• Tweet

E final de an. Un an pentru unii fericit sau foarte profitabil, pentru alții de răscruce, de schimbări neașteptate și inexplicabile trădări. Unii au avut parte de sănătate și belșug, în timp ce mulți, foarte mulți, milioane de oameni ai planetei s-au luptat cu boli crâncene, cu sărăcie, mizerie, războaie, mutilări și dizabilități pe care niciun medicament din lumea asta, vreodată, nu le va vindeca.

Există, așadar, fericire și nenorocire deopotrivă, poate într-o balanță aflată în dezechilibru major, în care talerul răului atârnă mai greu decât cel al binelui, dar structura umană are un instrument prin care rezolvă și acest impediment. Speranța.

Aici, lângă noi, o țară numită Ucraina își numără morții, de partea cealaltă, rușii dinafara Moscovei alienate, care și-au trimis copiii la oastea invadatoare, nu înțeleg nici acum pentru ce cauză se află ei cu arma în mână sau călare pe tanc pe un alt teritoriu suveran și plâng și ei frustrați de soartă și cu speranța că războiul va lua sfârșit. Tuturor ne este teamă de bezna care poate cuprinde pământul și vinovați suntem doar noi, oamenii, că facem greșeli, că suntem orbi sau nepăsători, sau că luăm decizii fără să gândim, fără să empatizăm, lăsând orgoliile și egoismul, și aroganța, și răutatea să iasă învingătoare.

Oamenii au dureri de toate felurile. Cele fizice sunt mai acute, cele ale sufletului sunt cele mai profunde. În clipa asta și-n cele infinite ce vor urma, există și vor exista în toate colțurile lumii femei care suferă pentru copiii lor sau pentru că nu au copii, altele care plâng după bărbații lor rătăciți, oameni care suferă de inaniție, bătrâni care au uitat cine sunt pentru că toți au uitat de ei ...

Se apropie Crăciunul, zi de bucurie, când toți ar trebui să ne gândim cum putem aduce un pic de fericire acolo unde speranța pare să fi dispărut din orizont complet. Așa că azi vreau să scriu despre seniori. Despre bătrânii noștri cărora le datorăm atât de mult și li se oferă atât de puțin. Despre durerea lor. Pentru că, poate știți, poate nu vreți să știți - și bine-ar fi să nu aflați cândva pe propria piele -, dar bătrânețea, singurătatea și neputința sunt cele mai urâte boli.

Pentru ei, pentru cei bătrâni, nici singurătatea, nici neputințele nu trec cu reclamele de la televizor. Am observat cu tristețe că bătrânii devin niște copii naivi atunci când li se aruncă prin ecran speranța vindecării. Medicamente peste medicamente, geluri și suplimente. Unele par noi, căci au denumiri noi, deși în casă au și ei medicamente cu aceeași substanță, dar dacă zice televizorul... își numără cât le-a rămas din pensie și se opresc la prima farmacie să ia ce e nou, că poate trece durerea ... artroza, durerea de măsele, stomacul, migrenele, anxietățile, depresia, scârba de viață și însingurare.

Pe ecrane, de dimineață până seara abundă reclame cu remedii pentru toți și pentru toate. De la cap până la picioare și să nu uităm... magicele supozitoare. O întreagă farmacie virtuală. Să tot alegi. Mulți dintre bătrâni nu mai merg la doctor. Se iau după reclama de la televizor, pentru că ecranul a devenit cel mai bun prieten al lor. Și medic de familie. Se duc la farmacie și cumpără. Acolo, mai dau și peste câte un farmacist șmecher care, ca să-și sporească vânzarea, îi sfătuiesc să ia și un pansament gastric că, deh, e posibil să-i facă rău medicamentul respectiv la stomac. Și uite-așa, bătrânii ajung acasă mai ușurați cu niște zeci sau sute de lei, dar fericiți că ce au cumpărat e cum zice la televizor, îți dă puterea să învingi durerea.

Pentru mulți dintre vârstnici, mare parte din hrana de toate zilele a ajuns să fie punga cu medicamente. Nu vi se pare dureros? Nu credeți că cineva își freacă palmele fericit, că, pe seama încrederii lor prea mari în miracole virtuale vândute la televizor, acel cineva devine din ce în ce mai bogat? Cred că aici ar trebui să aibă loc o schimbare. Eu nu îmi mai doresc bătrâni înșelați de reclamele televizate și nici profitori din suferință. Vreau să existe un alt gen de comunicare, un mod de educare sanitară care să stopeze abuzul de medicamente sau aruncatul de bani pe tot felul de pilule, geluri, siropuri și suplimente fără a exista diagnostice clare și tratamente prescrise de specialiști. Și, mai mult, îmi doresc ca bătrânii noștri să primească un panaceu la îndemâna fiecăruia dintre noi. Acest panaceu este iubirea. Să-i iubim, să-i ajutăm, să-i îndrumăm dacă au uitat încotro se duc sau ce trebuie să facă. Pentru că, repet ce-am scris mai sus, durerile sufletului sunt cele mai profunde. Iar bătrânețea vine cu neputințe și însingurare.

Știu că oamenii sunt diferiți, știu că am ajuns să trăim într-o vâltoare în care evenimentele cotidiene ne dau viața peste cap și imprevizibilul e la ordinea zilei. Avem în jurul nostru de toate: război, scandaluri de corupție care au ajuns până la nivelul Parlamentului European, certuri, boicoturi, dezbateri pe pensii și salarii, pe cine are mai mult și de ce, pe cine are foarte puțin și i se dă mai nimic, rețele de traficanți ne- și deconspirate, drogați și aurolaci, trafic infernal și balamuc la cumpărături pentru sărbători, poluare, crize peste crize - de la criza energetică la crize de ficat și cele de personalitate -, plăți de facturi la final de an.

Partea materială pare să fi dus omenirea în uitare față de adevăratele valori, greutatea apăsătoare a prezentului este mai importantă decât grija pentru suflet și spirit și iubirea față de aproape. Până la urmă, toți uităm că în eternitate nu mai avem nevoie nici măcar de oxigen. În toată vria asta, cei mai mulți bani pe planetă rulează în industria Pharma. În acest timp, bătrânii copleșiți de ani și de amintiri mor în fiecare zi câte puțin sub ochii noștri, lângă noi, cei prea ocupați de propria persoană, de propria familie și cam atât.

Crăciunul este despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, căci iubindu-ne atât de mult ni l-a dat pe Fiul Lui, Iisus Hristos. Acesta a fost marele Lui dar pentru omenire. Noi ce ne dăruim unii altora? Faceți din fiecare zi un Crăciun fericit!

Adina Anghelescu