• Tweet

În dosarele fără sfârșit, deschise pe numele teroristului Omar Hayssam, printre dovezi și informații neluate în seamă de magistrații acoperiți de la Curtea de Apel București, există mărturii înregistrate și însemnări ale persoanelor aflate de-a lungul anilor în apropierea teroristului. Mai precis, este vorba de angajații grupului de firme pe care sirianul și frații săi l-au folosit pentru a comite nenumărate infracțiuni.

După cum reiese din documentele firmelor Bucovina și din propria mărturie, începând cu septembrie 1998, Mihaela Gordin a fost șef birou financiar-contabil la sediul grupului de firme din Bulevardul Poligrafiei nr.1, sector 1 București, având pe mână majoritatea documentelor emise de Omar Hayssam și de locotenenții săi. Deși nu a fost niciodată chemată să depună mărturie în dosarele celor mai mediatizați teroriști dâmbovițeni, Omar Hayssam și Mohammad Munaf, Gordin deține informații importante despre grupul de crimă organizată care a pus la cale, printre altele, răpirea celor trei jurnaliști români în Irak, în martie 2005. Ce este mai important, fosta contabilă a teroriștilor, a avut de a face cu fauna din jurul lui Omar Hayssam. Cine este "blonda decorativă" care făcea potecă, după program, la biroul sirianului ? Surpriză !

Conform afirmațiilor fostei contabile, după arestarea lui Omar Hayssam, frații acestuia, Mahmud și Mukhles au încercat din răsputeri să îi îndepărteze pe cei care știau situația firmelor preluate de la Omar și Munaf, pentru a lăsa cât mai puțini martori la modul în care au făcut contrabandă, evaziune, au falsificat documente contabile și au spălat averea fratelui terorist. După mai multe încercări de intimidare și de îndepărtare a contabilei, frații Hayssam au trecut la amenințări directe. Mihaela Gordin s-a judecat la Tribunalul Municipiului București în două dosare (38040/3/2006 și 32224/3/2007), câștigându-și drepturile. În fața instanței TMB, fosta contabilă a descris cu lux de amănunte infracțiunile comise de sirieni și de clica acestora pe teritoriul României. Forțați de justiție, frații Hayssam au reangajat-o, dar i-au pus biroul la poartă.

Vă prezentăm câteva fragmente din mărturia Mihaelei Gordin, alături de documente concludente (aflate pe masa judecătorilor Curții de Apel București) care întregesc tabloul infracțional al grupului condus de Omar Hayssam, Mohammad Munaf @ Brothers.

Blonda decorativă din curtea lui Omar

" Eu, după 30 de ani, a trebuit să renunț la telefonul fix. M-au sunat de ziua mea ... Am fost la procuratură și mi-au zis : " Nu doamnă. Întâi înregistrați, veniți cu înregistrarea."
Păi ce sunt eu, SRI, să înregistrez ? Mă pricep ca să-i arăt că nu știu ce ? Și am renunțat la postul fix. Nu m-am priceput și m-am dus la procuratură și mi-au zis să vin întâi cu aia, să vadă că nu bat câmpii. De fapt nu era amenințare. Mă făcea curvă. Mă făcea în tot felul . Ăștia-s oamenii lui Mahmoud, ai lui Mukhles. Mahmoud are 2 neveste arăboaice. E venit cu amandouă în țară și șapte copii. Nu poate să intre decât cu viză. Și-a mai luat una româncă. Cum stau ăștia aici ? În 2002, când ne-am mutat noi la City Center ... Eram la Ambasada Coreei de Nord, unde e Lukoil știi...În vila ambasadorului, acolo am lucrat din 1998 până în 2002, și atunci ne-am mutat la City Center. Bucovina și celelate firme... Înainte cică a avut cazinou acolo, dar din ‘98 s-a deschis. Era roșu, ziceai că-i casă de curve. Ne-am mutat aici la City Center, de s-a făcut penultima Bucovina. Eu m-am angajat în 1998, în septembrie. Bucovina a preluat-o de ăla din Timișoara, de s-a sinucis în aprilie '98. Eu m-am angajat în septembrie. Era fi-su super supărat că Omar și cu frate-su Mohamed... Ăla avea viciu la băutură, femei și jocuri de noroc. Că i-a tot dat bani și i-a luat acte pe firmă. Că Bucovina... Dar uite, că-mi scapă numele. Și a murit acum, în 2000 și... Da, acolo am stat din 1998. După aceea nu a mai avut bani și a rămas numai cu blocul unde stătea cu familia. Era un bloc cu trei etaje, care ținea tot de ambasadă. Când ne-am mutat aici, că acum mi-am adus aminte... Eram în birou cu... Îl angajase pe Dragoș Ungureanu, băiatul prefectului de Buzău. Tot venea o blondă d-asta decorativă în fiecare zi, pe la sfârșitul programului. Noi făceam mișto. Băi, cine o regulează pe asta ? Și acum fac eu legătura. Că ăsta zice : Dă-o dracu', că-i o c... ! Și-a deschis firmă de publicitate și a făcut liceul cu mine în Buzău. Era Udrea ! Zice : E cu trei ani mai mare ca mine. Ăsta era născut în '76. Dragos. În 2002 își deschisese firmă de publicitate sau nu știu de ce."

A câștigat în instanță un birou la poartă

"Uite, vezi ? Să vezi câte Bucovine am avut. Și aici mi-a încetat activitatea. Asta înseamnă desființarea postului. Aici e Rio Bucovina SRL pe care am și executat-o. 65 din Codul Muncii. M-am judecat cu ei, și uite, s-a anulat decizia și m-au reangajat. N-au vrut să-mi semneze reangajarea până nu mi-am scris eu demisia. În aceiași zi m-au și reangajat. N-au vrut să dea banii. M-am dus la executor. Aveau bani în cont. Am fost la Patriciu, la blocul ăla înalt, la Victoriei. Era super-încântat șeful ăla de birou. Era în decembrie. S-a făcut un an. "Când incepeti ? Când nu știu ce." Și zicea : "Haideți să ne vedem peste 2 zile. Să aduceți actele." Și cum am adus cartea de muncă, zici că i-am dat cu tifla-n cap. După ce am terminat cu ei, în 2008, m-am mai chinuit un an, că m-au dat ei în judecată, că le-am stricat imaginea. Păi, ce-am scris în acțiunea aia a mea. Că nu e adevărat ce spun eu. Că nu are Omar nicio legătură... Și până la urmă au renuntat la aia. Ca să mă sperie, 1,2 miliarde mi-au cerut. Am stat la Curtea Constituțională 7 luni, că au zis că nu sunt constituționale articolele din Codul Muncii.

Singura chestie la care am renunțat, a fost numărul de telefon pe care-l aveam de 30 de ani, că nu mai rezistam. Când m-au sunat în 2009, de ziua mea, pe 1 iulie, si mi-au zis : "E ziua ta. Ai luat tu, dar sa vezi ce o să pierzi. Am renunțat la numărul de telefon.
Eu, dacă aveam nervi, nu semnam demisia. Rămâneam angajată la ei. Că nu aveau ce să-mi facă. Mi-au trimis hârtie să mă prezint. Mi-au dat birou la poartă.

Eduard Ovidiu Ohanesian