• Tweet

După ce, în calitate de senator, a elaborat un proiect de lege, Diana Iovanovici Șoșoacă a fost pusă, imediat, pe lista neagră a Ucrainei. De persoane sancționate, pentru ca au atentat la siguranța națională. Ce consecințe poate avea această măsură extremă a Kievului? Dar dacă totul este un truc? Dacă avem de-a face cu o făcătură? Dacă, în realitate, parlamentarul român este un agent acoperit al Ucrainei? E posibil așa ceva?

Diana Iovanovici Șoșoacă este singurul demnitar al statului român, care și-a permis să răspundă invitațiilor ambasadorului Federației Ruse la București și să-l onoreze cu prezența ei la două întâlniri importante, în care acesta a făcut, firește, propagandă pro Moscova și anti-NATO. Senatoarea nu a comis-o o singură dată, ci de două ori. Practic s-a desolidarizat, astfel, de statul român, de politica Bucureștiului, de stat aliat NATO și UE. Un stat care, după cum se știe, acordă susținere Ucrainei, considerând, pe bună dreptate, că acest stat este victima unei agresiuni a Moscovei. Este adevărat că a fost prezent acolo și Adrian Severin. Dar diferența este fundamentală. Adrian Severin nu mai este, în prezent, un demnitar al statului român. Statutul lui este de analist. Ca analist politic, unul dintre cei mai mari specialiști ai lumii în politică externă, este normal să fie prezent oriunde se poate, pentru a avea acces direct la toate opiniile. Voi reveni însă la doamna Șoșoacă.

Prezența ei repetată la ambasada Federației Ruse pare a demonstra că ea se plasează, practic, în tabăra Kremlinului. Nu este, însă, exclus, ca această dublă mișcare să fie simulată. Vom analiza și acest scenariu.

Până una alta, avem de-a face cu o reacție foarte dură, venită chiar din partea șefului diplomației de la Kiev. După ce Diana Șoșoacă, prin proiectul de act normativ pe care l-a depus în Parlament, solicită ultimativ ca până în 2025, toate teritoriile care au aparținut României Mari să ne fie restituite. Kievul a pus-o pe lista neagră, pe lista persoanelor sancționate, considerând gestul ei un atentat grav la siguranța națională a Ucrainei. Conform regulamentului UE, această sancțiune, în principiu, ar putea fi asumată de toate statele europene, inclusiv de România. Ceea ce înseamnă că, persoana aflată pe lista neagră poate fi supusă unor sancțiuni grave privind restricționarea liberei circulații, blocarea conturilor, sechestrarea și chiar confiscarea bunurilor. Și repet, decizia Ucrainei, dat fiind parteneriatul acestui stat cu Uniunea Europeană, care face eforturi pentru a-i salva și garanta suveranitatea și securitatea, poate deveni operant.

Așadar, Diana Șoșoacă face parte din anexa, nu prea lungă, a persoanelor sancționate.

Aici intervin câteva chestiuni de principiu. Pe care, ne place nu ne place, trebuie să le analizăm. Fac precizarea, ca să nu existe niciun dubiu, că nu am fost, nu sunt și există puține șanse să devin vreun fan de-al Dianei Ivanovici Șoșoacă. Cu toate astea, ea este un cetățean român. Iar soarta unui cetățean român se cuvine să mă preocupe. În al doilea rând, Șoșoacă a fost aleasă de cetățeni. E parlamentar. E membru al legislativului și are tot dreptul să propună, așa cum o taie capul, acte normative. Conform propriei conștiințe. Și este cât se poate de adevărat că Ucraina, prin jocul perfid al istoriei, a ajuns să dețină teritorii care au aparținut altor state. Dacă un parlamentar român este animat de sentimente patriotice, este în drept să încerce să semnaleze acest lucru, inclusiv prin inițiative legislative. Chiar dacă, în conjunctura actuală, este total inoportun. Un proiect de act normativ este, însă, până la dezbaterea și votarea lui, un simplu exercițiu democratic. Diana Șoșoacă nu are în spate nici măcar un grup parlamentar. Cum ar putea obține ea o majoritate pentru a-și promova proiectul, în condițiile în care, aproape în totalitate, clasa politică de la București se plasează în acest război de partea Ucrainei? Așadar, Kievul a sărit ca ars, nu pentru a sancționa un atentat la siguranța Ucrainei, ci cel mult pentru a sancționa o ipoteză de lucru a unui senator independent. Din această perspectivă, gestul guvernului ucrainean este exagerat și deplasat. Și până la urmă, sfidător și jignitor la adresa României. Pentru că, în ciuda comportamentului ei excentric, Diana Șoșoacă este, totuși, un senator al acestei țări. Dar tocmai această reacție rapidă și de forță a Kievului îmi permite, sau chiar mă obligă să pun în discuție și un alt scenariu.

Dacă, în realitate, Diana Iovanovici Șoșoacă este un agent acoperit al Kievului? Dacă, tocmai pentru a se camufla și mai bine, semnalând contrariul, s-a prezentat de două ori la convocarea ambasadei Federației Ruse? Dacă, tocmai pentru a se camufla, și-a manifestat pe față simpatia față de Moscova? Dacă, de fapt, misiunea ei are un obiectiv cu totul și cu totul contrar celui enunțat printr-un proiect al unei legi care nu va ajunge niciodată să fie promulgată? Repet, nu fac decât să prezint un scenariu. Dar acest scenariu are la bază faptul că, în conformitate cu un modus operandi, ucrainenii îi pun deseori pe lista de sancțiuni chiar pe acoperiții lor. Admițând că proiectul legislativ ar putea fi împins mai departe, senatoarea Șoșoacă compromite eforturi ale României de reunificare și, mai mult, le dă apă la moară maghiarilor. Dacă tratatul de la Paris este caduc, iar cel româno-ucrainean din 1997 nul, așa cum sugerează proiectul legislativ ai Dianei Iovanovici Șoșoacă, atunci noi am pierde, dintr-un foc, și dreptul la Transilvania de Nord și dreptul la platoul continental al Mării Negre, pe care l-am obținut cu destul de multă dificultate. Ca să nu mai vorbim de pierderea singurului temei de drept bilateral, privind afirmarea minorității române din Ucraina.

Merită, așadar, să luăm în calcul nu unul, ci două scenarii. Cu concluzii diametral opuse. În primul, Diana Șoșoacă trebuie apărată de un abuz, iar în cel de al doilea, dacă doamne ferește se dovedește real, va trebui să fie, mai devreme sau mai târziu, incriminată.

Sorin Rosca Stanescu