• Tweet

Datele CNSAS arată amploarea fenomenului emigrării din România în ultimii ani ai regimului comunist: la 1 septembrie 1989, aproape 89.000 de cereri de plecare definitivă în R.F. Germania (Germania de Vest) erau încă nesoluționate, unele dosare fiind depuse încă din 1975. În paralel, mii de români au ales să nu se mai întoarcă din străinătate sau să treacă ilegal frontiera, iar județul Timiș s-a aflat în fruntea cazurilor de fugă reușită peste graniță.

„Cea mai sigură metodă de evaziune (n.n. părăsirea ilegală a țării, în jargonul Securității) a fost refuzul de întoarcere din călătorii sau tranzit. 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate în acest mod. Vârful a fost atins în 1988 (2.822 de fugari), ceea ce a determinat regimul să blocheze aproape total vizele turistice. Astfel, în 1989 au fost aprobate doar 368 de vize turistice", precizează CNSAS.

Mii de persoane au trecut ilegal granița

Cei care nu mai aveau răbdare sau nu aveau nicio șansă la pașaport au înfruntat direct fâșia sau Dunărea, mai spune sursa citată.

„2.243 de persoane au trecut ilegal granița, ajungând cu succes în Germania. Peste 75% au fost bărbați, iar jumătate tineri între 19 și 30 de ani. Muncitorii calificați au format grosul fugarilor (peste 1.500). 484 de persoane au fost prinse în tentativa de trecere frauduloasă și arestate de grăniceri", informează CNSAS.

Datele prezentate arată că epicentrul birocratic al emigrației a fost Sibiul, care deținea recordul național la dosare blocate (28.658) și aprobări oficiale (9.968).

Județul Timiș, centrul curajului

Județul Timiș, în schimb, a fost zona curajului: a ocupat primul loc la fugi reușite pe fâșie (1.138) și la rămâneri din excursii (1.059), concentrând grosul evaziunilor pe la granița de vest, transmite Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Bucureștiul s-a situat pe locul 2 la refuzul de întoarcere din excursii (950), generând o migrație pur urbană și intelectuală.

Situația numerică arăta astfel:

* Cereri în curs de soluționare (stoc istoric la 1 septembrie 1989): 88.939 persoane
* Solicitări oficiale noi (1987-1989): 47.132 persoane
* Aprobări oficiale de plecare definitivă: 35.486 persoane
* Evaziune ilegală / Refuz de întoarcere din excursii: 5.536 persoane
* Treceri frauduloase de frontieră reușite (Frontieriști): 2.243 persoane
* Persoane prinse în tentativă de trecere frauduloasă: 484 persoane.
„Interesant este și faptul că au existat și întoarceri ilegale din R.F. Germania în România: 10 persoane (care, probabil, nu s-au putut adapta condițiilor din lagărele pentru imigranți). Un 'paradox' care trebuie, de asemenea, subliniat este acela că peste 1.248 de membri ai Partidului Comunist au profitat de pașapoartele primite pe criterii de loialitate și au ales libertatea", menționează CNSAS.

Conform sursei citate, anul 1987 a fost marcat de un număr ridicat de solicitări noi (19.407) și de 2.346 de persoane care nu s-au mai întors din excursii. Frontiera era trecută ilegal de 481 de persoane, în timp ce 114 erau prinse.

1989, anul cu cele mai multe rămâneri ilegale

Anul 1988 reprezintă vârful disperării sociale și al evaziunii. S-a înregistrat cel mai mare număr de rămâneri ilegale în străinătate (2.822 persoane) și o dublare a fugilor reușite peste graniță (1.088 persoane). Totodată, numărul celor prinși pe fâșie s-a dublat față de 1987 (220 persoane).

Anul 1989 (ianuarie - septembrie): Regimul a înăsprit drastic acordarea vizelor turistice, fapt ce a dus la scăderea numărului rămânerilor din excursii la doar 368. În schimb, fuga prin fâșie a rămas la cote alarmante (674 reușite și 150 prinși în doar 8 luni), în timp ce regimul a accelerat aprobările oficiale (10.147), posibil pentru a mai elibera din presiunea internă.

Etnicii germani, cele mai multe cereri

Etnicii germani (sași și șvabi) reprezintă nucleul dur al mișcării migratorii, precizează CNSAS. Aceștia domină cererile oficiale (76.138 în așteptare), aprobările (28.466) și rămânerile din excursii (2.917). De asemenea, au constituit majoritatea celor care au fugit ilegal prin fâșie (1.351 persoane).

Aparent, etnicii români aveau șanse mult mai mici la aprobări oficiale, astfel că aceștia au recurs masiv la metode radicale (7.216 solicitanți în perioada 1987-1989, cu 5.148 aprobați și 10.585 în așteptare). Românii reprezintă peste 34% din totalul celor rămași ilegal din excursii (1.931 persoane) și majoritatea absolută a celor prinși de grăniceri pe fâșie (213 din 484 de persoane).

Etnicii maghiari înregistrează o prezență constantă în toate categoriile (ex: 1.906 cereri în așteptare, 608 rămâneri în excursii și 194 de fugi reușite peste graniță).

„Cetățenii R.S.R. de alte etnii reprezintă un procent marginal (335 de persoane în evidențele totale). Repartizarea pe gen și vârstă arată că femeile dețin o ușoară majoritate (ex: 46.562 femei vs. 42.357 bărbați în dosarele în curs). Fenomenul emigraționist a afectat extremele demografice. Cei cu vârsta peste 50 de ani au primit cel mai ușor aprobarea pentru plecarea legală (10.811 aprobări din totalul de 35.486). În același timp, segmentul tinerilor activi (19-30 de ani) reprezenta cea mai mare îngrijorare pentru regim, având cel mai mare blocaj în așteptare (21.740 de cereri blocate). Copiii sub 14 ani au urmat strict dinamica familiilor (peste 18.000 în așteptare)", informează CNSAS.

Muncitorii au primit cele mai multe aprobări

În ceea ce privește profesiile/ ocupațiile celor care solicitau oficial emigrarea în R.F.G., CNSAS arată că:

* 11.455 de muncitori calificați au primit aprobarea pentru emigrarea legală în Germania federală. Aceștia proveneau din marile platforme industriale din Timișoara, Sibiu, Brașov sau Arad. Pierderea a peste 11.000 de meseriași cu experiență în producție a lăsat fabricile din aceste județe fără personal vital.
* Un număr impresionant de 459 de profesori au primit dreptul de a emigra definitiv. Această cifră indica o vulnerabilizare directă a sistemului de învățământ, mai ales din zonele cu comunități germane.
* De asemenea, 238 de cadre medicale superioare au părăsit oficial R.S.R. în acest interval scurt. Plecarea lor adâncea criza din spitalele românești, care oricum sufereau din cauza lipsei de medicamente și resurse.
„Aceste date oficiale demonstrează că în toamna lui 1989, cu doar câteva luni înainte de Revoluție, societatea românească se afla într-o implozie demografică, profesională și socială profundă, iar plecarea din Republica Socialistă România devenise ultima soluție pentru o viață mai bună", concluzionează CNSAS.