Efectul Panama Papers: Finanţiştii statelor UE susțin elaborarea unei liste europene cu paradisurile fiscale

Postat la: 23.04.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Reuniți la Amsterdam la un consiliu informal ECOFIN, miniștrii Economiei și Finanțelor din statele Uniunii Europene și-au exprimat ieri sprijinul față de elaborarea unei liste europene unice cu paradisurile fiscale, inițiativă venită din partea Comisiei Europene în urma scandalului Panama Papers.

"Panama Papers au dat încă un impuls inițiativelor deja demarate, au dat un impuls agendei noastre împotriva evaziunii fiscale și împotriva spălării de bani", a declarat la o conferință de presă ministrul olandez de Finanțe și în același timp președinte al Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem.

Miniștrii din statele UE au sprijinit, potrivit Dijsselbloem, "crearea unei liste cu țările care nu cooperează" în materie de transparență fiscală. De asemenea, miniștrii europeni și-au dat acordul pentru luarea de "măsuri defensive coordonate ce vor trebui susținute de Consiliul European, în strânsă colaborare și în paralel cu OCDE, pentru stabilirea criteriilor internaționale la acest capitol".

Președintele Eurogrupului a insistat însă că la această reuniune nu s-a adoptat nicio decizie efectivă, dar a fost confirmat sprijinul statelor UE față de planul prezentat de Executivul comunitar pe 7 aprilie, ce menționează elaborarea unei astfel de liste în șase luni. Olanda, țară care deține președinția rotativă a Consiliului European, a anunțat că va face tot posibilul pentru a obține un consens european asupra criteriilor elaborării acestei liste înainte de luna iulie, când președinția Consiliului European va fi preluată de Slovacia.

Dijsselbloem a susținut că problema acestei liste este acum pentru el o prioritate și a precizat că va propune celorlalți miniștri din ECOFIN să adopte concluziile asupra acestei chestiuni la reuniunea de pe 25 mai. În același context, miniștrii europeni de finanțe au confirmat ieri demararea unui "proiect pilot" pentru schimbul de informații despre adevărații beneficiari ai societăților offshore înregistrate în paradisurile fiscale.

În cadrul acestei întâlniri a fost abordată și propunerea executivului comunitar ca toate companiile europene ce au o cifră de afaceri de peste 750 de milioane de euro să fie obligate să-și publice pe propriile website-uri impozitele plătite în fiecare țară europeană, dar și în teritoriile considerate paradisuri fiscale. Această propunere a fost avansată înaintea izbucnirii scandalului Panama Papers și a fost respinsă atunci public de ministrul german de finanțe Wolfgang Shaueble.

Chiar dacă presiunile internaționale au constrâns unele paradisuri fiscale să-și revizuiască practicile, drumul către transparență încă este lung, mai ales din cauza slabei cooperări a autorităților locale în aplicarea standardelor internaționale menite să identifice beneficiarii reali ai societăților și originea fondurilor acestora, relatează agerpres.ro.

Un exemplu de refuz al acestei cooperări este chiar statul Panama, considerat o gaură neagră a finanțelor mondiale și unde sunt înregistrate peste 100.000 de societăți offshore. Guvernul de la Ciudad de Panama a respins până în prezent solicitările G20 de a fi mai deschis cooperării împotriva fraudei și a evaziunii fiscale.

Atât G20 cât și OCDE continuă să exercite presiuni asupra statului Panama ca, la orizontul anului 2018, să accepte aplicarea sistemului de schimb automat al datelor fiscale, cum au făcut deja alte state cunoscute pentru reglementările speciale ce privesc secretul bancar, precum Elveția, Luxemburg, Liechtenstein, Singapore și cvasi-totalitatea micilor paradisuri fiscale din Caraibe și Pacific. Sistemul acceptat în prezent de autoritățile panameze este cel al furnizării de informații numai în urma unei cereri specifice venite din partea unui stat terț.

Paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice.

Conceptul modern de paradis fiscal a apărut în 1926, când micul stat Liechtenstein a adoptat o lege de autorizare pentru a atrage capital străin.
Paradisurile fiscale sunt folosite, mai ales, pentru inginerii financiare cum ar fi neplata TVA sau efectuarea de importuri fictive. Estimări recente apreciază că, din cauza crizei, 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului offshore.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a constat că în lume există treizeci și cinci de paradisuri fiscale. Cele mai cunoscute „paradisuri fiscale" erau Andorra, Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru sau Malta. În toate aceste state, legislația permite înființarea așa numitelor firme „offshore". Acestea profită de diferențele de legislație fiscală dintre două sau mai multe țări sunt utilizate pentru spălarea banilor obținuți ilegal sau, cel puțin, pentru evaziune fiscală.

Cel mai mare paradis fiscal al comunității europene este Marele Ducat de Luxemburg, unde funcționează 141 de bănci din 26 de țări, aducându-i reputația de oază fiscală sigură. În urma presiunilor internaționale, unele dintre aceste state au fost obligate să-și modifice legislația.