• Tweet

Strict autentic. Se întâmplă în București. Un copil este trimis acasă de la școală. Are temperatură și este suspect. I se recomandă mamei să-l ducă la testare. Și, din acest punct, se declanșează nebunia. Veți afla cât de departe se duce. Au trecut două săptămâni de la deschiderea anului școlar. Și după ce am fost asigurați de către Guvern că au fost luate toate măsurile igienico-sanitare. De prevenție.

Copilul ajunge acasă. Îi relatează mamei ce s-a întâmplat. Școala confirmă. Mama încearcă să ia legătura cu DSP. Pentru a solicita un test pentru copil. DSP nu răspunde la telefon. Sub nicio formă. Disperată, femeia apelează la mine. În speranța că am o cunoștință la un anumit spital pentru a-l ajuta pe copil să facă testul gratuit. Eu nu cunosc pe nimeni de la spitalul respectiv. În cele din urmă, cum-necum, mama reușește să-i facă fiului testul. Și, firește, își face și ei un test. Copilul e pozitiv. Mama, nu. Și abia de aici începe nebunia.

Conform legii, atât mama cât și copilul intră în carantină. Numai că, în urma testului, s-a făcut recomandarea ca băiatul să intre în investigații medicale. E cât se poate de logic să se întâmple așa. Dar, pentru asta, din nou trebuie să răspundă DSP la telefon. Iar Direcția de Sănătate Publică e surdă. Nu răspunde nicicum. Și, aparent, toată această situație rămâne cumva în șpagat. Dar să vedeți cât de complicat e de fapt. Mama, așa cum este și firesc, a comunicat rezultatul testului școlii în care este înscris copilul. Direcția școlii decide, din nou în mod firesc, închiderea clasei. Toți copiii pleacă acasă, urmând să facă învățământ online. În mod normal aceștia, fără excepție, trebuie să se testeze. Dar nu au unde. Nu au cum. În acest moment, numărul apelurilor telefonice adresate Direcției de Sănătate Publică are o primă creștere exponențială. Nu contează prea mult. Oricum, DSP nu răspunde la niciun apel. În aceste condiții, în disperare de cauză, fiecare părinte încearcă pe cont propriu cu pile, cu rugăminți sau cu bani, asaltând sistemul de sănătate, să rezolve chestiunea testării. Și trebuie să se testeze și ei înșiși. Cu mic, cu mare. Părinți, frați, surori, bunici. Și, eventual, vecini. Așa cum a procedat în cele din urmă, cu responsabilitate, cunoscuta mea.

Băiatul testat pozitiv activează și într-un grup sportiv. Joacă baschet. Este posibil să fie contaminați și unii dintre sportivii clubului. Și părinți ai acestora. Și antrenorul. În mod normal, într-o țară întreagă la cap, toate aceste persoane trebuie să aibă posibilitatea să se testeze rapid. Pentru că numai astfel virusul poate fi ținut sub control. El a scăpat în comunitate și, în absența testărilor și a unor investigații măcar primare, virusul nu mai poate fi localizat. El se răspândește cu viteza fulgerului.

Pentru moment, o clasă dintr-o școală oarecare, dar totuși din București, și-a trimis copiii acasă. Contaminați sau necontaminați. Să învețe online. Dar sistemul nu funcționează. Cadrele didactice nu dispun de aparatura necesară. Nu se poate învăța nimic online. Și asta se întâmplă în Capitală.

Domnul doctor Marius Nasta, unul dintre cei mai apreciați experți pe care îi are România, a vorbit ieri pe un post de televiziune despre ceea ce se întâmplă în a 15-a zi de la debutul anului școlar. A făcut precizarea că școlile nu au devenit un focar de coronavirus. A introdus însă și o nuanță, pe care din păcate nu a dezvoltat-o. Școlile nu sunt un focar. Cel puțin pentru moment. Dar elevii pot deveni focare. Ei se pot contamina reciproc și duc virusul acasă. După care pandemia se dezvoltă, tot ce se poate, chiar în progresie geometrică. Pentru că oricât ar vrea autoritățile să ne asigure de contrariu, pandemia este scăpată de sub control. Autoritățile, atunci când au decis redeschiderea școlilor, nu s-au asigurat că au posibilitatea să-i testeze și, unde este cazul, să-i investigheze pe loc pe copiii atinși de coronavirus. Și mai ales pe cei asimptomatici. Autoritățile statului n-au pus la punct un sistem prin care virusul să fie rapid localizat, iar comunitățile atinse de coronavirus să poată fi eficient izolate, pentru ca pandemia să nu se extindă.

Fix în a 15-a zi de la începerea anului școlar, ieri, pandemia a crescut vertiginos. Și este doar începutul. Iată, a fost testată și capacitatea Direcțiilor de Sănătate Publică de a reacționa promt. Iar concluzia este că nu există o asemenea capacitate. Autoritățile sanitare nu dispun de suficiente testere și de suficient personal pentru a analiza în timp util rezultatul acestora. Și de a-i investiga pe copiii contaminați. Singura consecință logică este că, în aceste condiții, pandemia scapă de sub control.

Și la fel de grav este că, în absența măsurilor adecvate, copiii nu au posibilitatea să se instruiască. Dacă în Capitală, iată, nu este posibil învățământul online, ce pretenții am putea să avem de la o comunitate dintr-un oraș mic sau din mediul rural? Nu ne alegem nici cu „România educată", nici cu ținerea în frâu a pandemiei.

Mi-e teamă ca nu care cumva, din dorința de a organiza alegeri cu orice preț, autoritățile să fi forțat, conștiente că nu există o pregătire adecvată, deschiderea școlilor la 14 septembrie, pentru a induce populației ideea că este în siguranță și că, în siguranță fiind, pot fi organizate alegerile locale. Acum asistăm la primele consecințe. De fapt, sunt doar semne. Adevăratele consecințe urmează.

La fel ca în cazul școlilor, dar cu o viteză înspăimântător de mare, izbucnesc, iată, focare de infecție ca urmare a campanieie electorale și în mediul politic și în mediul administrativ. Aștept cu groază să văd ce se va întâmpla după două săptămâni de la alegeri.

În aceste condiții, Klaus Iohannis a anunțat ieri, în mod ferm, că trebuie organizate musai în decembrie și alegerile parlamentare. În ciuda pandemiei. În ciuda celui de-al doilea val al pandemiei, care abia a fost declanșat. Și în ciuda deciziei Curții Constituționale, care tocmai l-a infirmat pe președinte. Demonstrându-i că nu cunoaște sau nu recunoaște Legea Fundamentală. Și stabilind fără echivoc că, într-adevăr, Parlamentul și numai Parlamentul poate fixa data alegerilor. Nicidecum Guvernul. Și cu atât mai puțin președintele. Dar mentorul „României educate", ca un adevărat dinozaur, merge înainte, călcând toate regulile în picioare. Pentru el, alegerile sunt mai importante decât sănătatea populației.

Nici nu vreau să mă gândesc ce o fi în sufletul doamnei care a descoperit că fiul ei, elev și sportiv în București, a fost testat pozitiv. Și care, intrând în carantină, se află în imposibilitatea de a alerga din ușă în ușă, pentru a asigura investigarea băiatului. Și ce este în sufletul celorlalți părinți, aflați în aceeași situație. Oare în aceste momente dramatice ei se gândesc, la fel ca și președintele ales, la succesul alegerilor parlamentare?

Sorin Rosca Stanescu