• Tweet

Dintre cele 20.000 de respiraţii pe zi pe care un om normal le face, aproximativ 16.000 sunt cu aer din spaţii închise, unde nivelul poluanţilor este de 2 până la 5 ori mai mare decât în aerul exterior. În aerul pe care-l respirăm zi de zi acasă, la şcoală sau la locul de muncă se găseşte radon, formaldehidă, compuşi organici volatili, pulberi inhalabile, dioxid de carbon şi alte componente.

Dintre toate aceste elemente, radonul este cel mai periculos, mai ales că România este o ţară cu risc crescut de poluare cu acest tip de gaz care se găseşte în sol. Radonul este principala cauză în apariţia cancerului pulmonar în rândul nefumătorilor, respectiv a doua cauză în apariţia cancerului pulmonar în rândul fumătorilor. În Codul european de luptă împotriva cancerului, pe lângă recomandări privind stilul de viaţă, alimentaţia, sportul, renunţarea de fumat etc, se găseşte şi o menţiune privind concentraţia de radon din case.

Cercetătorii de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, Laboratorul de încercări Radon "Constantin Cosma" - LiRaCC, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) au analizat circa 11.000 de case din toată ţara şi au ajuns la o concluzie tristă: România este în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte poluarea cu radon. Concentraţia de radon poate creşte de la 25% până la 125% în situaţia în care care în locuinţă sunt montate geamuri termopan şi pereţii sunt izolaţi, susţin cercetătorii de la UBB în baza rezultatelor ştiinţifice şi ale studiilor internaţionale.

Din 1.100 de case reabilitate termic din toată ţara, 24% depăşesc standardul de siguranţă românesc, iar 72% - pe cel recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în baza rezultatelor ştiinţifice. România a transpus în legislaţie încă din 2018 Directiva Europeană în domeniu, însă până acum nu s-a făcut aproape nimic. În toate clădirile publice, fie că vorbim de şcoli sau grădiniţe, fie că vorbim despre sedii de instituţii, trebuie măsurat nivelul de radon şi luate măsură dacă limitele sunt depăşite. Extrem de puţine instituţii au luat măsuri în acest sens.

Planul naţional de acţiune la radon este o formă fără fond în România. În plus, s-au demarat programele de reabilitare termică a locuinţelor fără a se ţine seama de poluarea cu radon. Radonul este un gaz radioactiv prezent în sol. Acesta pătrunde uşor prin fisurile din fundaţie şi pereţi, prin podele şi pe lângă tubulatura utilizată pentru instalaţii şi se acumulează treptat în aerul de interior, cauzând diferite afecţiuni pulmonare şi cancer.

Legislaţia din România prevede că limita maxim admisă a concentraţiei de radon este 300 Bq/m3, iar o astfel de expunere echivalează pentru sănătate cu realizarea a 150 de radiografii pulmonare pe an, ceea ce este enorm. În America, spre exemplu, majoritatea spitalelor permit efectuarea a maxim 4 radiografii pe an, se arată într-un ghid de informare realizat de UBB. Potrivit studiilor internaţionale, la fiecare 100 Bq/m3 concentraţie de radon are loc o creştere a riscului de a dezvolta cancer pulmonar cu 16% în comparaţie cu persoanele expuse la concentraţii inferioare valorii de 100 Bq/m3.

Dacă este să facem o comparaţie între gradul de pericol al radonului şi efectele fumatului în declanşarea cancerului pulmonar, rezultatele sunt îngrijiorătoare. Pentru un nefumător, riscul asupra sănătăţii în cazul expunerii la o concentraţie de radon în aerul interior de 180 Bq/m3 (media pentru măsurătorile din România) este echivalentul a 10 ţigări pe zi. Astfel, riscul asupra sănătăţii pentru o valoare anuală de 300 Bq/m3 pentru concentraţia de radon în aerul interior este echivalentul a 16 ţigări pe zi. Riscul de expunere la radon este un risc pe termen lung şi depinde de nivelul de radon, de cât timp este expusă o persoană şi de obiceiul fumatului. De exemplu, în Canada radonul este cauza a peste 3000 de decese în fiecare an.

Un număr de 1.100 case eficiente energetic sau cu elemente de izolare termică, selectate din zone metropolitane aglomerate, precum şi din regiuni ale României, în care măsurători preliminare de screening au indicat un potenţial ridicat de radon cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Sibiu, Alba, au fost analizate de cercetătorii de la Universitatea Babeş-Bolyai în perioada 2014-2020. Toate casele investigate au fost construite, modernizate şi izolate termic în perioada 2001-2014.

Rezultatele arată că un procent de 24% din casele investigate depăşeşte nivelul de referinţă de 300 Bq/m3 impus de legislaţie ca prag de risc pentru concentraţia de radon în aerul interior, respectiv că 72% din case au nivelul de radon superior valorii de 100 Bq/m3 recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca nivelul pentru pragul derisc asupra sănătăţii.

In 95% dintre clădirile investigate concentraţia de formaldehidă a depăşit valoarea de 50 μg/m3, valoare prag reglementată în anumite ţări europene, iar în 10% dintre locuinţele investigate au fost înregistrate concentraţii ridicate de acetaldehidă. Aceste concentraţii ridicate au fost asociate în principal cu o aerisire precară a camerelor investigate, respectiv utilizarea unor produse precum lumânările parfumate sau a uleiurilor volatile. Concentraţia de radon a depăşit în 52 % din case pragul de 300 Bq/m3, valoare stipulată de legislaţia românească şi cea europeană.

Cea mai mare problemă la casele vechi reabilitate este lipsa plăcii de beton de la baza casei, care protejează în proporţie de 80% de radonul din sol. Placa funcţionează ca o membrană anti-radon. Dacă nu există, ea trebuie creată şi lucrurile se complică. Fisurile din placa de beton şi din pereţi reprezintă, de asemenea, un loc pe unde radonul pătrunde în locuinţă. Un alt loc pe unde radonul poate intra în casă este reţeaua de conducte. La baie avem situaţii în care conductele au fost realizate fără sifonul care ţine apa în conductă, iar aerul trece prin această conductă. Odată cu aerul, în locuinţă ajunge şi radonul.

Se poate folosi o lumânare şi se pune peste sifonul din podeaua băii, scurgerea. Acolo ar trebui să fie apă, iar dacă nu este apă, flacăra se va mişca. Asta înseamnă că e o gură de intrare pentru radon în aerul interior, dacă există astfel de probleme în zonă. Cea mai bună soluţie este ca înainte de construirea unei case să se facă măsurători în sol cu privire la concentraţia de radon. Măsurarea concentraţiei de radon din pământ costă între 500 şi 1000 lei în funcţie de locaţie.

În România nu există o lege care să prevadă obligativitatea pentru proprietarii/constructorii de case să măsoare concentraţia de radon, în schimb în sectorul public există această obligaţie. Toate clădirile publice cu factor de ocupare ridicat au obligativitatea să măsoare radonul şi să aplice remedieri dacă se depăşeşte pragul de risc de 300 Bq/m3. Legislaţia aceasta există din 2018, dar nu se cunoaşte, nici măcar autorităţile publice locale, regionale, centrale nu cunosc problema.

Nicio administraţie publică din România nu a realizat astfel de măsurători, cu câteva excepţii printre care Primăria Municipiului Cluj-Napoca, sau o serie de instituţii precum Universitatea Babeş-Bolyai, spitale şi instituţii nucleare sau din categoria sanitară. Există legi care să prevadă sancţiuni, dar CNCAN (Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare) are rolul de a elabora, adopta şi coordona implementarea normelor şi a PNAR-ului (Planul Naţional de Acţiune la Radon conform HG526/2018) şi nu are atribuţii să controleze modul în care se fac măsurători în toate clădirile din ţară. Lipseşte cadrul pentru a pune în aplicare efectiv aceste legii.

Şase ministere şi-au asumat că implementează Hotărârea nr. 526/2018 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune la radon, transpunerea în legislaţia de la noi a Directivei Europene în domeniu, dar nu s-a făcut aproape nimic. Din noiembrie, CNCAN, care este reglementatorul-coordonator în acest domeniu, a primit prima atenţionare de infringement, din cauză întârzierilor cu care se implementează legislaţia. Actele normative au fost elaborate de CNCAN, dar ministerele nu pun în practică legislaţia de radon. Directiva 2013/59/Euratom prevede că Planul naţional de acţiune la radon pentru fiecare ţară europeană trebuie să fie corelat cu Programele de eficienţă energetică şi de calitate a aerului interior.