• Tweet

O fetiță din Anglia a căzut pe scări la vârsta de trei ani, iar după ce și-a revenit a început să povestească despre un loc pe care îl numea „acasă", deși nu îl văzuse niciodată. Ani mai târziu, a ajuns să susțină că fusese o preoteasă din Egiptul Antic, îndrăgostită de faraonul Seti I. A devenit o colaboratoare respectată a arheologilor egipteni și și-a petrecut ultimele decenii lângă templul pe care îl considera locul în care trăise într-o altă viață.

Dorothy Louise Eady s-a născut la 16 ianuarie 1904, în Blackheath, o zonă din sud-estul Londrei. Provenea dintr-o familie obișnuită: tatăl ei, Reuben Ernest Eady, era croitor. Nimic din primii ani ai copilăriei nu anunța că fetița va ajunge, peste decenii, să fie cunoscută în Egipt drept Omm Sety.

Potrivit relatărilor biografice despre viața ei, când avea aproximativ trei ani, Dorothy a căzut pe scările locuinței familiei. A fost găsită inconștientă, iar medicul chemat la fața locului ar fi considerat că nu mai putea fi salvată. Aproximativ o oră mai târziu, părinții au descoperit-o însă în pat, revenită la starea de conștiență și fără semne evidente de rănire.

Povestea accidentului avea să fie legată ulterior de schimbările observate în comportamentul copilului. Dorothy a început să aibă vise repetate în care apărea o clădire impunătoare, cu coloane și o grădină plină de vegetație. Se trezea plângând și le cerea părinților să o ducă acasă, deși se afla deja în propria locuință.

La început, familia nu a înțeles la ce se referă. Pentru Dorothy, însă, locul pe care îl descria devenise foarte important.

Atracția față de Egiptul Antic s-a manifestat și în timpul unei vizite la British Museum din Londra. Ajunsă în sălile cu obiecte egiptene, fetița ar fi alergat printre exponate, sărutând picioarele unor statui și repetând că aceia erau oamenii ei.

Un alt episod important s-a petrecut în jurul vârstei de șapte ani. Când a văzut o imagine a templului faraonului Seti I din Abydos, Dorothy ar fi recunoscut clădirea din visele sale. A întrebat unde se află grădinile și copacii despre care își amintea, deși fotografia prezenta un monument aflat în mijlocul unui peisaj arid.

Aceste întâmplări sunt relatate în biografia sa, însă nu există documente independente din perioada copilăriei care să confirme toate detaliile conversațiilor atribuite fetiței.

Pe măsură ce a crescut, Dorothy și-a aprofundat interesul pentru civilizația egipteană. A început să citească despre faraoni, temple și religia Egiptului Antic, iar vizitele la British Museum au devenit tot mai frecvente.

Potrivit relatărilor biografice, la aproximativ zece ani a atras atenția egiptologului E. A. Wallis Budge, de la British Museum. Acesta a încurajat-o să învețe hieroglifele și i-a oferit îndrumare în această privință.

În adolescență, Dorothy a povestit că avea vise și experiențe nocturne în care apărea faraonul Seti I. A descris și scene în care se afla într-o încăpere subterană, alături de alte tinere egiptene, fiind interogată de un mare preot. Aceste imagini aveau să capete mai târziu un rol central în povestea vieții anterioare pe care spunea că și-o amintește.

La maturitate, Dorothy a început să lucreze pentru o publicație egipteană, unde scria articole și realiza ilustrații. Acolo l-a cunoscut pe Imam Abdel Meguid, un tânăr egiptean cu care s-a căsătorit la începutul anilor 1930 și împreună cu care s-a mutat în Egipt.

Cei doi au avut un fiu, pe care Dorothy l-a botezat Seti. De la numele copilului a provenit și apelativul Omm Sety, tradus prin „Mama lui Seti", sub care englezoaica avea să fie cunoscută ulterior.

În Egipt, interesul său pentru istoria faraonilor a devenit și mai puternic. Dorothy susținea că primea vizite nocturne din partea unei entități numite Hor-Ra, care ar fi fost spiritul lui Seti I. Potrivit propriilor mărturii, aceasta îi dicta povestea existenței sale anterioare, iar ea o consemna în scriere hieroglifică.

Din aceste relatări a rezultat povestea unei tinere numite Bentreshyt, despre care Dorothy spunea că ar fi trăit în jurul anului 1300 î.Hr., în timpul domniei lui Seti I.

Conform versiunii povestite de Eady, Bentreshyt provenea dintr-o familie modestă. Mama ei murise când era copil, iar tatăl, care nu o mai putea întreține, ar fi dus-o la templul din Abydos. Acolo fusese crescută pentru a deveni preoteasă și își asumase un jurământ de castitate.

Viața ei s-ar fi schimbat după ce l-a cunoscut pe faraonul Seti I. Cei doi ar fi început o relație secretă, iar tânăra ar fi rămas însărcinată. Când a fost întrebată despre tatăl copilului, Bentreshyt ar fi dezvăluit identitatea faraonului. Temându-se de consecințele scandalului și de pedeapsă, și-ar fi luat viața.

Dorothy Eady considera că aceasta fusese propria ei existență din Egiptul Antic. Povestea este însă o mărturie personală despre care nu există documente istorice independente care să demonstreze că Bentreshyt a fost o persoană reală sau că relația cu Seti I s-a petrecut în acest fel.

Dincolo de relatările despre reîncarnare, Dorothy Eady a avut o activitate profesională concretă în domeniul egiptologiei. După ce s-a stabilit în Egipt, a început să colaboreze cu specialiști care efectuau cercetări arheologice în zona piramidelor de la Giza.

A lucrat alături de profesorul Selim Hassan, iar ulterior a colaborat cu egiptologul Ahmed Fakhry. Activitatea sa presupunea realizarea de desene, copierea unor elemente artistice și contribuții editoriale la documentațiile rezultate din săpături.

Un necrolog publicat în revista britanică Antiquity în noiembrie 1981, care reproducea textul scris de Harry James, responsabilul Departamentului de Antichități Egiptene al British Museum, confirmă că Dorothy a lucrat aproximativ două decenii cu Selim Hassan și Ahmed Fakhry. Contribuțiile sale au inclus pregătirea documentelor de teren și a rapoartelor arheologice.

În 1952 și 1954, Dorothy a vizitat Abydos și templul ridicat de faraonul Seti I. Aceste experiențe i-au întărit convingerea că ajunsese în locul în care trăise în existența anterioară.

În 1956, Serviciul Egiptean al Antichităților a transferat-o oficial la Abydos, unde a continuat să lucreze. A refuzat astfel o variantă de muncă mai bine plătită în Cairo, preferând să se stabilească în apropierea templului.

A devenit o prezență cunoscută printre arheologi și vizitatorii monumentului. Cunoștea foarte bine reliefurile și reprezentările de pe pereții templului, le putea explica turiștilor și avea o familiaritate neobișnuită cu locul pe care îl considera casa sa.

Până la sfârșitul vieții a rămas în Abydos, unde a lucrat și ca ghid și a continuat să contribuie la documentarea siturilor antice. Activitatea sa profesională este confirmată de necrologul publicat în Antiquity, nu doar de relatările despre presupusa sa viață anterioară.

Printre cele mai cunoscute episoade ale poveștii lui Omm Sety se află o presupusă verificare organizată de un inspector al Departamentului Egiptean al Antichităților.

Potrivit relatărilor consemnate ulterior, Dorothy ar fi fost dusă în templul lui Seti I, în întuneric complet, și rugată să identifice anumite scene reprezentate pe pereți. Ea susținea că recunoaște locurile datorită amintirilor din existența anterioară.

Povestea spune că a reușit să indice mai multe dintre reprezentări. Totuși, nu a fost identificat un protocol experimental independent care să permită verificarea riguroasă a acestei întâmplări. Prin urmare, episodul trebuie privit ca o relatare despre capacitățile pe care Dorothy susținea că le avea, nu ca un test științific care ar fi demonstrat reîncarnarea.

O altă întâmplare a contribuit la faima sa. În povestea despre Bentreshyt, tânăra preoteasă își petrecea timpul într-o grădină aflată în apropierea templului. Dorothy spunea că își amintea locul și că acolo se întâlnise cu Seti I.

Ulterior, în timpul unor lucrări arheologice, ar fi fost descoperite urme de arbori vechi în zona indicată. Acest episod a fost prezentat de susținătorii ei drept un argument important în favoarea afirmațiilor sale.

Există însă o problemă de documentare: informația despre locul grădinii nu a fost consemnată independent înainte de verificarea arheologică, astfel încât nu poate fi tratată drept o predicție demonstrată. Psi Encyclopedia arată că doar câteva dintre amintirile atribuite lui Eady au fost confirmate independent, iar cazul nu a fost investigat în mod riguros de un cercetător specializat.

Cercetătorii au indicat și alte explicații posibile pentru cunoștințele sale. Dorothy studiase intens Egiptul Antic încă din copilărie, petrecuse decenii în preajma monumentelor și colaborase cu egiptologi importanți. Cunoștințele sale puteau proveni din studiu, experiență și observație, fără să fie necesară o explicație paranormală.

În biografia lui Jonathan Cott, specialistul și autorul american Carl Sagan a atras atenția tocmai asupra lipsei unor dovezi independente pentru unele dintre cele mai spectaculoase relatări ale lui Dorothy.

Așadar, există două aspecte distincte ale poveștii: activitatea ei documentată în egiptologie și convingerea personală că fusese o preoteasă în timpul faraonului Seti I. Primul este susținut de documente profesionale și mărturii contemporane, în timp ce al doilea rămâne o afirmație care nu a fost demonstrată științific.

Dorothy Eady a rămas în Abydos până la sfârșitul vieții. Pentru vizitatorii templului lui Seti I devenise o figură familiară, iar pentru cei care lucrau în domeniul egiptologiei era o femeie cu o cunoaștere remarcabilă a monumentului.

Înainte de moarte, a participat la filmarea unui documentar BBC despre templu și despre activitatea sa la Abydos. Înregistrarea, realizată în 1981, o prezintă în apropierea monumentului pe care îl considera casa sa.

Dorothy Eady a murit la 21 aprilie 1981, la vârsta de 77 de ani. A fost înmormântată în apropierea unui cimitir copt, în deșertul de lângă Abydos.

Necrologul publicat în Antiquity a inclus și aprecierea lui Harry James, care a descris-o drept o femeie neobișnuită și remarcabilă, evocând familiaritatea cu care le prezenta vizitatorilor monumentele templului.

Povestea sa a continuat să atragă atenția după moarte. În 1987, jurnalistul Jonathan Cott, împreună cu Hanny El Zeini, a publicat volumul The Search for Omm Sety: A Story of Eternal Love, care a adunat numeroase relatări despre copilăria, viața profesională și convingerile ei.

Cazul rămâne unul dintre cele mai cunoscute exemple asociate cu presupusa reîncarnare. Dar ceea ce poate fi stabilit cu certitudine este că Dorothy Eady a fost o femeie care și-a dedicat viața Egiptului Antic, a colaborat cu arheologi și a lăsat în urmă contribuții documentate. Identitatea ei dintr-o presupusă viață anterioară rămâne, în schimb, o poveste pe care istoria nu a reușit să o confirme.