Miron Cozma, sursa „Paul" a Securităţii. „Luceafărul huilei" ii turna pe ortaci ca la concurs

Postat la: 13.06.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

La 26 de ani de la cea mai sângeroasă dintre mineriade, desfăşurată între 13 şi 15 iunie 1990, când mii de mineri mânaţi la Bucureşti de liderul lor de sindicat Miron Cozma, la comanda lui Ion Iliescu, i-au măcelărit pe „golanii" din Piaţa Universităţii, apare o filă din viaţa secretă a celui supranuimit „Luceafărul huilei".

Omul care, în anii `90, era cel mai iubit dintre mineri, având puterea uriaşă de a mobiliza zeci de mii de ortaci şi de a face ordine pe străzile Capitalei, dar şi printre şefii de stat, a colaborat cu Securitatea lui Ceauşescu, aşa cum se precizeză în dosarul său aflat în arhivele CNSAS. Între 7 septembrie 1977 şi 20 decembrie 1983, subinginerul Cozma, care primise numele conspirativ „Paul", avea sarcina să spună Securităţii atât informaţii personale despre colegii săi din mină, cât şi date de natură economică din minele în care lucra.

„Îi băteam pe securişti. Îi rupeam cu bătaia! Da, serios, i-am speriat pe securişti cu bătaia. Ştiţi de ce l-am bătut pe prim-secretarul Ilie Păducel, pe vremea lui Ceauşescu? M-am dus să-mi dea 20 de litri de benzină. Mi-a pus în faţă hârtia: «Fă-te membru de partid şi-ţi dau 20 de litri». Şi i-am dat 20 de pumni în cap, bineînţeles". (Miron Cozma, declaraţie din interviul acoradat ziarului „Adevărul", în 9 iunie 2016). „Luceafărul huilei".

Miron Cozma, cel care, în anii '90, reuşea, ca nimeni altul, dintr-o singură strigare, să ridice la luptă toată Valea Jiului şi să ocupe Capitala. Dumnezeul a zeci de mii de ortaci, ridicat de Ion Iliescu la rang de Poliţie, de Armată, de Procuratură, de bodyguard personal, de instanţă supremă de „restabilire a ordinii" în Bucureşti. O instanţă a cărei singură lege era legea pumnului. „Eram un om de concept, eram un rocker" „Băiatul rău" din timpul sîngeroasei mineriade din 13 - 15 iunie 1990, când „golanii" lui Marian Munteanu, „elementele de-a dreptul fasciste şi drogate" din Piaţa Universităţii care ameninţau „viaţa noastră democratică", aşa cum erau descrişi de Ion Iliescu, au fost măcelăriţi de ortacii veniţi din Valea Jiului.

Răsfăţatul din Vale care arunca în aer, de câte ori voia, liniştea unui întreg popor. Dărâma guverne. Bătea cu pumnul în masa şefilor de stat. Semna „tratate de pace" între ortaci şi restul României. Negocia salarii mari pentru cei mulţi din subteran, negocia şi libertate, însă doar pentru el. Războinicul năucit de prea multă putere. Puterea care l-a făcut să creadă că-şi poate sugruma şi propriul stăpân. Stăpânul Iliescu. Dar asta, cel puţin până acum, n-a putut. A stat „zece ani în puşcărie, pentru că mi-am făcut datoria de lider de sindicat". Aşa priveşte Cozma mineriada din septembrie 1991, când ortacii, intraţi în grevă generală cerând, iniţial, o bucată mai bună de pâine, puneau la pământ, cu bâtele şi pumnii, tot ce prindeau în cale pe străzile Capitalei, dar şi-un întreg Guvern, cel al lui Petre Roman, scrie adevarul.ro