De ce nu vor occidentalii să scădem TVA

• Tweet

Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială sunt foarte deranjate că îndrăznim să scădem TVA, la nivelul celei plătite de nemţi şi mai mică decât a englezilor, francezilor, suedezilor, polonezilor, olandezilor, italienilor şi majoritatea continentului. Cu toate acestea, la Bucureşti se stabilesc politicile economice ale ţării, nu în altă parte, chit că oficialii FMI şi-au luat ofticați jucăriile și ne-au prevenit că din iulie nu mai vin să se joace cu noi.

Raportat la ultima creştere economică de 2,9% înregistrată de România, ar trebui să contribuim la bugetul european mai mult decât în urmă cu un an. Care contribuţie se calculează astfel: 0,7% din venitul naţional brut, 0,3% din TVA şi încă o parte de aproximativ 0,5 miliarde lei din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE. În total, undeva peste şase miliarde de lei. La ora actuală, dacă nu luăm în calcul şi plăţile directe făcute de UE către sectorul agricol, ţara noastră este considerată un contributor net, adică plătim la bugetul european mai mult decât reuşim să atregem din fondurile structurale. Iar occidentalii au tot interesul, să fim bine înțeleși, ca lucrurile să rămână aşa și să nu se schimbe nimic.

Pe lângă UE, FMI şi BM susţin că s-ar teme ca scăderea TVA să nu afecteze tranşele pe care România le are de plătit, în baza împrumuturilor angajate. Care nici în cea mai dezastruoasă situaţie nu s-ar putea compara cu datoriile Greciei, din nou - să fim bine înțeleși... E drept, efortul bugetar necesar suportării diminuării TVA s-ar ridica anual la circa 12 miliarde de lei. Iar Guvernul îşi propune ca această sumă să fie obţinută dintr-o mai bună colectare a taxei, nicidecum prin majorarea deficitului bugetar peste cota admisă, așa cum bat câmpii unii și alții. Pe de altă parte, la ora actuală, România are cel mai prost nivel de colectare a TVA din întreaga UE, de 58% anul trecut (50,8 miliarde lei), dar vrea să ajungă la un procent de 73%. Ceea ce ar acoperi absolut toate cheltuielile cu această diminuare, bugetul european urmând să încaseze de la noi ca şi până în prezent. Dacă nu s-ar scădea TVA, ar încasa mai mult, de unde şi aşa-zisele „temeri" ale europenilor...

Şi aici ar mai fi de remarcat un lucru absolut surprinzător. Deşi tot românul plăteşte de se-ndoaie TVA, aceasta este încasat de către agenţii economici care activează pe piaţa bunurilor şi serviciilor, iar de-aici se produce o sincopă, banii ajungând în prezent la buget doar în proporţie de 58%. Oare de ce? Fără îndoială, pentru că autorităţile statului nu sunt capabile să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cum se cuvine. Că dacă ar fi capabile, nicio problemă cu colectarea TVA, ce puțin în proporţia mulţumitoare de 73%, astfel încât omul de rând, cu predilecție, să se bucure de-o taxă mai suportabilă, respectiv de 19%. Mergând mai departe pe acest raţionament fericit - pe cale de consecinţă -, în cazul în care TVA ar fi colectată şi peste procentul de 73%, să zicem pe la 80%, taxa ar trebui să scadă şi mai mult, dacă Executivul de la Bucureşti va hotărî asta, ceea ce i-ar înnebuni de-a dreptul pe occidentali.

În concluzie, diminuarea taxei nu poate fi decât benefică pentru românul de rând, acesta având acces la consum la preţuri mai mici, că el oricum plătește, orice s-ar întâmpla. Şi aici vin din nou criticii din afară ai ideii, avertizându-ne că, dacă în următorii doi ani nu vom putea face faţă cheltuielilor, fără să afectăm deficitul bugetar, va trebui să majorăm taxele la loc. Şi ce dacă le vom majora? De asta îi roade grija pe respectivii? Desigur, nu e de dorit o asemenea eventualitate, dar dacă s-ar întâmpla, cetăţeanul român plătitor de taxe şi impozite măcar s-ar alege cu o relaxare fiscală de doi ani de zile, care nu are cum să-i strice, ci dimpotrivă. Aşa, dacă nu diminuăm TVA, cetăţeanul nu câştigă nimic, dar câştigă bugetul UE, pe care noi îl alimentăm la greu și cu dărnicie, împiedicându-ne ca proștii la atragerea fondurilor structurale măcar în aceeaşi măsură.

Unii specialişti mai sunt de părere că excedentul bugetar ar trebui folosit de Guvernul Ponta pentru investiţii. Ca să ne fie acum mai rău şi mai târziu mai bine. Cine mai crede în asemenea baliverne, chiar că este de-a dreptul naiv, după 25 de ani de promisiuni neonorate la acest capitol, știut fiind faptul că din investiții se obțin cele mai multe șpăgi și bani negrii din România. Aşa că românului tot maioul îi este mai aproape de corp decât cămaşa, diminuarea TVA oricând și oricum fiind mai tentantă comparativ cu un bine ce tot întârzie să-și facă simțită prezanța, de peste un un sfert de secol.

Dan Coste