Super-rețeaua de spionaj care se dezvoltă în secret: un monstru crește chiar sub ochii noștri

• Tweet

În China comunistă există deja 700 de milioane de camere de supraveghere. Acești ochi electronici îi sunt atașați celui mai apt aparat de spionaj al statului imaginat până acum de om. Are capacitatea nu numai de a recunoaște fețe de la distanță, ci și de a învăța să distingă trăsăturile faciale atunci când sunt ascunse ori acoperite.

Aceste aparate pot fi îmbunătățite - și chiar vor fi, curând - până la punctul în care numai mișcarea ochilor, monitorizată de camere inteligente, va fi suficientă pentru identificarea unei persoane.

Inginerii care au construit acest sistem îl numesc „SkyNet", după tehnologia care putea să vadă orice și s-a întors cu consecințe atât de grave împotriva oamenilor în seria de filme science fiction Terminator, în care minți robotice înzestrate cu inteligență artificială (AI) sunt atât de pornite să se protejeze încât sfârșesc prin a distruge umanitatea. Numele mai reflectă și o binecunoscută sintagmă chineză care se referă la însăși omnisciența divină - „năvodul Cerurilor e vast, dar nu îi scapă nimic" - și care poate descrie foarte bine abilitățile acestui nou aparat de stat.

Sistemul e integrat cu așa-zisul „Sistem Chinez al Creditului Social" care le atribuie participanților săi involuntari un scor care le indică gradul de conformare la dictatele Partidului Comunist, care deține control deplin asupra accesului la toate posesiunile electronice ale cetățeanului - cel mai grav fiind controlul asupra finanțelor personale și asupra accesului la deplasare, inclusiv asupra mersului pe jos, pe măsură ce sunt montate tot mai multe porți electronice.

Dacă ești cetățean chinez, sau chiar și numai turist, și dacă Scorul Creditului Social îți scade sub un anumit prag minim arbitrar accesul la lume îți poate fi redus la zero. Sistemul permite excluderea ta de la toate activitățile care pot fi efectuate și în mediul virtual: șofat, cumpărături, muncă, mâncat, cazare; până și contactele cu prietenii și rudele sunt afectate (din moment ce simplul fapt de a te afla în prezența cuiva cu Credit Social mic îți poate scădea și ție propriul scor).

Această situație i-a creat guvernului ocazia de a extorca muncă de la cetățeni în condiții similare sclaviei. Donarea de muncă gratuită către stat e una dintre metodele prin care îți poți crește la loc Creditul Social dacă ai călcat strâmb, rămânând astfel parte a societății. Este exact acel sistem de plată dorit în cea mai mare măsură de cele mai tiranice entități: nu aranjamentul contractual de tip „muncește pentru mine și astfel vei avea și tu de beneficiat" asumat de cetățenii liberi, ci „muncește pentru mine și îți voi ridica privațiunea pe care ți-am impus-o", leitmotivul dintotdeauna al proprietarului de sclavi.

De ce ar fi orice dintre acestea relevant pentru oamenii din Occident? Fiindcă tehnologia pe care o folosește Partidul Comunist Chinez este un apendice al tehnologiei occidentale. Fiindcă deja am căzut recent pradă tentației teribile a carantinei, decise și aplicate de stat pe baza unei crize ipotetice. Fiindcă ne îndreptăm și noi, pas cu pas, în aceeași direcție - în parte din cauză că e „convenabil" teoretic să deții capacitatea de recunoaștere automată și universală a identității, în parte și pentru că practic orice problemă cu care ne confruntăm poate fi invocată drept justificare pentru sporirea autorității statului polițienesc și statului-dădacă intervenția guvernului în viața privată a cetățeanului.

Se spune că triburi aflate acum în epoca de piatră, confruntate pentru prima dată de antropologi moderni cu camere și fotografiile făcute de acestea, au obiectat la a fi fotografiate, de teamă că astfel le va fi capturat sufletul. Iată că se dovedește că o astfel de teamă este prescientă: imaginile pe care le lăsăm în urmă atunci când navigăm prin spațiul virtual sunt duplicate atât de fidele ale eului nostru autentic încât captarea esenței noastre este în acest moment aproape garantată.

Cu toții avem de acum o dublură virtuală. Cu toții trăim atât de mult în lumea virtuală, mai cu seamă datorită deprinderii de a ne face cumpărăturile și a comunica electronic, încât însuși eul nostru a devenit reductibil într-un grad înspăimântător la un simplu set de „date", echivalentul modern al unei amprente de picior, aceste date putând alcătui o imagine a identității noastre. Această identitate poate fi - și chiar este, într-o măsură tot mai mare - vândută și cumpărată de brokeri corporatiști invizibili care se folosesc de ea pentru a ne vinde ceea ce ne dorim cu atâta disperare, neglijență și comoditate, dar poate fi folosită în același timp și pentru a ne depista, monitoriza și pedepsi pentru orice facem ori spunem.

Cercetătorii comportamentului uman înlesnesc acest proces prin detestabila lor manipulare: obiceiul de a-i împinge pe oameni într-o direcție ideologică predeterminată prin manipularea unor stimulente invizibile din culise. Corporațiile ne supraveghează deciziile de cumpărare, concepând algoritmi care ne detectează cu o acuratețe tot mai mare tiparele de atenție și acțiune, permițând să se prezică ce ne-ar mai putea atrage, dar o fac nu numai pentru a ne oferi ceea ce ne dorim, ci și pentru a determina și configura lucrurile pe care le considerăm necesare.

Guvernele pot complota cu acești agenți corporatiști - și deja o fac - pentru a dezvolta un tablou complet al faptelor, gândurilor și vorbelor noastre, astfel încât abaterea de la finalitatea dorită să poată fi contabilizată și răsplătită ori pedepsită. Dezvoltarea unei asemenea identități digitale și a monedei digitale nu e nimic mai mult decât consecința probabilă finală a unor asemenea înclinații - iar alianța guvernelor cu corporațiile va facilita dezvoltarea unui stat polițienesc de o anvergură pe care pesimiștii optimiști ai totalitarismului precum George Orwell abia dacă și-o pot imagina.

Noile sisteme AI care apar în ritm accelerat nu fac nimic altceva decât să mărească acest pericol, oferind posibilitatea unui super-spionaj care să depășească orice imaginație a minții umane neajutate de tehnologie. Ele pot asigura manipularea atitudinilor, comportamentului și personalității noastre până la punctul în care nici nu vom mai fi capabili să vedem realitatea din exteriorul aceleia construite de super-stat: complotul fascist desăvârșit dintre corporațiile gigantice urmărindu-și doar propriul interes și guvernele anti-umane obsedate până la paranoia de securitate.

Deja ne vindem sufletele super-statului în scopul satisfacției de moment și al comodității, dar suntem și ademeniți să procedăm astfel de către ideologi panicarzi care ne garantează securitatea pe care o râvnim atât de mult și cu atât de multă disperare.

Aceasta nu este sub nici o formă o chestiune ce ține de partizanatul politic. În țara mea, Canada, cel mai flagrant exces al super-statului a survenit în urma unui protest al clasei muncitoare împotriva - ironia sorții! - exceselor guvernului în impunerea măsurilor de carantină pandemice. Guvernul nostru federal, tot mai desprins de realitate și mai totalitar, a decis că este adecvat să suspende accesul protestatarilor și al susținătorilor lor, oricât de neînsemnați, la proprii lor bani, în complicitate cu marile bănci din Canada.

Un asemenea incident a trimis - și e normal - un fior pe șira spinării tuturor celor interesați de conservarea securității, intimității și autonomiei individuale și a dovedit capacitatea și disponibilitatea tot mai mare a statului și a corporațiilor de a acționa în tandem în privința datelor pe care le dețin, a mijloacelor de control pe care le au la dispoziție și pentru a-i pedepsi pe clienți și cetățeni pentru opiniile lor politice, indiferent de cât răspândite ar fi acele opinii. Care opinii anume vor fi considerate inacceptabile va fi determinat cu exactitate ca fiind acelea care contravin intereselor celui care se întâmplă să dețină la acel moment puterea, indiferent că e de stânga sau de dreapta, guvern ori corporație.

S-a constatat recent de către justiția canadiană că acea măsură a fost literalmente neconstituțională. Dar acest lucru nu a oprit influența excesivă a statului. O nouă lege propusă acum de același guvern ar urma să împuternicească o nouă generație gigantică de birocrați să monitorizeze și să pedepsească într-o manieră extra-judiciară așa-zisele „crime motivate de ură", care vor putea fi curând definite ca fiind orice discurs ori gest la care obiectează birocrații și corporațiile însărcinați cu definirea lor.

Aceeași lege definește acum până și un lucru care ar putea fi considerat foarte bine „pre-crimă": dacă un agent al instanței va decide că un cetățean canadian ar putea comite în viitor o așa-zisă „crimă motivată de ură", acea persoană va fi nevoită să poarte un dispozitiv de urmărire electronic și ar putea să-i fie restricționate posibilitățile de deplasare și comunicare, toate acestea pentru a-i monitoriza conformarea la dictatele statului.

Cu o capacitate tot mai mare de a se monitoriza nu doar tiparele de atenție și comportament ale cetățenilor, ci și de a prezice care sunt cele mai probabile, trimiterea în judecată a unor asemenea crime potențiale devine la rându-i tot mai probabilă. „Dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi" - acesta va fi sloganul adoptat de partizanii utilizării spionajului în vederea protejării și controlului populației.

Cum suna acea faimoasă glumă totalitară sovietică atribuită lui Lavrentii Beria, șeful poliției secrete? „Arată-mi omul, iar eu îți voi arăta crima." Cuvinte cât se poate de valide în vremea terorii lui Iosif Stalin - și poliția secretă era la rându-i cât se poate de secretă. Dar acelea nici nu se pot compara cu ce putem produce, și probabil vom produce, acum: o poliție într-atât de secretă încât nici nu vom fi capabili să-i detectăm activitatea cuprinzătoare dar subtilă, cu monitorizarea delictelor omniprezentă până într-acolo încât oricine se va afla sub dictatele sistemului va avea ceva de ascuns și foarte mult de temut.