Azi e o mare Sărbătoare creştină: Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

• Tweet

În fiecare an, pe 20 iulie Biserica Creştină prăznuieşte pe unul dintre cei mai mari şi mai cunoscuţi prooroci ai Vechiului Testament, pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. El este singurul profet din Legea Veche care, deşi nu a profeţit nimic în legătură cu venirea lui Mesia (Hristos) este pomenit mai presus de Moise şi marii profeţi mesianici.

Motivul pentru care Biserica îl ridică pe Sf. Ilie la această cinstire este valoarea excepţională a personalităţii sale, curajul şi înţelepciunea sa deosebite, arătate în lupta contra idolatriei, pentru apărarea credinţei în Dumnezeu cel adevărat. La aceste virtuţi se adaugă viaţa sa sfântă întocmai ca a monahilor şi pustnicilor creştini, apoi darul ceresc cu care l-a învrednicit Dumnezeu să facă minuni în mijlocul poporului israelit.

Sf. Prooroc Ilie era originar din Tesba Galaadului şi a trăit cu peste 800 de ani înainte de Hristos, pe vremea necredinciosului rege Ahab. Acesta ajunsese un instrument docil în mâinile soţiei sale, Izabela, originară din Fenicia, care de la început a susţinut cultul idolatru al zeului Baal, pe care apoi prin teroare, l-a impus întregului popor evreu. Văzând acest lucru, Sf. Ilie s-a prezentat în faţa regelui Ahab pe care l-a mustrat şi i-a anunţat o perioadă de trei ani şi şase luni de secetă, drept pedeapsă de la Dumnezeu pentru închinarea la idoli.

În timpul secetei, Sf. Ilie a trăit fugar, ascunzându-se de mânia regelui, mai întâi la pârâul Cherit, unde corbii îi aduceau mâncare, iar apoi, după ce pârâul a secat, a fost adăpostit în casa unei văduve din Sarepta Sidonului. Această femeie avea doar o mână de făină şi puţin untdelemn, care însă nu s-a terminat atâta timp cât a stat la ea Sf. Ilie.
După trecerea celor trei ani şi jumătate de secetă, proorocul s-a întors la rege şi l-a îndemnat din nou să părăsească închinarea la idoli, pentru ca nenorocirile

care s-au abătut asupra ţării să înceteze. Pentru a adeveri dreapta credinţă, profetul i-a propus o confruntare între el şi preoţii lui Baal, care erau în număr de 450, pe muntele Cormel, o probă a focului. Ei trebuiau ca prin rugăciunile lor să coboare foc din cer pentru a mistui jertfa de pe altare. În ziua hotărâtă preoţii lui Baal au înconjurat altarul şi ore întregi şi-au implorat zeul să pogoare foc din cer, dar în zadar.

Când i-a venit rândul, Ilie era singur în faţa altarului, iar la rugăciunea sa, Dumnezeu cel adevărat într-o clipită a coborât foc din cer şi a mistuit nu numai jertfa ci şi pietrele altarului. Văzând această minune, poporul a cunoscut de partea cui este adevărul şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-au ucis, ca să nu mai înşele pe nimeni. Restaurându-se în ţară dreapta credinţă, seceta şi foamea au încetat printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea Sf. Ilie. Marele Prooroc Ilie nu va cunoaşte moarte, el va fi ridicat la ceruri într-un car cu cai de foc, nu mai înainte de a aşeza ca prooroc în locul său pe Elisei, un ucenic de-al său.