ZC
ZC




ZC




Oferta domnului Eduard Hellvig

Postat la: 16.10.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Oferta domnului Eduard Hellvig

Alegând în acest scop mediul academic, directorul Serviciului Român de Informaţii a făcut o generoasă oferta societăţii civile. Şi anume, cea de a colabora cu binecunoscută şi, în acelaşi timp, secreta instituţie. A mai vorbit domnia sa şi despre o viitoare transparenţă. Atât cât poate fi îngăduită unui serviciu inteligent.

A fost un discurs neobişnuit. Care anunţă importante schimbări. Am putea să spunem chiar că, Eduard Hellvig a decis să ofere un dar societăţii civile. Cu o singură condiţie. Ca darul să nu fie otrăvit. Dacă într-adevăr asistăm la o primă mişcare de deschidere sinceră a Serviciului Român de Informaţii către societatea civilă, şi nu doar la un prim rezultat al unei mini-revoluţii în materie de comunicare, atunci, în viitorul apropiat, ar trebui să privim, cu atenţie, câţiva indicatori.
De pildă, noul director al Serviciului Român de Informaţii ar trebui să tragă o linie de demarcaţie între ce a fost şi ce va fi. Una dintre posibilităţi, un punct al acestei linii, ar fi, de pildă, o carte albă. O carte albă a SRI care să schimbe ceva din monotonia şi lipsa de conţinut a obişnuitelor rapoarte anuale, prezentate Parlamentului şi, întotdeauna, dar absolut întotdeauna, aplaudate fără niciun fel de observaţie.

Dintr-o asemenea carte albă am putea să aflăm, de pildă, fără ca prin aceasta să fie trădat vreun secret de stat, câţi terorişti şi spioni adevăraţi sunt prinşi, într-un an, în România. Câte acţiuni violente de tip terorist sau de oricare alt tip, lezând siguranţă naţională, au fost dejucate sau măcar prevenite? De ce există atât de mulţi securişti pe cap de locuitor, cu mulţi mai mulţi decât în orice ţară a lumii şi de ce şi numărul de interceptări este de zeci de ori mai mare decât cel din Statele Unite, fără a mai pune la socoteală efectele Legii Big Brother, care se vor produce în viitor? Câţi bani adevăraţi din banii publici sunt consumaţi de SRI pentru a apăra un locuitor al statului? Cum se justifică proliferarea, de neimaginat, a societăţilor acoperite? Câţi bani aduc acestea, făcând concurenţă neloială altor societăţi, instituţiei pe care o conduce domnul Eduard Hellvig şi ce procente încap în mâinile unor afacerişti acoperiţi? În ce măsură justiţia este câmp tactic al SRI? Dar Parlamentul României? Dar Guvernul? Dar administraţia locală? Dar presa? Dar sindicatele? Şi dacă există sau nu vreo intenţie de a fi retraşi acoperiţii din zonele în care legea nu permite implantarea lor?

Eu sunt sigur că domnul Eduard Hellving este sincer atunci când face, de la Cluj, o mutare de deschidere faţă de societatea civilă. Poate că ar merita, în acest sens, ca SRI să organizeze, nu numai un speech al directorului său, ci şi o dezbatere în toată regulă. Persoanele ca mine, de pildă, la o asemenea dezbatere, ar putea să admită teza conform căreia, în România, nu există evenimente de tip terorist tocmai dată fiind eficienţa extraordinară a SRI. Per a contrario, s-ar putea spune că dacă ar exista multe asemenea evenimente, atunci SRI ar fi ineficace. Dacă îmbrăţişăm logică de mai sus, în paranteză fie spus, ar trebui să procedăm la fel şi atunci când vorbim despre corupţia instituţionalizată, care aduce atingere siguranţei naţionale. Este valabilă aceeaşi logică, nu? Dacă în ultimii zece ani corupţia a crescut şi nu a scăzut, nu putem, în acelaşi timp, să aplaudăm excepţionala colaborare dintre SRI şi DNA. Menţinând acelaşi fir logic, am putea spune că asistăm neputincioşi la un eşec de mari proporţii. Dar sigur, aici, instituţiile pot da vina una pe alta, suspendând, temporar, binomul.

Dacă Serviciul Român de Informaţii nu ar controla statul şi dacă statul ar fi cel care ar controla Serviciul Român de Informaţii poate am primi răspuns şi la o întrebare grea. De ce dacă urmăm modelul Statelor Unite am promovat Legea Big Brother? De ce? Pentru că în Statele Unite, Parlamentul a respins-o. De ce, urmând acelaşi exemplu, nu am putea face şi noi în aşa fel - ca partenerii noştri din SUA - încât membrii Comisiei de Supraveghere SRI să fie capabili şi să aibă dreptul, prin lege, să declanşeze anchete ori de câte ori acest lucru este necesar?

Societatea civilă din România este suficient de matură şi gata să colaboreze cu Serviciul Român de Informaţii. De pildă, sunt convins că există suficiente persoane din mediul academic care ar putea îndeplini, cu brio, sarcini de conducere la nivelul diviziunilor Serviciului Român de Informaţii. Luându-i locul lui Coldea şi dronelor lui din SRI. În general, cred că dacă vom avea, acolo, la pupitrul de comandă, mai puţini generali şi mai mulţi intelectuali autentici, situaţia s-ar îmbunătăţii. Şi ar fi consumaţi mai puţini bani din banii publici, cu efecte mai mari şi cu fonfleuri mai puţine. În aşteptarea unor asemenea paşi, nu-mi rămâne decât să fiu optimist şi să-i urez succes domnului Eduard Hellvig.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Oferta domnului Eduard Hellvig

Postat la: 16.10.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Alegând în acest scop mediul academic, directorul Serviciului Român de Informaţii a făcut o generoasă oferta societăţii civile. Şi anume, cea de a colabora cu binecunoscută şi, în acelaşi timp, secreta instituţie. A mai vorbit domnia sa şi despre o viitoare transparenţă. Atât cât poate fi îngăduită unui serviciu inteligent.

A fost un discurs neobişnuit. Care anunţă importante schimbări. Am putea să spunem chiar că, Eduard Hellvig a decis să ofere un dar societăţii civile. Cu o singură condiţie. Ca darul să nu fie otrăvit. Dacă într-adevăr asistăm la o primă mişcare de deschidere sinceră a Serviciului Român de Informaţii către societatea civilă, şi nu doar la un prim rezultat al unei mini-revoluţii în materie de comunicare, atunci, în viitorul apropiat, ar trebui să privim, cu atenţie, câţiva indicatori.
De pildă, noul director al Serviciului Român de Informaţii ar trebui să tragă o linie de demarcaţie între ce a fost şi ce va fi. Una dintre posibilităţi, un punct al acestei linii, ar fi, de pildă, o carte albă. O carte albă a SRI care să schimbe ceva din monotonia şi lipsa de conţinut a obişnuitelor rapoarte anuale, prezentate Parlamentului şi, întotdeauna, dar absolut întotdeauna, aplaudate fără niciun fel de observaţie.

Dintr-o asemenea carte albă am putea să aflăm, de pildă, fără ca prin aceasta să fie trădat vreun secret de stat, câţi terorişti şi spioni adevăraţi sunt prinşi, într-un an, în România. Câte acţiuni violente de tip terorist sau de oricare alt tip, lezând siguranţă naţională, au fost dejucate sau măcar prevenite? De ce există atât de mulţi securişti pe cap de locuitor, cu mulţi mai mulţi decât în orice ţară a lumii şi de ce şi numărul de interceptări este de zeci de ori mai mare decât cel din Statele Unite, fără a mai pune la socoteală efectele Legii Big Brother, care se vor produce în viitor? Câţi bani adevăraţi din banii publici sunt consumaţi de SRI pentru a apăra un locuitor al statului? Cum se justifică proliferarea, de neimaginat, a societăţilor acoperite? Câţi bani aduc acestea, făcând concurenţă neloială altor societăţi, instituţiei pe care o conduce domnul Eduard Hellvig şi ce procente încap în mâinile unor afacerişti acoperiţi? În ce măsură justiţia este câmp tactic al SRI? Dar Parlamentul României? Dar Guvernul? Dar administraţia locală? Dar presa? Dar sindicatele? Şi dacă există sau nu vreo intenţie de a fi retraşi acoperiţii din zonele în care legea nu permite implantarea lor?

Eu sunt sigur că domnul Eduard Hellving este sincer atunci când face, de la Cluj, o mutare de deschidere faţă de societatea civilă. Poate că ar merita, în acest sens, ca SRI să organizeze, nu numai un speech al directorului său, ci şi o dezbatere în toată regulă. Persoanele ca mine, de pildă, la o asemenea dezbatere, ar putea să admită teza conform căreia, în România, nu există evenimente de tip terorist tocmai dată fiind eficienţa extraordinară a SRI. Per a contrario, s-ar putea spune că dacă ar exista multe asemenea evenimente, atunci SRI ar fi ineficace. Dacă îmbrăţişăm logică de mai sus, în paranteză fie spus, ar trebui să procedăm la fel şi atunci când vorbim despre corupţia instituţionalizată, care aduce atingere siguranţei naţionale. Este valabilă aceeaşi logică, nu? Dacă în ultimii zece ani corupţia a crescut şi nu a scăzut, nu putem, în acelaşi timp, să aplaudăm excepţionala colaborare dintre SRI şi DNA. Menţinând acelaşi fir logic, am putea spune că asistăm neputincioşi la un eşec de mari proporţii. Dar sigur, aici, instituţiile pot da vina una pe alta, suspendând, temporar, binomul.

Dacă Serviciul Român de Informaţii nu ar controla statul şi dacă statul ar fi cel care ar controla Serviciul Român de Informaţii poate am primi răspuns şi la o întrebare grea. De ce dacă urmăm modelul Statelor Unite am promovat Legea Big Brother? De ce? Pentru că în Statele Unite, Parlamentul a respins-o. De ce, urmând acelaşi exemplu, nu am putea face şi noi în aşa fel - ca partenerii noştri din SUA - încât membrii Comisiei de Supraveghere SRI să fie capabili şi să aibă dreptul, prin lege, să declanşeze anchete ori de câte ori acest lucru este necesar?

Societatea civilă din România este suficient de matură şi gata să colaboreze cu Serviciul Român de Informaţii. De pildă, sunt convins că există suficiente persoane din mediul academic care ar putea îndeplini, cu brio, sarcini de conducere la nivelul diviziunilor Serviciului Român de Informaţii. Luându-i locul lui Coldea şi dronelor lui din SRI. În general, cred că dacă vom avea, acolo, la pupitrul de comandă, mai puţini generali şi mai mulţi intelectuali autentici, situaţia s-ar îmbunătăţii. Şi ar fi consumaţi mai puţini bani din banii publici, cu efecte mai mari şi cu fonfleuri mai puţine. În aşteptarea unor asemenea paşi, nu-mi rămâne decât să fiu optimist şi să-i urez succes domnului Eduard Hellvig.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE