• Tweet

Se mișcă din nou maghiarii din Covasna și Harghita. În peste 100 de localități s-au aprins focuri de veghe. Un adevărat spectacol. Imediat după Halloween. A fost citită în mod solemn, din nou, faimoasa declarație a Consiliului Național Secuiesc. Este doar un foc de artificii? Sau se pregătește o mișcare mai amplă? Poate chiar cu sprijin rusesc?

Maghiarii din Covasna și Harghita vor ca autoritățile statului român să recunoască autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc într-un spațiu plasat practic în mijlocul României. Autonomia teritorială, în termenii solicitați de maghiari și susținută constant de la Budapesta, dar și din direcția unui puternic lobby internațional, înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât dezmembrarea României. Pentru că nu vorbim aici despre o detașare în plan administrativ, despre o mutare a centrului de greutate a deciziilor dinspre Executiv, adică dinspre administrația publică centrală, către instituțiile locale, care funcționează și ele în beneficiul cetățenilor. Una este descentralizarea, absolut necesară unui stat democratic și eficient, alta este federalizarea, o problemă care, har Domnului, nu s-a pus în România, și cu totul altceva este o autonomie teritorială.

Să fiu și mai explicit. În mod constant, periodic, cu o intensitate care a variat de la an la an în funcție de conjunctura internă și externă, populația maghiară din Covasna și Harghita, care în bună parte se autodefinește drept secuime, a acționat în plan intern și extern pentru a dobândi atribute specifice unui stat. În cazul nostru, a unui stat în stat. Și-au făcut steag propriu. Tolerantă, majoritatea din România a înțeles faptul că fiecare comunitate, pentru a se autodefini, are nevoie de o simbolistică. Și pentru a nu-i lăsa în ofsaid pe secui, și alte comunități locale din țară, locuite în majoritate de etnici români, pe lângă drapelul național, au elaborat și arborat și un drapel local. Singura diferență e că în Covasna și Harghita nu prea se vede tricolorul. Consecventă în toleranța sa, majoritatea a înțeles de ani de zile necesitatea plăcuțelor bilingve, prin care sunt denumite și în maghiară localități, râuri și străzi. În Covasna și Harghita, maghiarii, mulți dintre ei autodefiniți drept secui, beneficiază de școli și grădinițe proprii, pot fi judecați și pot depune mărturie în limba natală, își pot conserva și dezvolta propriile tradiții, propria cultură, propriile obiceiuri. Este suficient să încercăm să facem o comparație cu statutul etnicilor români din Ucraina, pentru a observa cât de mare este prăpastia între un stat democratic, din această perspectivă, și tolerant, cum este România, și statul vecin, unde trăiesc în condiții grele, discriminatorii, peste 400 de mii de etnici români.

Secuii doresc însă monedă proprie. Au și elaborat în acest sens fel de fel de propuneri. Eu unul sunt libertarian. Dar și suveranist. Ca suveranist, militez pentru conservarea tuturor atributelor unui stat național, în condițiile în care suntem loiali parteneriatelor noastre euroatlantice și înțelegem și exigențele globalismului. Ca libertarian, nu am nimic împotrivă ca orice comunitate, oricât de mică ar fi ea, dacă așa decide, dacă așa crede că este bine, să-și lanseze pe piață o monedă proprie. Singura problemă pe care mi-o pun este care ar fi eficiența? Dacă treaba asta ar funcționa, am vedea în întreaga lume milioane de monezi și bancnote proprii, care circulă în interiorul unor mici comunități. Dacă însă acești bani sunt inventați nu din motive economice sau financiare, nu din rațiuni de politică monetară, ci din motive etnice, atunci întreaga poveste se schimbă. Și aici nu este vorba doar de simbolistică. Ci de segregație. Imaginați-vă că în Ținutul Secuiesc ar circula o monedă secuiască. Etnicii români nu vor avea acces la această monedă. Nu vor mai putea cumpăra nimic. Ceea ce va conduce inevitabil la o segregație. Iar segregația poate crea scântei. Iar scânteile, vâlvătaie. Are cineva nevoie cu adevărat de așa ceva?

Ieri, reprezentanții Consiliului Național Secuiesc au insistat asupra a două atribute ale unei statalități proprii la care mă voi referi. Prima este urgentarea creării unei cărți de indentitate secuiești. Ce înseamnă asta? Că secuii care au cetățenie română, care cei mai mulți au și cetățenie maghiară, vor dobândi astfel o a treia cetățenie. Cetățenia secuiască. Nu se știe dacă la cetățenia secuiască vor avea acces maghiarii din Ungaria. Dar, cu certitudine, nu vor avea acces românii din România. Va fi o nouă formă de segregație, pentru că această carte de identitate nu este creată de florile mărului. Ci pentru a le conferi posesorilor diferite drepturi suplimentare față de conaționalii lor. Iar cartea de identitate este în mod cert un atribut al statalității. O statalitate la care nimeni nu are voie să atenteze. În fine, Consiliul Național Secuiesc vrea o intensificare a demersurilor în plan internațional. Prin aceste demersuri, se înțelege practic o luptă. De altfel, acesta este chiar termenul utilizat. Luptă pentru ce? Luptă pentru autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. Luptă împotriva cui? Împotriva românilor. Și în ce constă această activitate externă? În dezvoltarea exponențială a ceea ce deja s-a creat. Imprudente, ca să nu le spun inconștiente, autoritățile de la București au acceptat ca, la Bruxelles, pe lângă reprezentanța UE a statului român, să mai existe o reprezentanță a Ținutului Secuiesc. Hopa! Iată un alt atribut al statalității. O reprezentanță este un fel de ambasadă. Ori, conform dreptului internațional, numai statele au dreptul de a deschide ambasade. Ținutul Secuiesc este deja un stat în sine și noi nu știm?

Ard focuri rău prevestitoare, nu doar de veghe, în Ținutul Secuiesc. Peste care, cu certitudine, serviciile secrete rusești au mai turnat ceva combustibil. Poate cu intenția explicită de a mai crea în proximitatea Federației Ruse o zonă de conflict, pe care s-o țină la rece și s-o încingă la nevoie. Dar unde sunt pompierii?

Sorin Rosca Stanescu