui au cea mai mare cantitate de melanină, iar cei albaștri sau gri au cea mai mică. Genetica face ca varietatea culorilor oculare să fie complexă, dar cei mai răspândiți sunt ochii căprui. Și asta deoarece, la începuturile speciei noastre, toți am avut ochii de culoare căprui. Cel puțin asta arată un studiu realizat la Universitatea din Copenhaga, Suedia. Ochii albaștri sunt, de fapt, o mutație genetică apărută la un individ de acum 10.000 de ani, care ulterior a răspândit gena. Pe planetă, doar 10% dintre oameni au ochii albaștri.

Homo sapiens, sau oamenii moderni, au apărut pentru prima dată în Africa acum aproximativ 300.000 de ani, evoluând din diferite specii de hominizi anteriori. Primele fosile de om modern au fost identificate în Etiopia și Kenya și aveau o vechime de aproximativ 200.000 de ani. Mulți s-ar întreba cum arătau acei oameni, ce culoare aveau pielea, părul și ochii. Ei bine, se pare că arătau aproximativ la fel ca noi, cei de astăzi: aveau părul și ochii de culoare închisă, iar pielea neagră. Ulterior, s-au răspândit prin migrație pe tot globul, prima dată în două direcții, către Asia și Europa, iar mai apoi către continentul american și Australia. Prin adaptarea la mediu și probabil prin încrucișarea cu alte specii, precum Omul de Neanderthal în Europa și Asia, a apărut și o varietate rasială, prin diferențe vizibile la nivelul culorii pielii.

Deși populațiile din Europa, de exemplu, au dobândit culoarea albă a pielii, culoarea ochilor a rămas căprui. Adică toți strămoșii noștri aveau ochi de culoare căprui. Cel puțin asta arată un studiu coordonat de profesorul Hans Eiberg de la Departamentul de Medicină Celulară și Moleculară al Universității din Copenhaga, Suedia. Studiul a fost realizat în anul 2008, dar încă suscită interes și discuții academice pe această temă. „Inițial, cu toții aveam ochi căprui", a spus profesorul Hans Eiberg pentru revista Science Daily. Studiile profesorului și ale echipei sale au durat mai bine de un deceniu. Au început în 1996, atunci când Eiberg a sesizat pentru prima dată că gena numită OCA2 este responsabilă pentru pigmentarea ochilor.

Ochii albaștri sunt renumiți pentru frumusețea lor. Mulți oameni și-ar dori să aibă ochi de această culoare. Ei sunt mai ales răspândiți la popoarele slave, germanice și celtice, dar și în medii asiatice sau aborigene. Deși pare o culoare destul de întâlnită a ochilor, ea este o raritate. Doar 10% dintre oamenii de pe Terra, arată studiile, posedă această culoare a ochilor. Cum se face totuși că unii au ochi albaștri, dacă studiile arată că, inițial, toți oamenii aveau ochi de culoare căprui? Ei bine, răspunsul îl oferă tot studiile profesorului Hans Eiberg și ale echipei sale. Aceștia au ajuns la concluzia că ochii albaștri sunt, de fapt, rezultatul unei mutații genetice rare, petrecute la un singur individ. Acesta avea, în mod nespecific, o cantitate mai mică de melanină în iris.

„O mutație genetică care afectează gena OCA2 din cromozomii noștri a dus la crearea unui «întrerupător», care a «dezactivat» literalmente capacitatea de a produce ochi căprui", preciza profesorul pentru aceeași publicație. Practic, gena OCA2 codifică așa-numita proteină P, care este implicată în producerea de melanină, pigmentul care dă culoare părului, ochilor și pielii noastre.

„Întrerupătorul", care este situat într-o genă adiacentă OCA2, nu dezactivează însă complet gena, ci îi limitează acțiunea la reducerea producției de melanină în iris. În acest fel, a „decolorat" efectiv ochii căprui, aceștia devenind albaștri. Prin urmare, efectul întrerupătorului asupra OCA2 este foarte specific. Dacă gena OCA2 ar fi fost complet distrusă sau dezactivată, ființele umane ar fi fost lipsite de melanină în păr, ochi sau piele, o afecțiune cunoscută sub numele de albinism. Pentru a ajunge la aceste concluzii, profesorul Eiberg și echipa sa au examinat ADN-ul mitocondrial și au comparat culoarea ochilor persoanelor cu ochi albaștri din țări diverse, precum Iordania, Danemarca și Turcia.

Interesant este faptul că această mutație s-a petrecut la un singur individ. Acesta a răspândit, însă, de-a lungul mileniilor, gena responsabilă de „decolorarea" ochilor căprui. Propriu-zis, oamenii cu ochi albaștri au același strămoș comun, fiind, într-un fel, genetic vorbind, înrudiți între ei. Studiul realizat la Universitatea din Copenhaga arată, de asemenea, că acel strămoș a trăit acum aproximativ 10.000 de ani, undeva în zona Mării Negre, cel mai probabil în stepele din nordul acesteia. Poate de aici și faptul că populațiile Yamnaya din stepele nord-pontice aveau indivizi cu ochi deschiși la culoare.

Acești păstori, care îmblânziseră calul, au invadat Europa acum 5.000 de ani și au modificat semnificativ genetica și fondul lingvistic al popoarelor neolitice de pe teritoriul Europei, aducând inclusiv această trăsătură genetică a ochilor deschiși la culoare. Totodată, amestecul genetic a dus la variații privind culoarea ochilor. La unele persoane, cantitatea de melanină nu a fost suficient de mare pentru a duce la pigmentul căprui, dar nici atât de mică pentru a „colora" ochii în albastru. Așa au apărut, de exemplu, ochii de culoare verde. „Din aceasta putem concluziona că toate persoanele cu ochi albaștri sunt legate de același strămoș. Toate au moștenit același comutator, exact în același loc din ADN-ul lor", adaugă profesorul suedez. Deși se spune că Omul de Neanderthal avea pielea albă și părul de culoare deschisă, în special roșcat, cercetările indică faptul că și acesta avea ochii căprui.