Cine a spart oalele? SRI sau DNA?

• Tweet

Doamna Laura Codruţa Koveşi este intrigată de zilele pe care unii condamnaţi le câştigă în schimbul cărţilor scrise. Şi solicită reformarea sistemului. Probabil are dreptate. Dar, până una-alta, "unde-i lege, nu-i tocmeală". Iar procurorii DNA, când se opun eliberării unor condamnaţi, forţează, atât litera, cât şi spiritul legii. Vom vedea cum!

În aceeaşi logică răsturnată, DNA se laudă cu teribilele dosare de corupţie pe care le instrumentează. Probabil, pe bună dreptate. Numai că nu ne spune care dintre cele două instituţii răspunde pentru întârzierea extrem de mare a instrumentării acestor cauze. SRI sau instituţia pe care o conduce chiar ea? Sunt sigur că legislaţia care le permite deţinuţilor să scrie cărţi şi să-şi reducă astfel pedepsele, poate şi trebuie îmbunătăţită. Are dreptate doamna Koveşi când spune că trebuie verificat mai bine caracterul ştiinţific al acestor lucrări. Şi este foarte bine că s-au făcut propuneri privind îmbunătăţirea legislaţiei. Numai că, miercuri, m-am deplasat la Judecătoria din Găeşti pentru a asista la procesul prin care Bogdan Popovici, victima colaterală a unui dosar politic, urma să fie pus în libertate. Şi am auzit, cu stupoare, cum procurorul DNA s-a opus, invocând incertitudinea sa privind caracterul ştiinţific al lucrărilor scrise de Bogdan Popovici.

Întâmplător, le-am citit. Sunt opere valoroase. Mă îndoiesc că procurorul le-a citit. Poate că nici nu era obligat să o facă. Dar legea era obligat să o cunoască. Şi să o respecte. Ori, în lege, nu scrie că după ce trei comisii de penitenciar, din trei penitenciare, conduse de trei judecători diferiţi au apreciat caracterul ştiinţific al lucrărilor şi au acordat lui Popovici recompensa în zile scutite de la executare, mai poate veni vreun procuror, fie el şi de la DNA, pentru a solicita ca trei penitenciare să justifice caracterul ştiinţific al respectivelor lucrări, precum şi ce a făcut respectivul deţinut 365 de zile, ori trei ani şi jumătate. O asemenea solicitare dovedeşte, cu prisosinţă, fie că subordonatul doamnei Koveşi nu cunoaşte legea, fie că o cunoaşte şi o încalcă cu bună-ştiinţă. Poate la ordin.

Cum arătam mai sus, aceeaşi logică dată peste cap caracterizează şi raportările DNA faţă de fenomenul marii corupţii. Indiscutabil fiind descoperite de către procurori şi instrumentate cauze uluitoare. Zilnic auzim despre dosare prin care procurorii încearcă să probeze furtul din avuţia publică, de sute şi sute de milioane de euro. Bine fac că cercetează aceste cauze. Este cât se poate de firesc ca cei care au devalizat această ţară, în ultimii 25 de ani, să plătească. Şi dacă lucrurile sunt dovedite, să plătească şi cu propriile averi. Există însă un dar.

Observăm, aproape de fiecare dată, cum se întâmplă şi în „Dosarul Prinţului de Tinichea" că sunt cercetate acte şi fapte care s-au petrecut în urmă cu mulţi ani de zile. Dacă abia acum au aflat procurorii, este în regulă. Niciodată nu este prea târziu pentru ca cei vinovaţi să fie anchetaţi şi condamnaţi. Cum se poate observa însă, în toate aceste cauze, apar interceptări. Ale unor convorbiri legate de infracţiunile săvârşite, convorbiri care au fost purtate în urmă cu cinci-şase ani. Sau chiar mai vechi. Înseamnă că aceste interceptări au fost făcute de singura instituţie abilitată. Care este Serviciul Român de Informaţii. La solicitarea unui procuror. Şi cu aprobarea unui judecător. Şi au zăcut aceste înregistrări, în sertar, cinci ani şi mai bine.

Cum este posibil? A ascuns cineva probele? I-a protejat cineva pe infractorii periculoşi constituiţi în grupuri criminale organizate? I-a lăsat cineva să fure, în continuare, până în ziua de azi? A asistat cineva, cu bună-ştiinţă, la o opera continuată de devalizare a avuţiei publice? Dacă da, atunci şi acel cineva trebuie să răspundă. Se face la fel de vinovat ca şi prezumtivii infractori.

Aceste informaţii, aceste stenograme ale unor înregistrări care constituie fie dovezi, fie indicii rezonabile că se săvârşesc grave infracţiuni, au fost operate de către Serviciul Român de Informaţii. Întrucât înregistrările s-au făcut la solicitarea unui procuror, este rezonabil să mă gândesc că stenogramele i-au fost prezentate acestuia imediat după transcrierea dialogurilor. Drumul acestor stenograme poate fi uşor urmărit. Dacă aşa stau lucrurile, şi acum cinci sau mai mulţi ani, un procuror a citit aceste stenograme şi nu a făcut nimic, lăsându-i pe hoţi să fure în continuare, împotriva acestuia trebuie deschis, imediat, un dosar penal. Procurorul trebuie cercetat, într-o asemenea situaţie, la fel ca toţi prezumtivii infractori.

Teoretic, este însă posibil ca, invocând chestiuni legate de siguranţa naţională, SRI-ul să fi făcut, pe cont propriu, asemenea interceptări. Şi să nu le fi prezentat niciunui procuror, timp de mulţi ani de zile. Dacă aşa s-a întâmplat, atunci cei responsabili de la SRI trebuie, la rândul lor, să răspundă penal. Pentru că, dintr-un motiv sau altul, au ascuns fapte de o gravitate excepţională.

Se vede limpede că s-au spart nişte oale. Care au costat miliarde şi miliarde de euro. Şi că, într-o măsură semnificativă, aceste oale sunt sparte nu numai de infractori. Ci şi de urmăritori. De la SRI sau de la DNA. În oricare dintre scenarii, doamna Laura Codruţa Koveşi are obligaţia de a se sesiza. Cu o promptitudine infinit mai mare decât o face atunci când continuă vânătoarea victimelor DNA, chiar şi după ce acestea au ispăşit ani grei de închisoare.

Sorin Rosca Stanescu