• Tweet

Peste trei milioane de pagini din dosarul traficantului de persoane Jeffrey Epstein au fost desecretizate recent, iar în mod puțin surprinzător, președintele american Donald Trump este a doua cea mai menționată persoană din dosar, după Epstein însuși, arată o analiză Info Sud-Est.

Cu toate acestea, Trump, spre deosebire de alți politicieni care au fost deja nevoiți să se retragă din viața publică doar pentru că au fost menționați alături de Epstein, pare să fi aterizat, încă o dată, în picioare - acest fapt lasă locul unor întrebări incomode:

Oare au fost ultimele luni de scandaluri haotice și agresivitate pe teme precum Canada și Groenlanda o tactică de a distrage atenția electoratului, după cum spun criticii lui Trump? A funcționat, cu adevărat, această metodă? Și, poate cel mai important, ce înseamnă această situație pentru viitorul electoral al lui Trump și al republicanilor?

Dacă îl întrebăm doar pe Donald Trump, răspunsul este unul foarte simplu: președintele american se declară complet nevinovat de toate acuzațiile care i-au fost aduse și ar zice că noile informații fac "opusul" a ceea ce și-ar fi dorit adversarii săi, amintește Fox News.

Este important de menționat în acest context faptul că, cel puțin în ceea ce privește consecințele legale, președintele american nu pare a fi în pericol. După cum explică o analiză CNN, deși numele lui Trump este menționat de sute de ori și îi sunt aduse acuzații grave de abuz sexual împotriva minorilor, majoritatea sunt doar rezultatul unor rapoarte anonime, cu victime care nu pot fi identificate și neînsoțite de dovezi care ar putea duce la urmăriri penale.

Iar Departamentul pentru Justiție (Department of Justice - DoJ), condus de Pam Bondi, un aliat-cheie al lui Trump, a transmis deja pentru AP că șansele ca noile dezvăluiri să ducă la urmăriri penale pentru oricine sunt "mici".

În mod evident, însă, miza principală pentru Trump nu a fost niciodată scăparea de o urmărire penală, ci pagubele aduse imaginii sale în ochii electoratului. Acesta este motivul pentru care mulți dintre criticii lui Trump l-au acuzat că a declanșat o adevărată furtună în presă, pe plan intern și pe scena internațională cu singurul scop de a distrage atenția electoratului de la scandalul Epstein.

De la biograful Michael Woff la numeroși jurnaliști care lucrează în redacții pe care Trump le batjcorojește, cum ar fi CNN, până la adversarii politici ai lui Trump, cum ar fi unii congresmeni democrați, cu toții l-au acuzat pe președinte și pe aliații săi că se folosește de scandalurile constante pentru a distrage atenția, dar și pentru a întârzia publicarea dosarului - fie că este vorba de agresivitatea bruscă față de Canada, lunile de tensiuni diplomatice pe tema controlului asupra Groenlandei care s-au încheiat la Davos, cel mai lung blocaj bugetar din istoria Congresului SUA, care s-a încheiat în noiembrie, sau operațiunea militară din Venezuela, întrebarea care nu a părăsit niciodată spațiul public a rămas aceeași: "Și totuși, unde este dosarul Epstein?"

În ultima jumătate de an, această întrebare a fost aproape omniprezentă în rândul alegătorilor americani și a devenit în ultima jumătate un meme extrem de popular pe internet și în viața de zi - de pildă, Amazon încă vinde online ecusoane și alte accesorii cu mesaje precum "Release the Epstein files".

În acest moment, din perspectiva relațiilor cu publicul, pentru administrația Trump nici măcar nu mai contează foarte mult dacă a existat, sau nu, o strategie reală în spatele acestor scandaluri. O porțiune semnificativă a populației este convinsă că această strategie a existat, iar din câte se pare, întrebarea incomodă nu va părăsi spațiul public până când toate documentele din dosar sunt desecretizate.

Altefel spus, deși Donald Trump a demonstrat de nenumărate ori că este imun la scandaluri și controverse care ar distruge cariera oricărui politician tradițional, acest scandal este diferit. Pur și simplu refuză să dispară.

Iar acest fapt nu ar trebui să fie deloc surprinzător: Trump însuși a fost una din vocile din spatele mișcării "Release the files" încă din 2019, când Jeffrey Epstein a fost pus sub acuzare iar cazul său a intrat în atenția comunității internaționale. După moartea prin suicid a traficantului într-un centru de detenție din New York, Trump a fost una dintre primele personalități publice care au început să ventileze conspirații pe această temă - mai precis, că membrii familiei Clinton ar fi fost cumva implicați, amintește Axios.

Apoi, în campania pentru al doilea său mandat, deși subiectul Epstein nu a fost printre favoritele sale, atât el cât și aliații săi, cum ar fi vicepreședintele JD Vance, au declarat în repetate rânduri că dosarul trebuie publicat și că vor face acest lucru dacă ajung la putere, amintește TIME Magazine.

Inclusiv Kash Patel, directorul FBI selectat de Trump și unul dintre principalii susținători ai președintelui, a militat pentru publicarea dosarului și a "listei de clienți" ai lui Epstein cu un patos care aproape că dădea în obsesie.

Pe scurt, problema lui Trump este una simplă: Publicarea dosarului Epstein și pedepsirea celor vinovați este una dintre rarele probleme în cazul cărora o majoritate covârșitoare a americanilor s-au pus de acord, indiferent de culoarea politică, iar acest acord nu îi este favorabil. În noiembrie 2025, cel puțin 80% dintre americani își doreau publicarea integrală a dosarului, 13% nu erau siguri și 7% se opuneau, conform unui sondaj realizat de YouGov.

În fața acestei realități, este puțin surprinzător faptul că, în iulie 2025, când FBI-ul condus de Kash Patel a declarat că o listă a clienților lui Epstein nu există și Trump a început să caracterizeze întregul caz drept o "farsă" a democraților, nemulțumirea publică a fost considerabilă.

În primă instanță, rata de favorabilitate a lui Trump a scăzut la 40% la finalul lui iulie, cel mai jos nivel înregistrat în al doilea său mandat la acea vreme, amintește Reuters, deși trebuie menționat că era deja în scădere înainte ca Epstein să fie din nou menționat.

Reacția în rândul susținătorilor săi a fost, însă, imediată și evidentă. Congresmeni care aproape că îl divinizau pe Trump, cum ar fi extremista Marjorie Taylor Green și personalități importante din sfera MAGA, cum ar fi Tucker Carlson, au început să-l critice în mod public și insistent. În presă s-au scurs informații conform cărora Kash Patel și alți membri proeminenți din FBI îl critică în privat. Până și Mike Johnson, liderul republicanilor din Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului SUA, a fost nevoit să îl contrazică direct pe președinte în fața presei.

Tot după acest punct au izbucnit și unele dintre cele mai mediatizate scandaluri ale celui de al doilea mandat al lui Trump de până acum: obsesia pentru Groenlanda, blocajul bugetar din octombrie, misiunile extrem de agresive ale ICE în orașe mari din state democrate, ș.a.m.d.

În acest context, deși suspiciunile că valul de controverse care se țin lanț și atacurile în toate direcțiile ar avea ca scop distragerea atenției de la dosarul Epstein nu pot fi confirmate oficial, cel puțin nu până în acest moment, trebuie ținut cont de faptul că întreaga carieră politică a lui Trump a fost construită pe principiul agresivității extreme în fața unei situații de criză. Este o strategie consacrată chiar de Steve Bannon, unul dintre primii aliați ai lui Trump și arhitectul campaniei din 2016 care l-a adus pe Trump la Casa Albă. Tot Bannon este cel care, în 2018, a dat acestei strategii numele după care este cunoscută până în prezent: "flood the zone", care se bazează pe o idee simplă:

Atunci când te afli într-un moment de criză, nu încerci să o stingi, ci dimpotrivă, provoci cât mai multe altele. Printr-un flux constant de declarații șocante, conflicte, inițiative controversate și scandaluri succesive, presa și publicul ajung să alerge în zece direcții deodată. În acest haos controlat, nimeni nu mai are timp sau energie să urmărească un singur subiect până la capăt, să insiste, să sape. Scandalul real nu dispare cu adevărat, dar este îngropat de altele, care captează atenția și crește toleranța publicului pentru controverse.

Dacă presupunem că aceasta a fost strategia lui Donald Trump și în cazul Epstein, atunci ar părea că avem de-a face cu un eșec considerabil. În ciuda fluxului constant de controverse, democrații, minoritari în Congresul SUA, au reușit să strângă suficiente voturi de la republicani nemulțumiți pentru a iniția în Camera Reprezentanților un proiect de lege care să oblige DoJ-ul să publice, cu editări minime pentru protejarea victimelor, informațiile despre cazul Epstein pe care le deține.

Trump s-a opus acestui proiect de lege până în ultimul moment, însă el și restul congresmenilor republicani au fost nevoiți să-și arate susținerea publică pentru publicarea dosarului, în final. Orice altceva ar fi fost un act de autodistrugere politică. Astfel, în data de 28 noiembrie, Camera Reprezentanților a votat în favoarea proiectului, cu 427 de voturi pentru și unul singur împotrivă - mai precis Clay Higgins, un republican din Louisiana și înfocat susținător al președintelui.

Termenul inițial pentru publicarea întregului dosar a fost de 30 de zile, adică până la 19 decembrie, dar Departamentul pentru Justiție a întârziat publicarea primei jumătăți a celor șase milioane de documente până la finalul lunii ianuarie, timp în care democrații din Congres au lansat acuzația că publicarea informațiilor este întârziată intenționat.

"Legea a impus ca toate dosarele Epstein să fie făcute publice pe 19 decembrie 2025. Timp de 43 de zile, Departamentul de Justiție a întârziat publicarea, a selectat documentele după bunul plac - multe dintre ele fiind puternic redactate - totul pentru a ascunde adevărul și a amâna dreptatea pentru supraviețuitori" a declarat sâmbătă Chuck Schumer, liderul democraților din Camera Reprezentanților, citat de The Guardian.

Reprezentanții DoJ, pe de altă parte, au afirmat de la bun început că vor fi nevoiți să depășească termenul inițial de 30 de zile din cauza volumului inițial de informații care trebuie verificate și în unele cazuri anonimizate pentru a proteja identitățile victimelor, amintește CBS.

Iar după aproape două luni de întârziere, s-a dovedit că verificarea datelor nu a fost oricum suficient de minuțioasă, fiindcă mii de documente au fost retrase luni deoarece conțineau informații personale sau care puneau în pericol victimele, scris CBC. Această situație ridică o nouă întrebare: este interesul lui Pam Bondi protejarea victimelor, sau protejarea președintelui.

În opinia lui Shri Thanedar, reprezentant democrat de Michigan în Camera Reprezentanților, această suspiciune justifică inițierea procedurii de impeachment în Congresul SUA împotriva lui Bondi, însă este neclar dacă va reuși să obțină voturile necesare pentru o astfel de inițiativă. Până la următoarele alegeri, republicanii controlează încă ambele camere ale Congresului.

În fine, indiferent în ce tabără îți pui încrederea în această nouă dezbatere, rămâne o ultimă întrebare evidentă: după tot calvarul din ultimele luni, cât de puternic au fost republicanii afectați de scandalul Epstein?

Este greu de estimat dacă publicarea celor mai recent desecretizate documente ar fi avut un impact diferit în decembrie, pentru că prea multe evenimente notabile au avut loc între timp - de la escapada dezastruoasă din Minneapolis, care s-a soldat cu moartea a doi cetățeni americani, la capturarea lui Nicolas Maduro și aparenta capitulare de la Davos pe tema Groenlandei, Trump a trecut prin mai multe evenimente istorice într-o lună și jumătate decât alți președinți în două mandate.

În urma publicării ultimelor documente din dosarul Epstein, șansele la urne ale republicanilor par a fi din ce în ce mai sumbre Conform celui mai recent sondaj publicat joi de Pew Research Center, rata de favorabilitate a lui Trump în rândul alegătorilor a scăzut în ultimul an la pragul de 37%, în vreme ce un sondaj realizat de postul de televiziune Fox News, care este în general favorabil președintelui, arată o rată de doar 44%.

Această situație ar putea fi suportabilă în alți ani, dar nu și în 2026, anul în care vor avea loc așa numitele "alegeri de mijloc de mandat": americanii ies la urne pentru a-i vota pe membrii Camerelor Reprezentanți odată și pe o treime din membrii Senatului, camera superioară a Congresului, o dată la doi ani, conform site-ului oficial al Casei Albe. Asta înseamnă că, în cursul unui mandat prezidențial, de patru ani, acest scrutin electoral servește drept un "test" al performanței președintelui după doi ani petrecuți la Casa Albă.

Majoritatea președinților pică acest test: din 1946 până în prezent, partidele care dețin președinția au pierdut, în medie, 26 de locuri în Camera Reprezentanților în cadrul alegerilor de mijloc. Astfel, șansele republicanilor de a menține majoritatea în camera inferioară a Congresului par miniscule. În Senat, camera superioară, au o majoritate mai confortabilă, de 53 la 47, dar performanța slabă din ultimele luni a președintelui rămâne un semn îngrijorător, în special din cauza experienței neplăcute pe care au avut-o republicanii în timpul ultimului mandat al lui Trump, când democrații au obținut un rezultat istoric la alegerile de mijloc.

Acesta ar putea fi unul din motivele pentru care, de câteva luni încoace, Trump tot glumește despre "anularea" alegerilor de mijloc de mandat. Pentru moment, nu pare să aibă nicio cale fiabilă de a pune în aplicare o astfel de idee, dar e greu de spus dacă va încerca oricum. La urma urmei, și în cazul Groenlandei, totul a început de la niște simple "glume".

Mai sunt încă nouă luni până la următoarele alegeri, care vor avea loc în noiembrie, și rămân încă multe variabile în ecuație: nu putem ști cu certitudine cât va mai întârzia publicarea ultimei tranșe de documente din dosarul Epstein sau ce informații vom găsi în ele, nu putem știi nici ce alte controverse îl așteaptă pe Donald Trump în acest timp sau cum le va face față, date fiind vârsta sa înaintată și îngrijorările în continuă creștere despre starea lui de sănătate.

Ce putem spune aproape cert este că publicul american nu îi va permite să uite prea curând despre relația sa de prietenie cu unul dintre cei mai infami traficanți de persoane din istoria Americii.

Cazul lui Jeffrey Epstein a intrat pentru prima dată în atenția publică printr-o anchetă a poliției locale din Palm Beach, Florida, la mijlocul anilor 2000, după apariția unor relatări potrivit cărora un finanțator foarte bogat plătea adolescente pentru „masaje" cu caracter sexual și apoi le determina să recruteze alte fete pentru activități similare, amintește Associated Press. Ceea ce a început ca o investigație locală s-a extins rapid la nivel statal și federal, deoarece mai multe victime au descris un tipar similar: recrutarea de minore, manipularea și abuzul, facilitate de averea considerabilă, statutul social și rețeaua extinsă de relații profesionale și personale ale făptașului.

Între 2006 și 2008, procurori federali din Florida l-au investigat pe Epstein, însă cazul s-a încheiat într-un mod extrem de controversat: printr-o înțelegere cu procurorii, Epstein a fost scutit de acuzațiile federale, dar a pledat vinovat pentru anumite infracțiuni la nivel de stat. În cele din urmă, el a executat o pedeapsă relativ scurtă de închisoare (cu regim de eliberare pentru muncă) și a fost înregistrat pe lista infractorilor sexuali a FBI, un registru public care monitorizează infractorii condamnați pentru crime de natură sexuală a cărui scop, official, este să sporească siguranța publică și să reducă ratele de recidivism.

În orice caz, rezultatul investigației a atras critici dure din partea victimelor și a opiniei publice, aminteșe Miami Herald, iar Departamentul de Justiție al SUA a revizuit ulterior anumite aspecte ale modului în care a fost gestionată acea investigație federală și felul în care au fost tratate victimele pe parcursul procesului.

După un deceniu de liniște aproape totală, mai multe investigații jurnalistice au scos la iveală unele dintre detaliile înțelegerii lui Epstein cu procurorii, iar scandalul public pe care l-a generat pedeapsa surprinzător de blândă primită de acesta a revenit în atenția publicului în timpul primului mandat al lui Donald Trump, arată o analiză a The Sidney Hillman Foundation.

În iulie 2019, procurori federali din cadrul Biroului Procurorului SUA pentru Districtul de Sud al statului New York l-au arestat, din nou, pe Jeffrey Epstein sub acuzații de trafic sexual cu victime minore în Florida și New York, dar Epstein a fost găsit mort în celula sa dintr-un centru federal de detenție din New York la începutul lunii august, la mai puțin de o lună după ce a fost arestat, amintește ABC.

Cauza oficială a morții a fost suicidul, însă a devenit și sursa unor numeroase conspirații, cea mai infamă fiind acea că "Jeffrey Epstein nu s-a sinucis", ci a fost redus la tăcere pentru a proteja interesele clienților săi extrem de bogați și influenți, care se temeau că le va expune faptele în fața autorităților și a publicului - o conspirație alimentată, la acea vreme, de legăturile publice ale lui Epstein cu figuri publice precum prințul Andrew al Marii Britanii, Bill Clinton și Donald Trump, amintește PBS News.

Până în prezent, milioane de oameni sunt convinși de faptul că, așa cum a explicat scriitorul american Dan Brooks într-un articol de opinie pentru Politico, cazul lui Epstein și conspirațiile care îl înconjoară au devenit "povestea horror a epocii noastre".

După ce moartea lui Epstein a pus capăt cazului penal împotriva sa, atenția s-a mutat către rețeaua mai largă din jurul lui și către procesele civile. În 2021, Ghislaine Maxwell, fosta iubită a traficantului miliardar, a fost condamnată de autoritățile federale la 20 de ani de închisoare pentru rolul ei deosebit de important în recrutarea și manipularea fetelor minore abuzate de Epstein și colaboratorii săi.

În timpul urmăririi penale a lui Maxwell, unele dintre cele mai șocante detalii ale cazului au fost dezvăluite publicului, prin prisma experiențelor unora dintre victime. Probabil cel mai infam caz este cel al Virginiei Giuffre, a cărei mărturii și procese intentate, în special cel de defăimare din 2019 împotriva lui Ghislaine Maxwell, au arătat lumii unele dintre cele mai importante detalii ale cazului.

Giuffre a susținut în mod constant că a fost recrutată la vârsta de 16 ani de Ghislaine Maxwell, apoi traficată și abuzată sexual de Jeffrey Epstein și clienții săi, cel mai notabil fiind prințul Andrew, fratele regelui Charles al Marii Britanii. Povestea lui Giuffre despre cum a fost recrutată în timp ce lucra la Mar a Lago, clubul privat de lux al lui Donald Trump, apoi plătită și transportată între proprietățile lui Epstein din Florida, New York, New Mexico și Insulele Virgine Americane a fost unul din vehiculele principale prin care publicul a ajuns să înțeleagă subiecte precum infama insulă privată a lui Epstein din Marea Caraibelor, lista celor care au vizitat-o la bordul avionului privat poreclit "Lolita Express" și lunga listă de abuzuri pe care le-au comis împotriva victimelor traficate de Epstein și Maxwell.

Înainte de a vorbi despre implicarea lui Donald Trump în scandalul Epstein, este important de amintit faptul că scandalurile de abuz sexual nu sunt un subiect recent la Casa Albă: Cel mai infam exemplu istoric în acest sens este, probabil, al celui de al treilea președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson (1743 -1826), despre care istoricii cred că ar fi avut o relație abuzivă cu Sally Hemings, o femeie sclavă de culoare cu care se crede că ar fi avut cel puțin șase copii. A fost unul dintre cele mai mari scandaluri din timpul vieții lui Jefferson și rămâne, până în prezent, cel mai controversat aspect al moștenirii sale.

Pe de altă parte, prima jumătate a secolului al XX-lea a fost marcată de presupusele aventuri amoroase ale președintelui John F. Kennedy, dintre care majoritatea nu au fost niciodată confirmate și rămân, mai degrabă, subiect de legendă.

În 1998, însă, președintele democrat Bill Clinton a fost implicat în unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria modernă a Statelor Unite, din cauza relației sale secrete cu Monica Lewinsky, stagiară la Casa Albă, care a început la mijlocul anilor ‘90, pe vremea când Lewinski avea doar 22 de ani. Scandalul Lewinsky s-a concentrat pe o relație secretă dintre președintele Bill Clinton Și Monica Lewinsky, stagiară la Casa Albă, la mijlocul anilor ‘90.

Scandalul s-a transformat într-o criză politică de amploare nu din cauza relației în sine, totuși, ci a faptului că președintele democrat a mințit despre ea sub jurământ. În cadrul unui proces civil, Clinton a negat că ar fi avut o relație sexuală cu Lewinsky, dar afirmațiile sale au fost contrazise ulterior de mărturia acesteia și mai multe dovezi fizice. În 1998, Camera Reprezentanților a inițiat procedura de impeachment împotriva lui Clinton în baza acestor fapte, însă Senatul, Camera Superioară a Congresului, l-a achitat, ceea ce i-a permis să rămână în funcție, dar momentul în care președintele a admis public că a mințit despre relația sa cu Lewinski rămâne unul din momentele definitorii ale carierei sale politice.

Donald Trump și Jeffrey Epstein au activat în aceleași cercuri sociale în Palm Beach și New York, încă din anii '80, iar relatări contemporane și rapoarte ulterioare îi descriu drept foarte apropiați, arată o analiză PBS. În fapt, unul dintre cele mai citate puncte de contact înregistrate este un profil al lui Epstein din 2002, publicat în New York Magazine, în care Trump a adus următoarele laude "misteriosului" om de afaceri:

„Îl cunosc pe Jeff de cincisprezece ani. E un tip grozav. E foarte distractiv să fii în compania lui. Se spune chiar că îi plac femeile frumoase la fel de mult ca și mie, iar multe dintre ele sunt mai tinere. Nu există nicio îndoială - Jeffrey profită din plin de viața sa socială", declara viitorul președinte într-un interviu telefonic cu New York Magazine.

Majoritatea relatărilor situează „ruptura" dintre cei doi la mijlocul anilor 2000, la puțin timp înainte de prima condamnare a lui Epstein. Potrivit PBS, este posibil ca cei doi miliardari să fi avut o fost o dispută din pricina unei proprietăți imobiliare din Palm Beach în 2004, în urma cărora cei doi au încetat să mai interacționeze. De asemenea, existau de ceva vreme suspiciuni că Trump i-a interzis accesul lui Epstein la Mar-a-Lago în 2004, iar acest fapt a devenit o parte integrală a narațiunii aliaților lui Trump.

În noiembrie, după apariția în spațiul public al unor emailuri care păreau să-l incrimineze pe Trump, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat în cadrul unei conferințe de presă că „„Jeffrey Epstein a fost membru al clubului Mar-a-Lago până când președintele Trump l-a dat afară pentru că Jeffrey Epstein era pedofil și un tip ciudat", amintește The Guardian.

Încă din 2019, Donald Trump a făcut toate eforturile posibile pentru a minimiza relația sa din trecut cu Epstein, deși a fost des contrazis de informații apărute în spațiul public. De pildă, Trump a susținut în repetate rânduri că "nu a fost niciodată" la bordul avionului privat al lui Epstein, până când informații apărute în presă la finalul lui 2025 au arătat că el a zburat la bordul avionului de cel puțin opt ori în anii "90.

Este important de amintit și faptul că Trump a afirmat în trecut că Epstein nu a fost "niciodată" un membru al clubului Mar-a-Lago, amintește ziarul Miami Herald, deși inclusiv afirmațiile recente ale purtătoarei sale de cuvânt, Karoline Leavitt, contrazic această idee.

Există și problema evidentă a faptului că președintele american a declarat până la începutul lui 2025 că "nu i s-a spus" faptul că numele său a apărut în dosarul Epstein, iar documentele desecretizate recent arată că numele său se regăsește de mii de de ori printre paginile dosarului, deseori în contextul unor acuzații grave, dar nedovedite, pe care atât Casa Albă cât și Departamentul de Justiție le neagă cu vehemență.

Lipsa faptelor penale dovedite nu schimbă, însă, realitatea faptului că, poate pentru prima oară în viața sa, Donald Trump se confruntă cu o problemă care nu poate fi rezolvată cu bani, amenințări sau carismă.