Sorin Oprescu nu e bun de hoţ

• Tweet

Fără îndoială, Sorin Oprescu nu este bun de infractor. Nu pentru că nu ar avea apetit pentru furat. Datele din ancheta judiciară, dar şi din anchetele jurnalistice publicate de-a lungul anilor, spun contrariul. Oprescu iubea mult banii, banii mulţi, proveniţi din infracţiuni. Spun că este un infractor prost, pentru că modul în care încearcă să se apere este de-a dreptul penibil.

Or, un infractor deştept, îşi pregăteşte întotdeauna şi retragerea. Argumente credibile pentru momentul în care va fi prins. Se prea poate ca fostul primar să nu-şi fi construit astfel de scenarii, pentru că se considera intangibil. Dar uite că nici acum, când a fost arestat, nu este în stare, în liniştea „Beciului domnesc", să construiască ceva cât de cât veridic să prostească anchetatorii şi opinia publică. Aveam pretenţii la mai mult de la un profesor universitar, dacă nu la imaginaţie, măcar la logică atunci când încearcă să-şi ascundă faptele.

După povestea năstruşnică din primele zile ale anchetei, despre banii cu care a fost surprins asupra lui, cum că-i împrumutase pentru a acoperi nişte datorii şi nişte cheltuieli curente, a urmat o altă poveste, mai tâmpită, tot despre bani. Alţi bani. În timpul percheziţiei domiciliare, la etajul vilei din Ciolpani a lui Oprescu, unde până în urmă cu cinci ani, până a decedat, a locuit tatăl lui, au fost descoperiţi doi saci plini cu bani. Unul cu 31.040 lei, celălalt cu 40.000 lei.

Descoperirea aceasta dinamitează practic motivarea lui Oprescu, aceea că banii pe care îi luase mită erau de fapt bani împrumutaţi. Se naşte o întrebare simplă. De ce să te împrumuţi de atâţia bani, atâta vreme cât ai în casă doi saci plini cu bancnote. Explicaţia lui Oprescu a fost halucinantă : „Am uitat de ei". Sincer, ne aşteptam mai mult de la un ditamai profesorul doctor. Mai multă ţinere de minte, adică. Să ne mai mirăm că mai există câte un chirurg care mai uită în pacient câte o pensă sau câte un tampon, dacă unul dintre cei mai răsăriţi dintre ei a uitat de aproape un miliard de lei pe care îi avea în casă şi se împrumuta de la prieteni să aibă şi el o leţcaie de ieşit sâmbătă seara în oraş.

Şi explicaţia despre provenienţa acelor bani este la fel de puerilă: „Sunt economiile făcute de tatăl meu din pensie, de-a lungul a zece ani". O demonstraţie judiciară simplă, demontează aberaţia. Ia ascultaţi, domule profesor de şpagă: Tatăl dumneavoastră a decedat în 2010. Conform afirmaţiei dumneavoastră, banii au fost adunaţi numai până în 2010, ştiut fiind că un decedat nu mai are obiceiul să tezaurizeze ceva. Tot dumneavoastră spuneţi că adunarea banilor a început în urmă cu zece ani. Adică în 2000. Deci, intervalul în care tatăl strângător a înghesuit în saci mai bine de 730.000.000 de lei vechi este 2000 - 2010. Dar uite că tocmai aici, cu leii ăştia noi şi vechi, cu ROL şi RON adică, ni se strică nouă socoteala.

La data de 1 iulie 2005, adică fix la jumătatea intervalului în care a fost strânsă comoara, a intervenit denominarea leului. Adică au fost emise alte bancnote, cele vechi fiind retrase. Atunci, cum de la percheziţie nu au fost descoperite şi bancnote vechi, tezaurizate în perioada 2000-2005, când erau în circulaţie. Sau tatăl lui Oprescu primea pensia în RON cu mult înainte ca acesta să se fi inventat şi tipărit.

În afară de faptul că este un hoţ prost, Oprescu este şi un bufon la fel de prost. Ieri seara s-a jucat cu nervii tuturor, inclusiv a gardienilor, a avocaţilor şi a apropiaţilor, spunând că a suferit un preinfarct. Se poate, dom profesor, nici dumneavoastră nu sunteţi să vă puneţi un diagnostic corect?

Sorin Ovidiu Bălan