• Tweet

Dacă vă întrebați la ce folosește sarabanda plagiatelor, masteratelor și doctoratelor false eliberate de facultățile nășite de impostorii serviciilor secrete, puteți găsi un răspuns în fragmentul de mai jos, extras dintr-o declarație politică mai veche a senatorului Valer Marian.

"Președintele-jucător și camarila sa au marșat pe principiul nulităților controlabile, adică pe promovarea unor oameni relativ tineri, cu pregătire mediocră și experiență redusă, care să fie șantajabili și să manifeste obediență față de tutorii lor politici. Astfel am trăit o vreme a mediocrilor, impostorilor, tupeiștilor și chiar a repetenților și corigenților, putând exemplifica în acest sens cu fostul ministru de Interne, Traian Igaș, cu fostul șef al Fiscului, Sorin Blejnar, fostul director al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Gheorghe Cristian Lațcău, fostul procuror general al României, Laura Codruța Koveși, cu primul adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea, cu primul adjunct al directorului SIE, generalul Silviu Predoiu, cu președintele Curții Constituționale Augustin Zegrean, președintele ANI, Horia Georgescu ș.a.".

Numele intelectualilor de mucava și apartenența lor politică sunt puțin importante. Anul acesta, Victor Ponta, Gabriel Oprea și Laura Codruța Koveși sunt actorii războiului care a scos la iveală tot ce este mai urât în învățământul universitar și în lumea academică. Războiul plagiatelor. Orbită de patimi electorale și intoxicată de acțiunile Serviciului de Informații Externe din presa internațională, opinia publică a uitat de uriașele scandaluri iscate după 2000 de ambasada Italiei la București. Jurnaliștii descoperise zeci de italieni purtători de diplome de licență ilegale eliberate de Facultatea de Medicină din Iași. În 2006, la Universitatea de Medicină din Oradea un scandal similar lovea lumea universitară, anchetatorii descoperind că se eliberau străinilor diplome cu specializări care nu există în România. Un control efectuat la Universitatea Naţională de Apărare Carol I a dezvăluit o filieră de doctorate frauduloase în care erau implicați generali și ofițeri superiori ai Armatei române.

Mai nou, șefa Direcției Naționale Anticorupție, fata fostului procuror șef din Mediaș, Ioan Lascu, este luată în vizor de presă, fiind suspectată de copierea unor zeci de pagini în teza sa de doctorat. Au inventat jurnaliștii apa caldă ? Să fie plagiatul și impostura academică o noutate la români? Nici vorbă. Înainte de 1989, cei care pupau în fund cu nesaț Partidul Comunist Român, primeau diplome de la Academia Ștefan Gheorghiu, mai valoroase decât cele universitare. Metamorfozați în cadre universitare, politrucii PCR de ieri girează falsul intelectual de astăzi, acoperind plagiatele cu epoleți și rețeaua academică de infractori.

Plagiatul are reguli precise

În ceea ce o privește pe Laura Codruța Koveși, consultarea mult disputatei teze de doctorat susținută de șefa Direcției Naționale Anticorupție la Universitatea din Timișoara în 2011, trebuia să fie un demers pe cât de natural, pe atât de plăcut ca orice altă ședință de lectură a volumelor aflate în custodia Bibliotecii Naționale a României. Așadar, după ce am intrat în posesia unei unei legitimații de acces în această instituție, o chestiune care durează zece minute, am purces la căutarea lucrării în baza de date pusă de Biblioteca Națională, oricui, pe Internet. În arhiva Bibliotecii Naționale, o bază de date foarte bine pusă la punct, lucrarea de doctorat cu titlul "Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal", realizată de Laura Kodruța Koveși și editată de Universitatea de Vest din Timișoara în anul 2011, se afla la cota V 95531. Totul a mers foarte bine până când m-am prezentat pentru consultare, pe la sfârșitul lunii august. În mod normal, pentru consultarea unui volum, orice volum aflat în depozitul Bibliotecii Naționale a României, este îndeajuns să aveți legitimație de acces, după care completați un bilețel și semnați o condicuță.

Un puști, custode la etajul 1 (cum urci scările rulante, în dreapta) m-a ascultat răbdător, după care mi-a recitat o poezie despre regulamentul de consultare a lucrărilor de doctorat. Pe scurt, materialele academice cu pricina nu se pot consulta decât într-o anumită zi a săptămânii, miercurea, și asta numai după o cerere prealabilă. Am întrebat dacă lucrările de doctorat nu au același regim ca toate volumele stocate în fondurile BNR ? Mi s-a răspuns că, recent, conducerea instituției a luat decizia de a restricționa accesul la aceste lucrări datorită scandalului național cu plagiatele. Apoi, m-a condus către un raft din apropiere, pe care cineva lipise o hârtie fără ștampilă și semnătură, referitoare la regimul lucrărilor de doctorat.

Iată ce conține documentul :
Tezele de doctorat se consulta la Sala de Științe Filologice
Se întocmește o cerere aprobată de șefa Serviciului Depozit Legal
Art. 3.14 Consultarea tezelor de doctorat
Tezele de doctorat, aflându-se sub incidența Legii Depozitului Legal, nu pot fi consultate decât cu aprobarea șefului Serviciului Depozit Legal, pe baza unei solicitări scrise. Numărul de titluri solicitate simultan nu va fi mai mare de 5 teze pe zi, dar comunicate pe rând, astfel încât să nu existe pe masa de lectură mai mult de 2 titluri. Utilizatorii BNR sunt rugați să completeze corect solicitarea pentru tezele de doctorat disponibile. Cotele tezelor de doctorat disponibile sunt sfișate pe site-ul bibliotecii și la Zona Cataloagelor. Utilizatorii sunt rugați să respecte Legea dreptului de autor, să nu reproducă (fotocopiere, fotografiere) pagini, pasaje și desene din lucrare. Tezele de doctorat se comunică prin Sala de Științe Filologice "Mihai Eminescu", două zile pe săptămână, luni și marți, de la 10.00-18.00. Ultima solicitare se primește la ora 16.00. Cererile se pot depune toată săptămâna, la custozii sălii de lectură "Mihai Eminescu".

Carevasăzică, o singură zi pe săptămână pentru consultarea "plagiatelor" miercuri, este de fapt două : luni și marți. După cum se observă din fotografia luată la fața locului, documentul nu este semnat sau ștampilat, deci nu este asumat de conducerea instituției. După cum aveam să aflu de la marea vântoare de plagiate pesediste, Emilia Șercan, nicăieri în țară asemenea reguli nu sunt respectate, ba chiar lipsesc cu desăvârșire.
Am întrebat custodele dacă nu cumva lucrările de doctorat nu se supun în aceeași măsură ca celelalte volume legii depozitului și legii copyrightului. Încurcat, puștiul a dat telefon mai sus. De la capătul firului am primit aceeași explicație aberantă : lucrările de doctorat se supun legilor enumerate mai înainte și nu se puteau consulta decât în anumite zile ale săptămânii, cu cerere prealabilă.

M-am supus regulilor de dânșii inventate și am revenit în data de 29.08.2016 cu o hârtie prin care nu ceream doar consultarea lucrării, ci și o copie după acaesta. Mi s-a replicat politicos că este exclusă copierea tezei de doctorat. După ce am fost plimbat print trei săli de lectură, nici vorbă de vreo sală de științe filologice, în cele din urmă am reușit să consult lucrarea în sala de drept. Am fost pus să semnez două formulare, desi de obicei, la consultarea oricărui volum din depozitul Bibliotecii Naționale nu completezi decât unul. Cu această ocazie, am aflat că, în depozitul Bibliotecii Naționale nu se află decât un singur exemplar al lucrării. Epopeea tezei de doctorat a șefei DNA s-a sfârșit la Secretariat, unde am lăsat cererea pentru copierea lucrării. Nici astăzi nu am primit vreun răspuns.

Eduard Ovidiu Ohanesian