Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează. De ce săreau tinerii peste foc şi fum

Postat la: 06.01.2017 |

Boboteaza este sărbătorită la data de 6 ianuarie şi totodată în această zi se încheie practic perioada sărbătorilor de iarnă. Cuvântul Bobotează este numit în greceşte Teofanie sau Epifanie şi se traduce prin „Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi. Ortodocşii sărbătoresc în această zi botezul lui Iisus Hristos în râul Iordan.

Dacă în partea de sud a ţării, după slujba de Bobotează, preotul aruncă în apă o cruce din lemn pe care cei curajoşii trebuie să o scoată pentru a o aduce înapoi, in partea de nord a tarii în ziua de Bobotează se colindă, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an, iar tinerii sar prin foc si fum.

„Boboteaza, marcată în calendarul creştin ca ziua în care a fost botezat Iisus Hristos, este sărbătoarea care încheie ciclul celor 14 zile de înnoire a timpului, zile ce aparţin sărbătorilor de iarnă. În Ajunul Bobotezei sunt excluse din alimentaţie produsele de frupt, iar fetele care doresc să se mărite ţin chiar şi post negru. Preoţii umblă prin sate, pe la casele oamenilor cu crucea şi cu aghiasma, iar cetele de copii care-i însoţesc rostesc în cor Chiraleisa, o strigare cu efecte magice. Pentru a primi preotul, gospodinele pregăteau mese cu mâncaruri ritualice (grâu pisat şi fiert, îndulcit cu miere de albine, prune afumate şi fierte, sarmale cu crupe etc.). După rostirea troparului Botezului şi după sfinţirea mesei, preotul era obligat să ia loc pe laiţă sau pe pat pentru ca să cadă cloştile şi să vină peţitorii la casă. Preotul primea bani, colacul popii şi un fuior de cânepă pe care gospodina îl aranja pe cruce, fuior de ale cărui fire urmau să se prindă toate relele şi pe care Maica Domnului îl făcea sac, cu care prindea sufletele morţilor din iad şi le ducea în rai", a explicat etnograful sucevean Mihai Camilar în cartea „Răboj şi pecete magică - Un calendar popular bucovinean".

În mai toate satele şi oraşele, de Ajunul Bobotezei, tinerii, atât băieţii cât şi fetele, mergeau din casă în casă pentru a anunţa sosirea preotului „cu crucea". Acest obicei se aseamănă cu colindatul din Ajun de Crăciun. Cei mai mici umblă cu Chiraleisa, cuvânt ce provine de la grecescul Kyrie Eleison ce înseamnă Fie-ţi milă, Doamne.

„În ziua Bobotezei se sfinţeşte apa prin slujba Iordanului, acestui ritual creştin adăugându-i-se multe practici de alungare a spiritelor malefice prin stropirea reciprocă cu aghiasmă, prin stropirea copiilor, a fântÂnilor, animalelor, gospodăriilor, pomilor, prin producerea de zgomote, prin împuşcături şi focuri ritualice. În Bucovina, către finalul slujbei de Iordan, se practică Ardeasca, obicei prin care tinerii se retrăgeau pe un loc mai înalt, în jurul unui foc special aprins în acest sens. Din frunze uscate şi vreascuri adunate cu o zi înainte, tinerii aprindeau un foc în preajma locului în care era adunată multimea de oameni şi cântau şi jucau în jurul acestuia. Cum scădea flacăra, săreau peste foc şi prin fum pentru a fi curăţaţi de boli şi pentru îndeplinirea tuturor dorinţelor. Din focul aprins se luau cărbuni şi se foloseau la diferite practici cu rol fertilizator şi de apărare", a mai arătat Mihai Camilar

În ziua de Bobotează, credincioşii merg la biserică, unde are loc sfinţirea apei. După slujba de Iordan, când apa sfinţită este transformată în agheasmă, fiecare persoană ia din apa sfinţită şi o duce acasă. Când ajung acasă, oamenii îşi sfinţesc cu apă sfinţită gospodăria, animalele, pompii din grădină, casa şi interiorul acesteia. „La terminarea slujbei Iordanului, oamenii se întorceau acasă în grupuri şi strigau Chiraleisa, Chiraleisa... în speranţa unor recolte bogate, iar dacă întâlneau fântâni în cale arunca fiecare câte puţină aghiasmă luată în cofe. În Bucovina zilelor noastre încă se mai colindă de Bobotează, se mai fac farmece şi descântece, se prorocesc recoltele şi vremea", a mai explicat etnograful Mihai Camilar.