Românul care a pus opinca pe Parlamentul din Budapesta in 1919 este bunicul lui Victor Socaciu

• Tweet

De când cu scandalul refugiatilor si după schimbul de replici dintre reprezentantii guvernelor de la Budapesta si de la Bucuresti pe retelele de socializare s-a vorbit iarasi despre românul care a pus opinca pe Parlamentul maghiar in 1919, cand armata noastra a participat la eliberarea Budapestei.

"Informatia tare este ca Manolache, militarul roman care a pus opinca pe Parlamentul de la Budapesta in 1919, este bunicul lui Victor Socaciu.", scrie Andrei Paunescu pe contul sau de Facebook, mentionand si ca a aflat acest lucru chiar de la cantautor.

În 1919 a avut loc un eveniment important pentru Armata Română şi România, pe nedrept uitat sau minimalizat în istorie. În doar câteva zile, ostaşii români au ocupat Budapesta şi au eliberat statul maghiar de pericolul regimului comunist condus de Bela Kun. Armata acestuia atacase anterior trupele române din Transilvania. Ca semn al victoriei, un ostaş român a pus o opincă pe catargul steagului maghiar de pe Parlamentul din Budapesta.

La 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniştii conduşi de Béla Kun. Forţele comuniste maghiare au atacat atât noul stat Cehoslovacia, cât şi trupele române din Transilvania, în speranţa de a ocupa regiunea din România. Intenţiile maghiarilor aveau să fie oprite de trupele române din Transilvania, corp de armată creat la 11 decembrie 1918 şi condus de generalul Traian Moşoiu, iar ulterior de generalul Gheorghe Mărdărescu.

Războiul dintre România şi Ungaria a început în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, când Divizia 6, Divizia 38 de husari, Divizia de secui şi gărzile roşii maghiare au atacat, la Ciucea şi Ţigani, posturile înaintate ale armatei romane. Contraofensiva română a atins în patru zile zona Munţilor Apuseni şi apoi linia râului Tisa. La Oradea români, unguri, germani şi slovaci îi „întâmpinau pe români cu flori şi cu strigăte de bucurie, scoase în limba lor", scria Nicolae Iorga, pentru că i-au salvat de bolşevici.

La 30 aprilie şi 1 mai, trupele române au ajuns la Tisa pe întreaga lungime a frontului, reuşind să facă joncţiunea cu trupele cehoslovace. Cu toate acestea, pe 20 mai 1919, armata bolşevică a Ungariei a reuşit să ocupe întreaga Slovacie. Următoarele atacuri ale armatei maghiare s-au desfăşurat conform planurilor lui Lenin, care preconiza declanşarea la scară europeană a unor mari demonstraţii muncitoreşti pentru apărarea Ungariei bolşevice. În noaptea de 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat armata română, reuşind s-o respingă până la Oradea.

A avut loc o contraofensivă fulgerătoare şi, după şapte zile de lupte crâncene, trupele române s-au apropiat de Budapesta. La 3 august 1919, patru escadroane de roşiori, comandate de colonelul Rusescu, au pornit spre Budapesta unde au ajuns spre seară. Istoriografia a consemnat data eliberării Budapestei de bolşevism ca fiind 4 august 1919, ziua în care generalul Mărdărescu a primit defilarea trupelor române în capitala Ungariei.