Imposibila anchetă

Postat la: 24.04.2017 |

Imposibila anchetă

Investigația Comisiei speciale de anchetă a Parlamentului pe tema nopții de pomină de la Gabriel Oprea de acasă, la care au participat Laura Codruța Kovesi și șefii SRI, riscă să înțepenească în proiect. Cauzele ar putea fi două. Recurgând la o obișnuită șmecherie, Parchetul General poate simula declanșarea unei anchete penale in rem, astfel încât Parlamentul va fi blocat la mantinelă.

Conform Constituției, nu se poate suprapune o anchetă parlamentară peste o anchetă a procurorilor. În al doilea rând, pur și simplu câteva piese importante ale întâmplării pot refuza în mod deliberat prezența la Comisie. Nimic și nimeni, sub aspect legal, nu îi poate obligă să se ducă acolo. Ce se poate face? În primul rând, trebuie să pornim de la premisa că inițiativa PSD+ALDE vizează o analiză asupra implicațiilor etice și morale ale acelei întâlniri, în ceas de noapte, desfășurată în imobilul domnului Gabriel Oprea, bântuit de fantoma Anei Pauker. Este important pentru opinia publică să afle ce căutau laolaltă reprezentanți ai instituțiilor de forță și oameni politici, exact atunci când se număru voturile pentru cel de-al doilea tur de scrutin al prezidențialelor din 2009 și care este motivul pentru care, conform mărturiei lui Dan Andronic, aceștia discutau aproape exclusiv pe marginea derulării alegerilor. Abia în subsidiar, cum s-a întâmplat în Comisia de anchetă Roșia Montană, în măsura în care ar fi descoperite fapte de natură penală, Comisia și-ar putea încheia activitatea, sesizând Parchetul.

În paranteză fie spus, în cazul Comisiei Roșia Montană, Parchetul nici până azi nu a anchetat sesizările făcute de Comisia specială a Parlamentului, ignorându-le pur și simplu. În altă ordine de idei, pentru a face recurs la un alt caz, Comisia Bârsan, pe care eu însumi am inițiat-o, e util să facem acum precizarea că, și in acest caz, Parchetul a declanșat în mare viteză o anchetă proprie, punând astfel capăt anchetei parlamentare. Când, în cele din urmă, s-a descoperit abuzul procurorilor și al Serviciului Român de Informații în cazul soților Bârsan, el judecător la CEDO, ea la Înalta Curte, a fost mult prea târziu să se mai facă ceva, pentru că Parlamentul fusese, în mod viclean, scos din joc. Dar să revenim. Există, prin urmare, motive întemeiate ca investigația Parlamentului să continue atâta timp cât analizează doar implicații etice și morale, fără a fi blocată sau influențată în vreun fel de o eventuală anchetă, simulată sau nu, declanșată de Parchetul General.

În al doilea rând, este extrem de grav, așa cum de altfel a semnalat și ministrul Justiției, faptul că procurorul general, domnul Augustin Lazăr, a sărit ca ars, afirmând că nici doamna Kovesi și nici vreun alt procuror nu trebuie vreodată să se prezinte în fața Parlamentului, ci doar în fața unui alt magistrat. O asemenea afirmație poate fi adevărată doar în măsura în care un procuror ar fi chemat la Parlament pentru a oferi informații referitoare la o anchetă pe care o derulează. Altfel, în oricare altă chestiune, întrucât toți cetățenii sunt egali, iar procurorii nu sunt mai egali decât alții, ei trebuie să se prezinte în Parlament atunci când sunt chemați. Este adevărat, această obligație este doar de natură morală.

Pentru ca Parlamentul să nu mai fie luat peste picior de unii și de alții, pentru ca, în viitor, să nu se mai poată face afirmația că asemenea comisii speciale de anchetă sunt făcute doar pentru a îngropa un caz, este obligatoriu ca și în România să se utilizeze un mecanism care funcționează implacabil în toate statele avansate sub aspect democratic și în primul rând în Statele Unite. Acolo, prin lege, orice cetăţean, indiferent ce funcție are și cărei puteri fundamentale a statului îi aparține, are obligația de a se prezenta, de câte ori este solicitat, în fața comisiilor parlamentare. Acolo, sub prestare de jurământ, el trebuie să spună adevărul și numai adevărul și adevărul complet, pentru că altfel cade sub incidența unei legi penale. Parlamentul României, înainte de mai face asemenea comisii de anchetă, ar trebui să elaboraze o lege, care este extrem de simplă, cu doar câteva articole, care să institue, după modelul Statelor Unite, o asemenea obligație.

Revenind la domnul procuror general Augustin Lazăr, care a primit prompt un bobârnac de la ministrul Justiției, Tudorel Toader, și un altul de la președintele PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, mai este necesară o precizare. A scăpat vreunei sancțiuni, fie ea și verbală, permanenta preocupare a procurorului general de a comenta procese legislative aflate în curs și proiecte de acte normative. Ultima dată a făcut-o chiar în aceste zile, vorbind despre proiectul Ministerului Justiției de a pune de acord legea penală cu deciziile Curții Constituționale. Îi semnalăm procurorului general Augustin Lazăr faptul că, prin lege, începând chiar cu legea fundamentală, precum și din practică, în toate statele democratice, este cu desăvârșire interzis ca oamenii legii să se implice în procesul de legiferare, fie și prin simple comentarii asupra proiectelor de legi. La limită, se poate admite că, atunci când procurorii sau judecătorii sunt consultați - deși consultarea lor nu este deloc obligatorie, exceptând proiectele de legi prin care se modifică organizarea justiției -, ei își pot exprima, dar în niciun caz în mod public, opiniile. În țara noastră, procurorul general a sărit calul din acest punct de vedere, iar atitudinea sa ar trebui sancționată.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Imposibila anchetă

Postat la: 24.04.2017 |

0

Investigația Comisiei speciale de anchetă a Parlamentului pe tema nopții de pomină de la Gabriel Oprea de acasă, la care au participat Laura Codruța Kovesi și șefii SRI, riscă să înțepenească în proiect. Cauzele ar putea fi două. Recurgând la o obișnuită șmecherie, Parchetul General poate simula declanșarea unei anchete penale in rem, astfel încât Parlamentul va fi blocat la mantinelă.

Conform Constituției, nu se poate suprapune o anchetă parlamentară peste o anchetă a procurorilor. În al doilea rând, pur și simplu câteva piese importante ale întâmplării pot refuza în mod deliberat prezența la Comisie. Nimic și nimeni, sub aspect legal, nu îi poate obligă să se ducă acolo. Ce se poate face? În primul rând, trebuie să pornim de la premisa că inițiativa PSD+ALDE vizează o analiză asupra implicațiilor etice și morale ale acelei întâlniri, în ceas de noapte, desfășurată în imobilul domnului Gabriel Oprea, bântuit de fantoma Anei Pauker. Este important pentru opinia publică să afle ce căutau laolaltă reprezentanți ai instituțiilor de forță și oameni politici, exact atunci când se număru voturile pentru cel de-al doilea tur de scrutin al prezidențialelor din 2009 și care este motivul pentru care, conform mărturiei lui Dan Andronic, aceștia discutau aproape exclusiv pe marginea derulării alegerilor. Abia în subsidiar, cum s-a întâmplat în Comisia de anchetă Roșia Montană, în măsura în care ar fi descoperite fapte de natură penală, Comisia și-ar putea încheia activitatea, sesizând Parchetul.

În paranteză fie spus, în cazul Comisiei Roșia Montană, Parchetul nici până azi nu a anchetat sesizările făcute de Comisia specială a Parlamentului, ignorându-le pur și simplu. În altă ordine de idei, pentru a face recurs la un alt caz, Comisia Bârsan, pe care eu însumi am inițiat-o, e util să facem acum precizarea că, și in acest caz, Parchetul a declanșat în mare viteză o anchetă proprie, punând astfel capăt anchetei parlamentare. Când, în cele din urmă, s-a descoperit abuzul procurorilor și al Serviciului Român de Informații în cazul soților Bârsan, el judecător la CEDO, ea la Înalta Curte, a fost mult prea târziu să se mai facă ceva, pentru că Parlamentul fusese, în mod viclean, scos din joc. Dar să revenim. Există, prin urmare, motive întemeiate ca investigația Parlamentului să continue atâta timp cât analizează doar implicații etice și morale, fără a fi blocată sau influențată în vreun fel de o eventuală anchetă, simulată sau nu, declanșată de Parchetul General.

În al doilea rând, este extrem de grav, așa cum de altfel a semnalat și ministrul Justiției, faptul că procurorul general, domnul Augustin Lazăr, a sărit ca ars, afirmând că nici doamna Kovesi și nici vreun alt procuror nu trebuie vreodată să se prezinte în fața Parlamentului, ci doar în fața unui alt magistrat. O asemenea afirmație poate fi adevărată doar în măsura în care un procuror ar fi chemat la Parlament pentru a oferi informații referitoare la o anchetă pe care o derulează. Altfel, în oricare altă chestiune, întrucât toți cetățenii sunt egali, iar procurorii nu sunt mai egali decât alții, ei trebuie să se prezinte în Parlament atunci când sunt chemați. Este adevărat, această obligație este doar de natură morală.

Pentru ca Parlamentul să nu mai fie luat peste picior de unii și de alții, pentru ca, în viitor, să nu se mai poată face afirmația că asemenea comisii speciale de anchetă sunt făcute doar pentru a îngropa un caz, este obligatoriu ca și în România să se utilizeze un mecanism care funcționează implacabil în toate statele avansate sub aspect democratic și în primul rând în Statele Unite. Acolo, prin lege, orice cetăţean, indiferent ce funcție are și cărei puteri fundamentale a statului îi aparține, are obligația de a se prezenta, de câte ori este solicitat, în fața comisiilor parlamentare. Acolo, sub prestare de jurământ, el trebuie să spună adevărul și numai adevărul și adevărul complet, pentru că altfel cade sub incidența unei legi penale. Parlamentul României, înainte de mai face asemenea comisii de anchetă, ar trebui să elaboraze o lege, care este extrem de simplă, cu doar câteva articole, care să institue, după modelul Statelor Unite, o asemenea obligație.

Revenind la domnul procuror general Augustin Lazăr, care a primit prompt un bobârnac de la ministrul Justiției, Tudorel Toader, și un altul de la președintele PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, mai este necesară o precizare. A scăpat vreunei sancțiuni, fie ea și verbală, permanenta preocupare a procurorului general de a comenta procese legislative aflate în curs și proiecte de acte normative. Ultima dată a făcut-o chiar în aceste zile, vorbind despre proiectul Ministerului Justiției de a pune de acord legea penală cu deciziile Curții Constituționale. Îi semnalăm procurorului general Augustin Lazăr faptul că, prin lege, începând chiar cu legea fundamentală, precum și din practică, în toate statele democratice, este cu desăvârșire interzis ca oamenii legii să se implice în procesul de legiferare, fie și prin simple comentarii asupra proiectelor de legi. La limită, se poate admite că, atunci când procurorii sau judecătorii sunt consultați - deși consultarea lor nu este deloc obligatorie, exceptând proiectele de legi prin care se modifică organizarea justiției -, ei își pot exprima, dar în niciun caz în mod public, opiniile. În țara noastră, procurorul general a sărit calul din acest punct de vedere, iar atitudinea sa ar trebui sancționată.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE