• Tweet

Dacă, în urmă cu mai bine de două milenii, Publius Ovidius Nasso ar fi intuit măcar o clipă ce mânării şi fărădelegi se vor comite sub pulpana numelui său, sigur ar fi căzut în cruntă depresie şi nu ar mai fi scris „Tristia", ci de-a dreptul „Disperaria".

La două mii de ani după ce marele poet îşi lua rămas bun de la lumea asta...

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul

Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin."

...o gaşcă de infractori i-au luat numele şi sub acoperământul său, s-au pus pe furat. Când spui „universitate", imediat în minte îţi răsare un mediu scorţos, cu nişte reguli stricte, în care demnitatea şi onoarea se află la loc de cinste şi în care în nici un caz fărădelegea, hoţia, arivismul, nu îşi au locul. Ei bine, la Universitatea „Ovidius" din Cosntanţa, onoarea, demnitatea, cinstea au fost depozitate en-gros sub piatra despre care vorbea Ovidiu în versurile sale. Mărturie stau concluziile cuprinse într-un ceaslov uriaş, rezultate în urma controlului efectuat de Corpul de control al Miniesterului Educaţiei Naţionale. Concluzii care ne fac să ne luăm cu mâinile de cap.

LITERAT-CHIMIST SAU FARMACIST FIZICIAN

Să mergem acum puţin în urmă în timp. Nu, nu pe vremea lui Ovidiu, patronul spiritual al şandramalei, ci în zilele noastre. În anul 2011. La admiterea 2011, mai exact. Închipuiţi-vă că un constăţean merge la o farmacie şi în loc de aspirină, farmacistul îi oferă pentru tratarea răcelii un voltmetru, sau un ampermetru. Plus, ca instrucţiuni de folosire, un pliant cu „Legea lui Ohm" sau un „Tablou al lui Mendeleev", să-şi aleagă singur de acolo ce substanţă îi face cu ochiul.

Nu este nici un fel de glumă. La modul cum este organizat învăţământul la Universitatea „Ovidius", aceste aberaţii pot deveni uşor realitate. Pentru că de acolo ies chimişti-literaţi, farmacişti-fizicieni şi alte asemenea combinaţii mai toxice decât gazele din clubul „Colectiv". Pentru a înţelege mai bine mecanismul fărădelegii, se cuvin câteva precizări tehnice.

LEGEA ŞI LEGEA BUNULUI PLAC

O universitate, oricât de vestită ar fi ea şi oricât de ilustru i-ar fi patronul spiritual, nu poate să-şi stabilească singură cifra de şcolarizare. Ci această cifră este, conform legii, stabilită de un ornanism specializat al statului numit Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS). Această agenţie, după ce analizează situaţia materială a universităţii, dar şi competenţa corpului didactic, stabileşte în fiecare an un număr de studenţi pe care îi poate şcolariza insituţia de învăţământ.

După această temeinică analiză, pentru admiterea 2010, ARACIS a stabilit locurile pentru fiecare facultate din cadrul Universităţii constănţene. Pe noi ne interesează două facultăţi în special: cea de farmacie, creditată cu 150 de locuri şi cea de fizică, căreia i s-au repartizat 160 de locuri. Asta se întâmpla în 2010. În 2011, are loc o scăpare. O scăpare în sens birocratic, desigur. ARACIS nu mai comunică numărul de locuri pentru şcolarizare în anul respectiv.

Legea spune că dacă se petrece o asemenea faptă, se şcolarizează conform cifrelor stabilite în anul anterior. Respectiv, şi fără comunicarea ARACIS, Facultatea de Farmacie avea un număr de 150 de locuri, Facultatea de Fizică 160. Două personaje însă, cu binecuvântarea Senatului universităţii, care în nici un caz nu are voie să ia decizii în afara cadrului legal, nu ţin seama de reglementările legale şi, cu de la sine putere, măresc numărul de locuri la facultatea unde cererea era mai mare, respectiv la Farmacie. Măreşte numărul de locuri cu încă 61.

LISTA LUI ŢARĂLUNGĂ

Prin această manevră, la Farmacie se trezesc admişi un număr mai mare de studenţi decât cel stabilit de ARACIS. Mulţi dintre ei, studenţi străini, care plătesc studiile. Încă 61 de stundenţi în plus faţă de numărul stabilit de instituţia de stat. Pe ce criteriu a fost lărgită lista admişilor şi de ce încă 61 şi nu 58, sau 65, nimeni nu poate explica. Dar, arătându-vă în continuare cum s-a luptat conducerea universităţii să-i păstreze pe aceşti intruşi, s-ar putea să intuiţi.

Aşadar, 165 de studenţi încep voioşi anul universitar 2011-2012, la Farmacie. Numai că, ghinion. La scurt timp apare Corpul de control al ministrului Educaţiei, care constată: „Conform listei finale a candidaţilor admişi la studii la Facultatea de Farmacie, specializarea Farmacie, au fost admişi pe locuri tip CPV 27 de studenţi, dintre care 7 cetăţeni români".

Restul, am adăuga noi, sunt străini, care marcă banul. Ar putea fi acesta un motiv pentru lungirea listei? Ar putea fi aceasta o explicaţie de ce lista lungă s-a oprit la 61? Poate pentru că numai până aici s-a marcat banul? Văzând numărul mai mare de studenţi de la Farmacie decât cel aprobat, ARACIS a cerut să se intre imediat în legalitate. Belea! Banii fuseseră deja luaţi (ne referim la banii de şcolarizare, nu la cei de şapgă, conform declaraţiilor a 11 studenţi date în faţa procurorilor anticorupţie). Dar nu este totul pierdut.

INOVAŢIA FARMACEUTICO-FIZICĂ

Universitatea nu este doar un loc unde studenţii deprind tainele diferitelor ştiinţe. Ci şi un loc unde se cercetează şi se inventează. „Ovidius" nu face excepţie. Două cadre didactice au inventat şi aplicat în practică un mecanism de eludare a legii. Este vorba despre profesorul universitar Gheorghe Ţarălungă, decan al solictatei Facultăţi de Farmacie şi Mihai Gârţu, decanul de la Fizică-Chimie (Facultatea de Ştiinţe Aplicate - cum se numeşte ea oficial).

La prăvălia patronată de Gârţu, nu se ocupaseră toate locurile. Aşa că ce au făcut cei doi. Au transferat numărul de studenţi în plus de la Farmacie, la Ştiinţe Aplicate. În total, 51 de studenţi. De ce 51 şi nu 61, câţi fuseseră în plus iniţial? Pentru că pe 10 dintre ei i-au înscris direct în anul al doilea, unde se eliberaseră nişte locuri pentru că studenţii ori rămăseseră repetenţi, ori se retrăseseră. Mai rămâneau de rezolvat 40 de studenţi. Unii dintre ei, aşa cum am arătat, străini, care marcaseră banul.

Aceştia au fost înscrişi la Chimie. Au făcut, desigur, scandal. Ei plătiseră pentru Farmacie. Atunci s-a găsit iarăşi o soluţie. Studenţii figurau înmatriculaţi la Chimie sau Fizică, dar de fapt făceau cursuri la Farmacie. Ba încă mai făceau şi laboratoare şi dădeau şi examene. Pentru asta mai era nevoie de o inginerie, neinventată aici, dar aplicată imediat. Cataloage duble. În acel an, la Farmacie exista un catalog în care erau trecuţi 150 de studenţi, şi un altul în care erau trecuţi cei 150 plus cei din lista lărgită.

EŞTI PROST? TRECI DIRECT ÎN ANUL AL II-LEA

O altă mânărie făcută la înmatriculare, seamănă cu celebrul: „Ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta..." La Ovidius se aplică un pic actualizat: „Ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta şi să fie exmatriculat..." Judecând după ce a scris, Ovidius era un om bun la suflet. Buni la suflet s-au dovedit a fi şi şefii de la „Ovidius". Pentru a înţelege bunătatea lor, trebuie să dăm din nou câteva date tehnice.

Pentru ca un student din anul întâi să se poată transfera la o altă universitate, legea prevede câteva condiţii. În primul rând, unele de performanţă şcolară. Studentul trebuie să fi promovat anul. Repetenţii din anul întâi sunt automat exmatriculaţi şi trebuie să dea din nou admitere. Mai mult. Transferul nu se poate face decât „post pe post". Adică la aceeaşi specialitate.

Aici intervine însă bunătatea celor de la „Ovidius", deveniţi mama şi tata tuturor repetenţilor de pe Litoral şi nu numai. Adică, repetenţi de la alte universităţi, au găsit aici înleţegere şi au fost înmatriculaţi. Unii dintre ei chiar în ani mai mari, doi sau trei. Dar şi la alte specializări. Ne oprim aici cu aceste prime dezvăluiri. În episoadele următoare, sperăm să furnizăm ministrului Curaj destule argumente să aibă curaj să facă ordine la „Ovidius". Nu de alta, dar se zvârcoleşte patronul spiritual sub piatra aia sub care atât de frumos a cerut să fie pus.

Sorin Ovidiu Bălan