• Tweet

Marele actor Sebastian Papaiani si-a jucat ultima reprezentatie pe scena vietii, dar s-a inaltat la ceruri cu sufletul greu si cu o mare dezamagire care l-a macinat timp de 20 de ani: incercarea de a recupera o parte din averea confiscata abuziv familiei sale,adica casa în care s-a născut și terenului aferent din Pitești.

Din pacate, Primaria Pitesti si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii (ANRP) l-au plimbat doua deceni co vorbe, minciuni si promisiuni pana cand el a trecut in lumea umbrelor. Cu cateva zile inainte ca maestrul sa decedeze, sotia marelui actor, Marcela Papaiani, a dezvaluit batjocura la care a fost supus marele actor de Primăria Piteşti si ANRP. Într-un interviu, Marcela Papaiani, soția actorului, vorbește de barierele pe care soțul său le-a întâmpinat și continuă să le întâmpine în redobândirea unui drept pe care autoritățile refuză să i-l acorde.

„Dosarul nu a fost repartizat unui consilier spre analiză"

Jurnal de Argeş a solicitat ANRP clarificări cu privire la situaţia dosarelor depuse de Sebastian Papaiani, însă, din păcate, veştile de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu-i aduc maestrului nicio alinare. „Domnul Sebastian Papaiani este titular în două dosare de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, unul constituit în baza legilor fondului funciar, celălalt constituit în baza Legii nr. 10/2001. Dosarul constituit în baza legilor fondului funciar a fost soluționat la data de 31.08.2016, prin emiterea deciziei de compensare prin puncte. Decizia îi va fi transmisă titularului în termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013, respectiv în 45 de zile de la data emiterii. Dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001 (dosarul nr. 49773/CC) nu a fost repartizat unui consilier spre analiză", se arată în răspunsul transmis de ANRP.

„N-au făcut absolut nimic din ce ar fi trebuit să facă"

Altfel spus, dosarul în care maestrul aşteaptă măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat (compensare cu alte bunuri sau servicii, ce se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării) ar mai putea sta la rând câţiva ani.
„S-a împlinit un an de când am primit de la ANRP o adresă prin care mi se cerea să trimit dosarul cu toate actele strânse în demersurile noastre. M-am încadrat în termen, m-am dus, l-am depus. Același lucru le cerea ANRP și autorităților de la Pitești. Ba, mai mult, ele ar fi trebuit să facă evaluarea și să le-o trimită lor, aici, la București. S-a împlinit un an, nu s-a întâmplat nimic, n-am primit niciun răspuns. Din cauza faptului că am fost în spital timp de patru luni cu soțul meu, nu m-am putut duce după ei să-i sâcâi, să-i întreb, fiindcă, după lege, ar fi trebuit să-mi dea răspunsul după o lună și jumătate. N-au făcut absolut nimic din ce ar fi trebuit să facă. Ce să fac acum, să le fac o altă adresă în care să le spun că soțul meu a stat patru luni în spital, că are 80 de ani, că din toate punctele de vedere ar trebui să fie o prioritate?!", a declarat, pentru Jurnal de Argeș, Marcela Papaiani, soția maestrului.

„Suntem atât de scârbiţi de toată situaţia asta"

Cea mai mare supărare a familiei Papaiani este legată însă de autoritățile județene și locale.
„Treaba care m-a înfuriat a fost la Sărbătorile Argeșului și Muscelului, când soțul meu a fost invitat la Ziua Fiilor și Fiicelor Argeșului. Atâta vreme cât, ca fiu al județului, el a fost nedreptățit și nerecunoscut, nu a participat la eveniment, mai ales că era și bolnav. Asta le-a și transmis... A participat, în schimb, d-l Nicolae Văcăroiu, venit din Basarabia și care, spre deosebire de Sebastian Papaiani, a fost îndreptățit și a primit ce a cerut de la autorități și stă, bine-merci, n-are nicio taină! Suntem atât de scârbiți de toată situația asta, mai ales că avem, totuși, niște probleme", a mai declarat Marcela Papaiani.

„Domnii Cerbureanu și Balcan i-au pus bețe-n roate... L-au dus de nas pe soțul meu!"

Suprafața revendicată de Sebastian Papaiani pe strada Crinului însuma 1000 de mp. Casa părintească nu mai există de dinainte de Revoluție, deci a ieșit din calcul... Oficial, nici restituirea terenului nu s-a putut face în natură din cauza faptului că pe o parte din terenul revendicat de maestru a apărut, între timp, o alee. Municipalitatea i-a oferit în schimb, fără o minimă verificare de bun simț, un teren care a aparținut altei persoane. Proprietarul respectivei suprafețe a solicitat și el în instanță dreptul asupra acelui teren, pe care l-a și câștigat. Maestrul Papaiani a fost lăsat să aștepte.

„Cea mai mare dezamăgire vine de Primăria Pitești, de la cei care au fost și au rămas acolo, la Primărie, indiferent ce regimuri și guverne s-au succedat, fără să fie vreodată clintiți de pe posturile lor. Dl Cerbureanu şi dl Balcan sunt cei care i-au pus, ne-au pus bețe-n roate de la începutul începutului. Ce și-au spus ei?! «Actorul Papaiani e văzduhist, n-are probleme, îl ducem de nas». Ceea ce s-a întâmplat, pentru că, într-adevăr, l-au dus de nas. I-au oferit în continuu variante menite doar ca să-i închidă gura, pentru completarea suprafeței ce i se cuvenea. Printre ele, și un teren în centru, care pe dedesubt era plin de toate conductele posibile. Am avut noroc că, într-un final, cineva de bună credință ne-a avertizat că pe acel spațiu nu putem construi nici măcar un gard, din cauza rețelei care alimentează tot centrul Piteștiului. Iar reaua voință a fost vizibilă de la început. Țin minte că am solicitat să ni se pună la dispoziție, din arhivă, hărți cu topografia cartierului. Socrul meu cumpărase proprietatea prin 1946, iar ei ne puneau la dispoziție hărți din 1933 și niște copii nenorocite din 1920, 1930. Așa, în bășcălie", mărturisește, pentru Jurnal de Argeș, Marcela Papaiani.

Sebastian Papaiani: „Eu nu m-am născut în câmp"

Soția maestrului continuă enumerarea așa-ziselor „terenuri echivalente" oferite de municipalitatea piteșteană în contul terenului din strada Crinului. „Căutau fel și fel de șmecherii. Mi-amintesc că într-o perioadă i-au oferit, la schimb, soțului meu, o suprafață, într-o vie, în afara Piteștiului, undeva într-o lizieră. Terenul acela era un fel de unghi ascuțit care, în capăt, avea o alee cu un tomberon de gunoi... Și atunci, soțul meu le-a spus: eu nu m-am născut în câmp, nici în vie. Eu m-am născut în Pitești...", mai spune Marcela Papaiani.

Marcela Papaiani: „Mi s-a făcut odată rău la Primărie, am cerut un pahar cu apă și viceprimărița Gagiu mi-a spus că nu au apă"

În mărturisirile pe care le-a făcut în interviul acordat ziarului nostru, Marcela Papaiani explică de ce nu mai are încredere în autoritățile locale de la Pitești.
„Am avut o perioadă când am stat în Pitești, mi-era drag Piteștiul. Ţin minte că am fost odată la ei, pe vremea când terenul pe care inițial îl primisem noi a fost dat altora. Noi însă am plătit impozit pe el, ca și când eram stăpâni acolo. Până am realizat cum stau lucrurile și când au fost nevoiți să ne dea înapoi banii plătiți degeaba... Ne-am lovit, acolo, la Primărie de lucruri care mi-au provocat multă, multă durere. Mi s-a făcut pur și simplu scârbă! Mi-amintesc de o scenă petrecută acolo, pe vremea când viceprimar era Liliana Gagiu. Lângă ea erau Cerbureanu și același Balcan! Atât de tare m-am enervat din cauza tupeului și hoțiilor pe care le susțineau în fața noastră încât mi s-a făcut rău... Am solicitat un pahar cu apă și mi-au spus că nu au. Mai târziu i-am zis doamnei Gagiu: «Dumneata, ca doctor, cum ai putut să te uiți la mine cum mi se face rău fără să-mi întinzi un pahar cu apă?!»", povestește soția maestrului.

„E ceva îngrozitor. O nedreptate fățișă"

Poate că cei care se joacă cu drepturile lui Sebastian Papaiani ar trebui să știe că familia sa are cheltuieli imense cu recuperarea după accidentul vascular suferit în vară. Kinetoterapia pe care o urmează și celelalte proceduri, plus tratamentul pe care trebuie să-l urmeze presupun un efort uriaș. Și chiar dacă nu se gândesc la partea umană a suferințelor unui om, care pe deasupra este și o figură emblematică a cinematografiei românești, pe care autoritățile de la Pitești au recunoscut-o doar dându-i numele său, unui cinematograf din oraș, ar trebui să se gândească la anii pe care maestrul ar merita să-i ducă în demnitate.
„Procesul ăsta e pornit din anii '90. E o trilogie... s-au strâns atât de multe documente, în atâtea dosare... Soțul meu nici nu se mai poate uita la ele. Și nimic nu s-a materializat până acum. Soacra mea, mama soțului meu, a murit și n-a mai apucat să-și recâștige dreptul de proprietate, iar soțul meu umblă, de peste 20 de ani, după ceea ce i se cuvine. Să n-apuci în două vieți să-ți recapeți ce e al tău, e ceva îngrozitor. O nedreptate fățișă!", mai spune Marcela Papaiani.
Deocamdată, soţia îşi doreşte doar linişte pentru maestrul Papaiani, care ne roagă să-i respectăm această perioadă de recuperare ce urmează accidentului vascular cerebral din vară, convalescență „care durează cât vrea ea, nu cât vrem noi şi cu atât mai puţin cât şi-ar fi dorit maestrul", aşa cum scrie pe pagina oficială a actorului.

Constantin Balcan, reprezentantul Serviciului de Aplicare a Legilor Proprietății, Cadastru și Patrimoniu din cadrul Primăriei Pitești, recunoaște că municipalitatea a greșit atunci când i-a atribuit lui Sebastian Papaiani un teren pe care îl solicitaseră properietarii de drept ai suprafeței, dar se scuză explicând că la acea vreme nu exista o situație computerizată a terenurilor.  Juristul Iosiv Cerbureanu, care a ocupat funcția de secretar al municipiului Pitești la vremea respectivă, susține că Primăria Pitești i-a oferit lui Sebastian Papaiani un teren în centrul orașului, pe strada IC Brătianu, unde s-a construit sediul ING Bank, dar că maestrul l-a refuzat.

„Recuperarea soțului meu a fost considerată caz medical de excepție. Doctorul mi-a cerut permisiunea să-i filmeze mâna"

„Am venit cu el acasă de o săptămână. Activitatea mentală este extraordinară... Dar după patru luni prin spitale, unde am stat cu el permanent, a slăbit 12 kilograme. De la primul spital la care a fost internat, Spitalul Universitar, unde, într-adevăr, diagnosticul i-a fost pus corect, a plecat cu un microb nenorocit cu patru tulpine, rezistente la antibiotic. Am ajuns la spitalul din Balotești, unde a fost cu totul și cu totul altceva... Mai bine din toate punctele de vedere. Un reputat profesor, un profesionist de excepție, s-a ocupat special de el. A făcut pentru Sebastian Papaiani tot ce era apt soțul meu să primească. Și s-au văzut progrese extraordinare. Cel mai important lucru care l-a surprins inclusiv pe d-l doctor neurolog, a fost un răspuns al soțului meu la terapie... De regulă, după accidente vasculare, mâna se recuperează mai puțin. Eu, masându-l permanent, am reușit să-l ajut să înceapă să-și miște mâna. Durerea s-a diminuat, a început să se folosească de cot, să-și ridice brațul... Chiar și doctorului i s-a părut o curiozitate medicală, pentru care, spun ca o paranteză, mi-a cerut permisiunea să-i filmeze mâna. Recuperarea sa a fost considerată caz medical de excepție. Pentru că-n astfel de situații, foarte greu se recuperează mâna. Acum este acasă unde avem totul pregătit: și cărucior, și bastoane, și cadru de mers. Cea mai grea parte este să înceapă să se ridice în picioare, să se poată da jos, cum făcea la spital", spune Marcela Papaiani.