• Tweet

Într-o seară de aprilie 1939, aproximativ 150 de milioane de ascultători din întreaga lume au urmărit o transmisie radio remarcabilă a BBC, care continuă și astăzi să stârnească uimire.

„Trompetele faraonului Tutankhamon!", anunță cu solemnitate prezentatorul BBC. Urmează o scurtă inspirație, apoi răsună sunetul unei trompete care tăcuse timp de peste 3.000 de ani în mormântul tânărului faraon. Timp de aproape un minut, fanfara cu accente militare se propagă din Muzeul Egiptean din Cairo către undele radio din întreaga lume.

Această înregistrare „tulburătoare și emoționantă" reprezintă „o punte auditivă și senzorială între vremea lui Tutankhamon și prezent", spune Salima Ikram, profesoară de egiptologie la Universitatea Americană din Cairo. Iar pentru muzicianul britanic James Tappern, membru al fanfarei armatei britanice și omul care a cântat la cele mai vechi trompete metalice păstrate până în prezent, „intimitatea este extraordinară", scrie CNN.

Instrumentul era unul dintre cele două mici trompete ornamentate - una din argint, cealaltă considerată a fi din bronz sau cupru - descoperite printre comorile lui Tutankhamon cu peste 15 ani înainte. Potrivit Salimei Ikram, trompetele ar fi putut fi folosite „în procesiuni, atunci când regele trecea prin mulțime", iar arta Egiptului antic le înfățișează în contexte militare, religioase și ceremoniale.

Realizarea acestor trompete a necesitat meșteri extrem de pricepuți, capabili să creeze atât un obiect de artă, cât și un instrument muzical funcțional. Capetele evazate sunt decorate cu motive florale și reprezentări ale zeilor egipteni. Faptul că existau două trompete - una aurie, asemenea soarelui, și una argintie, asemenea lunii - poate simboliza „cele 12 ore ale zilei și cele 12 ore ale nopții, toate făcând parte din călătoria lui Tutankhamon din această lume către cealaltă", explică Ikram.

Astăzi, înregistrarea BBC oferă senzația neobișnuită a unei duble călătorii în timp: către oamenii adunați în jurul radiourilor în anii 1930, care ascultau, la rândul lor, sunetele Egiptului antic.

Însă chiar această înregistrare - realizată în împrejurări stranii și care aproape a distrus una dintre trompete - arată și cât de mult s-a schimbat modul în care tratăm astăzi obiectele de patrimoniu.

Transmisia radio a fost foarte aproape să nu mai aibă loc.

În timpul repetițiilor, pe trompeta de argint a fost montat un muștiuc modern pentru a putea fi cântată. În momentul în care trompetistul a suflat în instrument, acesta s-a spart.

Arheologul Alfred Lucas, membru al echipei lui Howard Carter - cea care descoperise mormântul lui Tutankhamon - și prezent la fața locului, ar fi fost internat în spital din cauza șocului provocat de incident.

Totuși, organizatorii nu au renunțat. După repararea instrumentului, au decis să încerce din nou.

Cu puțin timp înainte de începerea transmisiei, muzeul a rămas fără curent electric, astfel că interpretarea a avut loc la lumina lumânărilor.

Câteva luni mai târziu avea să izbucnească Al Doilea Război Mondial. Pentru unii, succesiunea acestor evenimente a reprezentat o nouă confirmare a celebrei „blestemului lui Tutankhamon", idee pe care Salima Ikram o respinge categoric.

Din cauza fragilității lor, trompetele nu vor mai fi, cel mai probabil, cântate niciodată.

„Într-o lume ideală, ar fi realizat o replică și ar fi încercat cu aceea. Desigur, nu este niciodată același lucru ca folosirea originalului", spune Ikram. „Dar cred că folosirea originalului este destul de periculoasă și ne-a oferit o lecție importantă."

O nouă casă pentru comorile lui Tutankhamon

În prezent, trompetele se află în noul Grand Egyptian Museum, muzeu în valoare de miliarde de dolari inaugurat în luna noiembrie.

Clădirea ultramodernă, situată în apropierea Piramidelor din Giza, găzduiește trompetele și miezurile lor originale din lemn în vitrine cu temperatură și umiditate controlate.

Miezurile din lemn au avut rolul de a păstra forma metalului, însă acest lucru înseamnă că vitrinele trebuie menținute la temperatura ideală atât pentru conservarea metalului, cât și a lemnului - un material organic -, explică Jasmien Abdalraouf, arheolog și curator al expoziției dedicate lui Tutankhamon.

Temperatura trebuie menținută între 18 și 22 de grade Celsius.

Securitatea este, de asemenea, esențială. Una dintre trompete a fost furată din fostul Muzeu Egiptean din Cairo în timpul revoltei din 2011.

Ea a fost recuperată câteva săptămâni mai târziu, împreună cu alte obiecte furate, într-o geantă abandonată într-o stație de metrou din Cairo.

Noul muzeu beneficiază nu doar de sisteme de securitate pentru întreaga clădire, ci și de mecanisme complexe de protecție pentru fiecare vitrină în parte, spune Abdalraouf.

În dorința de a aduce trecutul cât mai aproape de oameni, societatea pare dispusă să își asume astfel de riscuri, consideră Christine Finn, jurnalistă și arheolog, autoarea cărții Artifacts: An Archaeologist's Year in Silicon Valley.

Ea compară cazul cu împrumutul recent al celebrei Tapiserii de la Bayeux, veche de aproape o mie de ani, din Franța către British Museum.

Mutarea a stârnit opoziție în lumea artei din Franța, din cauza temerilor că broderia din secolul al XI-lea ar putea fi deteriorată. Chiar și celebrul artist britanic David Hockney a considerat planul prea periculos, numindu-l „o nebunie" înainte de moartea sa, în luna iunie.

Potrivit lui Finn, toate aceste episoade - trompeta spartă, pana de curent din muzeu sau chiar faptul că înregistrarea originală a BBC s-a deteriorat - ne amintesc cât de fragile sunt obiectele istorice.

„Dacă totul este prea perfect, prea lucios și, îndrăznesc să spun, generat de inteligența artificială, atunci se pierde tocmai esența."

Pe de altă parte, tehnologia face posibil ca măcar sunetul trompetelor, dacă nu și instrumentele în sine, să poată fi păstrat și ascultat pentru totdeauna.