Un experiment revoluționar concluzionează că lumina există în 37 de dimensiuni

Postat la: 31.03.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

Fizicienii au dus stranietatea cuantică la un nivel extraordinar prin măsurarea luminii în 37 de dimensiuni. Experimentul lor revoluționar împinge mecanica cuantică dincolo de așteptările clasice, zdruncinând idei vechi despre realitatea însăși.

Cercetătorii au utilizat un sistem specializat bazat pe fibre pentru a dezvălui paradoxul Greenberger-Horne-Zeilinger într-o manieră radical nouă. Descoperirile lor evidențiază faptul că fizica cuantică este mult mai ciudată și mai puțin clasică decât se înțelegea până acum.

Experiențele cotidiene urmează reguli clare și sensibile. De exemplu, dacă găsiți o scrisoare în cutia poștală, este evident că cineva a livrat-o acolo. Această logică simplă - numită realism local - presupune că obiectele există în mod clar și că evenimentele se petrec în mod previzibil, influențate doar de mediul înconjurător imediat.

Dar mecanica cuantică respinge un astfel de raționament simplu. În această lume cuantică bizară, particulele pot exista în mai multe stări simultan până când cineva le observă. Paradoxul GHZ ilustrează modul în care această idee încalcă din punct de vedere matematic regulile clasice, sugerând chiar rezultate absurde, cum ar fi unu egal cu unu negativ.

Pentru a explora aceste predicții ciudate, echipa a efectuat un experiment ambițios care amplifică efectele cuantice la un grad fără precedent. Prin întrepătrunderea fotonilor și extinderea spectaculoasă a domeniului de aplicare a experimentului, ei au confirmat că realitatea cuantică contrazice profund gândirea clasică.

Inițial, paradoxul GHZ a descris ciudățeniile cuantice folosind doar trei dimensiuni. Cu toate acestea, cercetătorii au mărit cu îndrăzneală acest număr la 37 de dimensiuni, amplificând considerabil complexitatea implicată.

Fotonii - micile particule care alcătuiesc lumina - au fost controlați în moduri care necesită 37 de puncte de referință separate. Manipularea stărilor cuantice la această scară a permis cercetătorilor să exploreze în profunzime modul în care mecanica cuantică se îndepărtează de simțul comun și de fizica clasică.

„Fizica cuantică este mai nonclasică decât credeau mulți dintre noi", a declarat Zhenghao Liu, fizician la Universitatea Tehnică din Danemarca și coautor al studiului. „S-ar putea ca, la 100 de ani de la descoperirea sa, să vedem încă doar vârful aisbergului".

Utilizând modularea electro-optică de mare viteză și codificarea în bandă de timp, cercetătorii au reușit să controleze și să măsoare cu precizie stările fotonice. Procesorul lor fotonic bazat pe fibre le-a permis să efectueze măsurători cuantice în 37 de dimensiuni spațiale, stabilind noi recorduri pentru mecanica cuantică experimentală.

Una dintre principalele concluzii ale experimentului este că mecanica cuantică nu se conformează așteptărilor clasice. Prin crearea unui paradox de tip GHZ în 37 de dimensiuni, cercetătorii au demonstrat o defalcare a realismului local în moduri neexplorate anterior.

În termeni clasici, paradoxul sugerează că un eveniment poate avea loc fără o legătură cauzală - cum ar fi apariția unei scrisori în cutia poștală fără ca lucrătorul poștal să o livreze. În termeni cuantici, experimentul a arătat că relația dintre particulele încâlcite este atât de profund nelocală încât corelațiile lor nu pot fi explicate prin nicio variabilă ascunsă.

Echipa de cercetare a confirmat matematic că experimentul lor a obținut cea mai puternică manifestare înregistrată a nonlocalității cuantice. Arătând că paradoxul rămâne valabil chiar și în condiții extreme, ei au furnizat noi dovezi că modelele clasice nu reușesc să explice lumea cuantică.

„Această lucrare deschide mai multe căi pentru cercetări viitoare", au declarat autorii. „Sperăm că descoperirile noastre pot fi utilizate pentru a construi avantaje cuantice și mai puternice în sisteme înalt-dimensionale."

Concluziile acestui studiu au implicații majore pentru calculul cuantic și prelucrarea informațiilor. Paradoxurile de tip GHZ, care demonstrează eșecul descrierilor clasice, sunt esențiale pentru înțelegerea corelațiilor cuantice. Aceste corelații reprezintă coloana vertebrală a calculului cuantic, a criptării și a altor tehnologii avansate.

Prin demonstrarea faptului că un paradox GHZ cu trei contexte poate exista într-un spațiu cu 37 de dimensiuni, cercetătorii au stabilit noi constrângeri privind natura sistemelor cuantice. Descoperirile lor sugerează că informatica cuantică ar putea valorifica această nonclasicitate extremă pentru a obține o eficiență și o putere de procesare și mai mari.

Studiul are, de asemenea, implicații filosofice. Acesta ridică întrebări cu privire la motivul pentru care oamenii experimentează realitatea în termeni clasici, în ciuda faptului că universul se comportă în moduri profund nonclasice la nivel cuantic. Rezultatele sugerează că ceea ce percepem ca realitate poate fi doar o versiune simplificată a unei structuri cuantice mult mai complexe.

Pe măsură ce cercetarea cuantică continuă, noile experimente se vor extinde probabil dincolo de 37 de dimensiuni, pătrunzând și mai mult în necunoscut. Concluziile acestui studiu sunt doar începutul unei explorări mai profunde a naturii paradoxale a mecanicii cuantice.