• Tweet

Ne place sau nu, ultimul sfert de veac de democrație originală a transformat și a extins funcțiile Securității, principala unealtă de represiune a totalitarismului în România. Astăzi, sub pretextul luptei împotriva corupției și a terorismului, serviciile moderne de informații depășesc cu mult vechile structuri comuniste, atât ca resurse tehnice și financiare alocate, cât și din punct de vedere al potențialului uman.

Pentru a controla acest colos informativ și informațional cu ramificații adânci în toate domeniile societății, parlamentul a fost cadorisit cu niște comisii de control al activității spionajului. În cele din urmă, senatorii și deputații specializați în siguranță națională s-au dovedit a fi doar păpuși de paie în mâinile Sistemului, ascunzând sub preșul secretizării excesive abuzurile și ilegalitățile comise de spioni. Ce s-a întâmplat ? "Sistemul ticăloșit" reacționase prompt la tentativele modeste de control parlamentar și la ciripitul subțire al societății civile, elaborând "câmpuri tactice" în presă, justiție, politică și, după cum am aflat recent din dosarele Microsoft, în lumea afacerilor.

Țăcăneala informativă la care suntem martori fără voie este populată cu personaje care, prin natura funcțiilor deținute în stat, au avut legături strânse cu serviciile secrete. Scandalul în care băltește Serviciul Român de Informații în urma faptelor și declarațiilor foștilor demnitari Gabriel Sandu, Sebastian Ghiță, Florian Coldea, a scos la iveală încă o dată, dacă mai era nevoie, faptul că breasla spionilor acționează ca un stat în stat. Încă din anul 2012, presa centrală publica mărturiile angajaților Centrului pentru Surse Deschise din cadrul Serviciului de Informații Externe, UM 0289, care povesteau cum erau forțați să realizeze materiale de presă cu caracter compromițător despre adversarii politici ai fostului președinte Traian Băsescu. Trei ani mai târziu, aflam dintr-un interviu oferit de politicianul Valer Marian, că șeful de facto al SRI, generalul Florian Coldea a emis un ordin ilegal privind monitorizarea tuturor politicienilor importanţi, operaţiuni efectuate de Structura 3 din cadrul aceleiași unități. Ulterior, am aflat și noi că informațiile despre aceste ilegalități veniseră chiar din interiorul Serviciului Român de Informații, de la doi ofițeri care activaseră, unul chiar în structura susmenționată, celălalt fiind șeful unui serviciu ethnic extreme de important. În ciuda actelor de poliție politică evidente și a amestecului SRI în actul de justiție, comisiile parlamentare de control dominate de pesediști scoteau, în mod curent, basma curată tandemul George Maior- Florian Coldea.

Pălmași pe plantația "Tăicuțului"

După prăbușirea generalului Florian Coldea din fruntea Serviciului Român de Informații sub loviturile audio-video lăsate în urmă de fugarul Sebastian Ghiță a venit rândul subordonatului său, Daniel Dragomir, să delecteze opinia publică cu intimitățile spionajului românesc. Prezența rezervistului Dragomir pe micile ecrane a intrat însă în derizoriu, odată cu audierea acestuia în Comisia parlamentară de control a activității Serviciului Român de Informații. După trei decenii de democrație, în conștiința cetățenului este prezent dictonul conform căruia, dacă vrei să îngropi o anchetă definitiv, mai faci o comisie. Glorificarea mediatică lui Dragomir nu are nicio legătură cu dezvăluirile acestuia despre expunerea sistemul corupt și abuziv sau despre refomarea SRI pe care le trâmbițeză la fiecare apariție publică. Vălmășeala informativă stârnită de declarațiile acestuia, în calitate de fost ofițer la Antitero, a fost amplificată artificial de trusturile media ale căror patroni au dosare penale sau au înfundat pușcăriile sub bagheta Direcției Naționale Anticorupție. Poate crede cineva că vajnicul apărător al democrației, colonelul SRI Daniel Dragomir, a suferit de amnezie în perioada în care executa comenzile prietenului său Coldea, trezindu-se brusc și dintr-o dată dintr-un vis urât, gata să dea gât sistemul ticăloșit pe care l-a slujit ? Nici vorbă. Alături de fostul procuror șef adjunct al DIICOT Ciprian Nastasiu, Dragomir intră în marea galerie a fruntașilor muncii socialiste de pe plantația "tăicuțului" Băsescu, băieți buni la toate, care prestau sub coordonarea binomului sau a trinomului întru prosperitatea mafiei prezidențiale. Apariția și afirmarea noii garnituri de cadre în SRI, DIICOT și DNA după 2005 nu este deloc întâmplătoare. Nastasiu și Dragomir, două destine de pălmași pe moșia prezidențială, ridicați și doborâți de sistem la primul semn de nesupunere, au un numitor comun - dosarul Răpirea din Irak. Un act de terorism de stat cu luare de ostatici care ascunde înlăuntru un mix de operațiuni secrete de contrabandă cu armament și răpire. În dosarele conexe, secretizate și închise abuziv "Armamentul" și "Livada", eroul medaliat de aliați, Dragomir, aplică regula de aur atât de utilizată în SRI (conform declarațiilor fostului său șef Florian Coldea). Mulți sunt cei care au privit prestațiile televizate ale colonelului Daniel Dragomir, puțini au înțeles despre ce este vorba în mesajele sale. Numeroși specialiști ai micului ecran s-au grăbit să comenteze spusele, documentele și fotografiile ofițerului SRI din misiunile sale peste hotare. Niciunul dintre analiștii prezenți în studiourile TV nu s-a învrednicit să îl întrebe pe eroul nostru ce căuta în străinătate. Ce executau Dragomir și Coldea în Irak ? Ce competențe are SRI sau DIPI în alte țări, acolo unde acționau conform statutului lor doar angajații acoperiți ai Serviciul de Informații Externe și în unele cazuri ofițerii DGIA ?

Clandestini în Irak

Daniel Dragomir nu este prima și singura unealtă a represiunii transformată în personaj justițiar cu atitudine profund patriotică, dornică de reformare a instituției pe care a părăsit-o cu ani în urmă. El a avut înaintași celebri ca maiorul Răuță Constantin, fost ofițer al Departamentului de Informații Externe, defectat în 1973, în SUA, sau generalul Ion Mihai Pacepa, defector DIE, ridicat după 1989 la rang de erou național. Printre cuvintele meșteșugite folosite de Dragomir în discursurile publice se află și termenul cheie "clandestin", care ar trebui să definească activitățile ilegale, penale și anticonstituționale prestate de ofițerii SRI. Cum nu am aflat nici din gura șefului său Florian Coldea, nici din mărturiile lui Dragomir, nimic despre baza legală în care cei doi funcționau, în 2005, în Irak, sfătuim parlamentarii să îi audieze imediat pe fostul șef al Direcției Antiterorism, generalul Ion Ștefănuț, dar mai ales pe cel care a condus în perioada crizei ostaticilor Direcția de Contrainformații a SRI, generalul Ion Maranda. Ar fi lămuritoare, de asemenea, și nota de fundamentare în baza căreia Coldea și Dragomir au fost decorați de Președinția României, în 2005, pentru participarea la operațiuni ilegale pe teritoriu străin. Trebuie menționat că, în "culcușul leilor" ( după cum plastic a denumit colonelul Daniel O'Shea ferma cu ostatici), de la 29 km sud de Bagdad, unde au fost ținuți ostaticii români, mai erau cel puțin doi cetățeni SUA. Ofițerul de spionaj Roy Hallums, fost angajat mai bine de 4 ani la Pentagon și teroristul Mohammad Munaf, personaj protejat de armata americană în Irak timp de un deceniu deși era căutat de Interpol pentru terorism.

Ilegalități aprobate la cel mai înalt nivel

Florian Coldea a reacționat neconvingător la declarațiile colonelului Daniel Dragomir, iar când a făcut-o, a căutat să minimalizeze importanța fostului său subordonat. O posibilă explicație vine de la colegii celor doi, care povestesc că Dragomir nu era decât o unealtă în mâinile generalului Coldea, unul dintre operativii de încredere, care rezolvau cele mai murdare treburi ale instituției. Ce am aflat din discursul amorf al fostului șef de facto al SRI ? Faptul că președintele țării de la acea dată, Traian Băsescu, fusese informat despre operațiunile speciale ale SRI. Așadar, înțelegem că ilegalitățile au fost aprobate la nivel de Consiliu Suprem de Apărare a Țării. Mai găsim și alte indicii importante care ar motiva ilegalitățile comise de spioni. Conform fostului șef operativ al SRI, orice ar face, instituția lucrează după modelul partenerilor săi din NATO și din UE. Adicătelea, operațiunile de intoxicare a opiniei publice și de racolare a agenților în câmpul tactic (justiție), presă sau politică sunt total justificate atât timp cât sunt în interesul siguranței naționale. În rest, aplicăm regula de aur : ciocu' mic.

Eduard Ovidiu Ohanesian