• Tweet

Un document transmis de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene către Ministerul Economiei și Secretariatul General al Guvernului arată că oficiali din interiorul Executivului au avertizat că ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative, vizând inclusiv investițiile din industria de apărare și programul SAFE, nu mai putea fi adoptată de Guvernul demis. Avertismentul a fost formulat după avizul negativ emis de Consiliul Legislativ și înainte ca actul să fie publicat în Monitorul Oficial.

Adresa MIPE este semnată de secretarul general al ministerului condus de Dragoș Pîslaru. Documentul privește observațiile și propunerile formulate de Consiliul Legislativ prin Avizul negativ nr. 448/05.05.2026, emis asupra proiectului de OUG pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Avertismentul din interiorul Guvernului

MIPE invocă art. 43 din HG 561/2009, exact articolul folosit ulterior de Guvern pentru a justifica repunerea OUG pe ordinea de zi. Potrivit textului citat în document, proiectele de acte normative cărora li s-au adus modificări de fond după discutarea și adoptarea lor în ședința Guvernului trebuie supuse unei noi avizări, iar dacă avizul este negativ, proiectul trebuie repus obligatoriu pe agenda ședinței Guvernului.

Numai că MIPE adaugă imediat elementul esențial: în Monitorul Oficial nr. 375 din 5 mai 2026 fusese publicată moțiunea de cenzură prin care Guvernul fusese demis. Ministerul citează art. 110 din Constituție, potrivit căruia Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

Concluzia formulată în adresa MIPE este tranșantă: „în raport cu obiectul de reglementare" al proiectului de OUG și prin coroborarea prevederilor legale invocate, proiectul „nu face parte din categoria actelor necesare pentru administrarea treburilor publice" care pot fi adoptate de Guvernul al cărui mandat a încetat.

Nu era doar o „luare act"

Documentul contrazice, în fapt, explicația publică a Guvernului potrivit căreia repunerea ordonanței pe ordinea de zi ar fi fost o simplă formalitate, fără adoptare sau readoptare. Executivul a susținut că repunerea s-a făcut în baza art. 43 alin. (1) din HG 561/2009 și art. 10 din Legea 24/2000 și „nu are în vedere o adoptare/readoptare" a actului aprobat pe 4 mai. Guvernul a mai transmis că OUG vizează investițiile din industria de apărare, programul SAFE și protejarea activelor unor companii declarate strategice.

Adresa MIPE arată însă că, după avizul negativ al Consiliului Legislativ, nu era vorba doar despre consemnarea existenței unui aviz, ci despre posibile intervenții pe text. Ministerul spune că, „exclusiv sub rezerva" problemei de competență semnalate anterior, se impune eliminarea art. VIII din proiectul de OUG. În privința art. IX, MIPE acceptă preluarea unor propuneri ale Consiliului Legislativ și transmite o nouă formulare a textului referitor la prelungirea contractelor, deciziilor sau ordinelor de finanțare pentru jaloanele și țintele aferente cererii de plată nr. 5 din PNRR.

Dacă un minister spune că un articol trebuie eliminat și altul trebuie reformulat, atunci procedura nu mai poate fi prezentată ca o simplă „luare la act". Eliminarea unui articol și reformularea altuia reprezintă intervenții asupra conținutului actului normativ, iar pentru acestea era necesară o decizie a unui Guvern care mai avea competența constituțională de a emite ordonanțe de urgență.

Ce spunea Consiliul Legislativ

Avizul negativ al Consiliului Legislativ merge în aceeași direcție. Consiliul arată că proiectul analizat era o formă refăcută a unui proiect transmis anterior, pentru care fusese emis un aviz favorabil cu observații și propuneri, nr. 427/04.05.2026. Consiliul reține că ordonanța fusese deja adoptată în ședința Executivului din 4 mai.

Ulterior, însă, în forma transmisă spre nouă avizare, Consiliul constată că au fost adăugate 12 articole noi, cu intervenții de modificare și completare a mai multor acte normative. În acest context, Consiliul invocă regula potrivit căreia proiectele de OUG cărora li s-au adus modificări de fond în urma discutării și adoptării lor în ședința Guvernului trebuie supuse unei noi avizări.

Consiliul Legislativ semnalează apoi problema de competență. La aceeași dată la care proiectul a fost primit spre avizare, dar înainte de emiterea avizului, Parlamentul retrăsese încrederea acordată Guvernului, prin moțiune de cenzură. Documentul citează art. 110 alin. (4) din Constituție și art. 37 alin. (3) din Codul administrativ, care prevede că, după încetarea mandatului, Guvernul nu poate emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.

Guvernul a mers mai departe

În comunicarea publică, Guvernul a susținut că ordonanța era necesară pentru adaptarea rapidă a cadrului legal destinat investițiilor din industria de apărare, în contextul accesării programului SAFE, și pentru protejarea activelor unor companii declarate strategice. Executivul a explicat că, în ședința din 4 mai, au fost adăugate și alte modificări urgente, între care clarificări privind compensarea prețurilor la energie, articolele pirotehnice, rambursările de TVA, antrepozitele fiscale, proiectele de gaze și resursa umană pentru PNRR.

Actul promovat de Guvern prevede modificări care permit statului să protejeze ansamblul de bunuri al operatorilor economici declarați de interes strategic, inclusiv prin includerea explicită a bunurilor mobile (utilaje și linii tehnologice) în coridorul de expropriere. De asemenea, pentru situații de insolvență sau faliment, actul introduce posibilitatea preluării activelor funcționale în proprietatea privată a statului, în condiții stabilite prin memorandum aprobat de Guvern.

Între timp, ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial, ceea ce transformă disputa dintr-o problemă de procedură internă într-o vulnerabilitate juridică a unui act normativ intrat în vigoare. Publicarea este relevantă pentru că actul nu a rămas blocat în faza de avizare, ci a ajuns să producă efecte juridice, în ciuda avizului negativ și în ciuda avertismentului transmis din interiorul Guvernului.

O diferență greu de explicat

Situația este cu atât mai sensibilă cu cât Guvernul a recunoscut, în cazul unui alt proiect de OUG adoptat pe 5 mai, că avizul negativ emis după demiterea Executivului blochează publicarea actului. În cazul proiectului privind terenurile agricole degradate și modificarea Legii 268/2001, Executivul a precizat că acesta nu va fi publicat în Monitorul Oficial și nu va intra în vigoare, urmând să fie repus pe agenda Guvernului atunci când Executivul va avea din nou competența de a adopta OUG.

Această explicație creează o problemă de coerență pentru Guvern. Dacă un aviz negativ emis după demiterea Executivului blochează un proiect de OUG și impune repunerea lui pe agenda unui Guvern cu puteri depline, aceeași logică ar trebui să fie aplicabilă și ordonanței privind industria de apărare, care a primit aviz negativ și pentru care chiar MIPE a transmis că proiectul nu intră în categoria actelor necesare administrării treburilor publice.

Concluzia

Documentul MIPE arată că avertismentul privind nelegalitatea demersului nu a venit doar din exterior, de la Consiliul Legislativ sau din spațiul public, ci chiar din interiorul circuitului guvernamental. MIPE a informat Ministerul Economiei și SGG că proiectul de OUG nu se încadrează în actele pe care un Guvern demis le mai poate adopta.

Mai mult, documentul MIPE arată că avizul negativ al Consiliului Legislativ nu putea fi tratat ca o simplă formalitate. Cel puțin pentru articolele care priveau PNRR, ministerul vorbea despre eliminarea unui articol și reformularea altuia. Asta înseamnă că proiectul necesita intervenții de conținut după demiterea Guvernului.

Prin urmare, problema nu este doar că Guvernul a repus OUG pe ordinea de zi după moțiunea de cenzură. Problema este că, deși Consiliul Legislativ a emis aviz negativ, iar un minister a avertizat oficial că actul nu mai putea fi adoptat de Executivul demis, ordonanța a ajuns totuși în Monitorul Oficial. În acest punct, vulnerabilitatea nu mai este una teoretică, ci poate deveni o temă de control constituțional, parlamentar sau chiar de răspundere administrativă sau penală pentru cei implicați pe circuitul de finalizare și publicare a actului, nu doar pentru cei care au adoptat actul.