Leagănul fotbalului european a ajuns deșert!

Postat la: 23.11.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

Leagănul fotbalului european a ajuns deșert!

Poate că niciodată în istoria cupelor mondiale de fotbal nu s-a discutat atât de mult despre evenimentele extrasportive, precum cele de la ediția din Qatar. Teme parazitare compun agenda media. Un editorial din The New York Times ne surprinde. Vorbește despre Europa de Est, ca fiind leagănul fotbalului european, acum, ajuns deșert, cu o mică excepție: Ungaria.

Este pentru prima oară în istoria de aproape o sută de ani a World Cup, când nu rezultatele sunt comentate, evoluțiile jucătorilor, topurile marcatorilor, ci criteriile ideologice ale competiției. Ba că sheicul e mic și bondoc. Prea bogat pentru ideologia stângistă a lumii, ce-și zice liberală. Lumea civilizată se căinează că regimul său e nedemocratic. Păi, în 2010, când șeikul a convins comisia FIFA nu era nefrecventabil sau atunci ideologia nu era atât de încremenită în proiect? Oricum, căderea în genunchi a naționalei Angliei, înaintea meciurilor, în semn de pioșenie față de BLM, pare o înfrângere doctrinară.

Așa cum relatează Daria Gușă, din capitala fotbalului modern, Londra, BBC a tras țeapa la deschidere, prezentând doar exchibiționismele elgibitiste ale președintelui FIFA. Presa mainstream, bolnavă de corectitudine politică sau prea îndopată de ideologia toxică a noului mileniu, discută despre cum mâțele și câinii n-au voie pe arenele de fotbal, un miracol arhitectonic. Lumea occidentală vorbește mai mult despre interdicția persoanelor de același sex de a-și face tandrețuri în public, a interzicerii adulterului și a drepturilor de a critica prevederile Coranului, decât despre evoluția măiestuasă a Zeului Fotbalului.

O jurnalistă de la CNBS se declară frustrată că mesajul inițial al competiției „One Love", de protejare a cuplurilor LGBT, a fost schimbat de către FIFA în "no discrimination." Refuzăm, să le mai ascultăm aberațiile și să le mai citim narativurile dictate de autobaza Noii Ordini Mondiale! Revenind la supriza din The New York Times, o analiză despre decăderea leagănului fotbalului european. Autorul este nimeni altul decât Jonathan Wilson, cel care a scris o carte despre cum epoca de aur a fotbalului maghiar a modelat jocul modern.

În editorialul său, își mai amintește despre strălucirea naționalelor Bulgariei și României de la ediția din 1994. Doar că acum constată că fotbalul din cele două țări s-a deșertificat. Puternic influențat de "Rapsodia maghiară," comentatorul american vorbește despre influența antrenorilor maghiari de după Cupa Mondială din Uruguay, uitând să amintească faptul că naționala României, condusă de Aurel Rădulescu, a fost singura reprezentativă europeană. Și acum mai rezonează pe Centenario, trosnitura care i-a rupt piciorul lui Adalbert Steiner de la "Chinezu Timișoara", rămas în teren, până la finalul meciului.

Wilson susține că în lumea occidentală există o teorie potrivit căreia: orice câștigătoare a vreunei cupe mondiale, după ediția din Uruguay, își leagă numele de vreun antrenor maghiar. După triumful Ungariei comuniste, a inegalabilului Ferenc Puskás, din anii '56 - ‘58, centrul fotbalului est-european s-a mutat în Uniunea Sovietică, mai susține Wilson. "Moscovitul Victor Maslov a pus bazele fotbalului total la Dinamo Kiev." L-a urmat Valeri Lobanovski, "un matematician iscusit," care a întregit opera, ducând Dinamo Kiev în două finale ale cupelor europene și conducând Uniunea Sovietică pe locul secund la Campionatul European de fotbal, din 1988.

Toate succesele s-au prăbușit după căderea comunismului, conchide Wilson. "Cei mai talentați jucători și antrenori au plecat - iar finanțarea de stat - care susținea majoritatea cluburilor și academiilor - a fost sistată". Deși scrie într-un cotidian progresist, mare susținător al luptei ucrainienilor împotriva rușilor, autorul nu se sfiește să tușeze: fotbalul modern s-a născut în Uniunea Sovietică, amintind de Lobanonski. "Tehnica de pressing, inventată de de Viktor Maslov, un antrenor rus care s-a bucurat de un mare succes la Torpedo Moscova și Dinamo Kiev, a dus la modernizarea fotbalului european," mai zice comentatorul.

La Cupa Mondială din Qatar, de anul acesta, doar trei dintre cele trezeci și două de team-uri europene sunt din fostul bloc comunist, în timp ce aniversăm 23 de ani de când o echipă de club din regiune a ajuns ultima oară în semifinala Ligii Campionilor. "Ungaria a cunoscut o mini-renaștere recentă, datorită unei serii de scutiri de taxe pe care Viktor Orban, un mare fan al fotbalului, le-a oferit cluburilor", explică Jonathan Wilson. "Cu mici investiții este posibilă o oarecare performanță, cel puțin la nivel național", mai spune editorialistul The New York Times. El se referă la Legea TAO din Ungaria, de scutire de impozite a companiilor care sponsorizează patru sporturi de interes național, printre care și fotbalul.

Deși am prezentat Legea mai multor miniștri ai sporturilor, nici Eduard Novac nu o promovează. Fără bani, mai comentează editorialistul, fotbalul din Bulgaria și România, țări care au strălucit la Cupa Mondială din 1994, a ajuns zonă de deșert. Trebuie să amintim că în Qatar sunt prezente doar trei echipe din Europa de Est: Polonia, Serbia și Croația. Fotbalul din regiune poate spune povestea căderii și decăderii de la leagănul sportului cu balonul rotund, la dezastrul produs de puterea politică și economică, definitoriu pentru destinul sportiv, reprezintă concluzia editorialistului american.

Marius Ghilezan

loading...
PUTETI CITI SI...

Leagănul fotbalului european a ajuns deșert!

Postat la: 23.11.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Poate că niciodată în istoria cupelor mondiale de fotbal nu s-a discutat atât de mult despre evenimentele extrasportive, precum cele de la ediția din Qatar. Teme parazitare compun agenda media. Un editorial din The New York Times ne surprinde. Vorbește despre Europa de Est, ca fiind leagănul fotbalului european, acum, ajuns deșert, cu o mică excepție: Ungaria.

Este pentru prima oară în istoria de aproape o sută de ani a World Cup, când nu rezultatele sunt comentate, evoluțiile jucătorilor, topurile marcatorilor, ci criteriile ideologice ale competiției. Ba că sheicul e mic și bondoc. Prea bogat pentru ideologia stângistă a lumii, ce-și zice liberală. Lumea civilizată se căinează că regimul său e nedemocratic. Păi, în 2010, când șeikul a convins comisia FIFA nu era nefrecventabil sau atunci ideologia nu era atât de încremenită în proiect? Oricum, căderea în genunchi a naționalei Angliei, înaintea meciurilor, în semn de pioșenie față de BLM, pare o înfrângere doctrinară.

Așa cum relatează Daria Gușă, din capitala fotbalului modern, Londra, BBC a tras țeapa la deschidere, prezentând doar exchibiționismele elgibitiste ale președintelui FIFA. Presa mainstream, bolnavă de corectitudine politică sau prea îndopată de ideologia toxică a noului mileniu, discută despre cum mâțele și câinii n-au voie pe arenele de fotbal, un miracol arhitectonic. Lumea occidentală vorbește mai mult despre interdicția persoanelor de același sex de a-și face tandrețuri în public, a interzicerii adulterului și a drepturilor de a critica prevederile Coranului, decât despre evoluția măiestuasă a Zeului Fotbalului.

O jurnalistă de la CNBS se declară frustrată că mesajul inițial al competiției „One Love", de protejare a cuplurilor LGBT, a fost schimbat de către FIFA în "no discrimination." Refuzăm, să le mai ascultăm aberațiile și să le mai citim narativurile dictate de autobaza Noii Ordini Mondiale! Revenind la supriza din The New York Times, o analiză despre decăderea leagănului fotbalului european. Autorul este nimeni altul decât Jonathan Wilson, cel care a scris o carte despre cum epoca de aur a fotbalului maghiar a modelat jocul modern.

În editorialul său, își mai amintește despre strălucirea naționalelor Bulgariei și României de la ediția din 1994. Doar că acum constată că fotbalul din cele două țări s-a deșertificat. Puternic influențat de "Rapsodia maghiară," comentatorul american vorbește despre influența antrenorilor maghiari de după Cupa Mondială din Uruguay, uitând să amintească faptul că naționala României, condusă de Aurel Rădulescu, a fost singura reprezentativă europeană. Și acum mai rezonează pe Centenario, trosnitura care i-a rupt piciorul lui Adalbert Steiner de la "Chinezu Timișoara", rămas în teren, până la finalul meciului.

Wilson susține că în lumea occidentală există o teorie potrivit căreia: orice câștigătoare a vreunei cupe mondiale, după ediția din Uruguay, își leagă numele de vreun antrenor maghiar. După triumful Ungariei comuniste, a inegalabilului Ferenc Puskás, din anii '56 - ‘58, centrul fotbalului est-european s-a mutat în Uniunea Sovietică, mai susține Wilson. "Moscovitul Victor Maslov a pus bazele fotbalului total la Dinamo Kiev." L-a urmat Valeri Lobanovski, "un matematician iscusit," care a întregit opera, ducând Dinamo Kiev în două finale ale cupelor europene și conducând Uniunea Sovietică pe locul secund la Campionatul European de fotbal, din 1988.

Toate succesele s-au prăbușit după căderea comunismului, conchide Wilson. "Cei mai talentați jucători și antrenori au plecat - iar finanțarea de stat - care susținea majoritatea cluburilor și academiilor - a fost sistată". Deși scrie într-un cotidian progresist, mare susținător al luptei ucrainienilor împotriva rușilor, autorul nu se sfiește să tușeze: fotbalul modern s-a născut în Uniunea Sovietică, amintind de Lobanonski. "Tehnica de pressing, inventată de de Viktor Maslov, un antrenor rus care s-a bucurat de un mare succes la Torpedo Moscova și Dinamo Kiev, a dus la modernizarea fotbalului european," mai zice comentatorul.

La Cupa Mondială din Qatar, de anul acesta, doar trei dintre cele trezeci și două de team-uri europene sunt din fostul bloc comunist, în timp ce aniversăm 23 de ani de când o echipă de club din regiune a ajuns ultima oară în semifinala Ligii Campionilor. "Ungaria a cunoscut o mini-renaștere recentă, datorită unei serii de scutiri de taxe pe care Viktor Orban, un mare fan al fotbalului, le-a oferit cluburilor", explică Jonathan Wilson. "Cu mici investiții este posibilă o oarecare performanță, cel puțin la nivel național", mai spune editorialistul The New York Times. El se referă la Legea TAO din Ungaria, de scutire de impozite a companiilor care sponsorizează patru sporturi de interes național, printre care și fotbalul.

Deși am prezentat Legea mai multor miniștri ai sporturilor, nici Eduard Novac nu o promovează. Fără bani, mai comentează editorialistul, fotbalul din Bulgaria și România, țări care au strălucit la Cupa Mondială din 1994, a ajuns zonă de deșert. Trebuie să amintim că în Qatar sunt prezente doar trei echipe din Europa de Est: Polonia, Serbia și Croația. Fotbalul din regiune poate spune povestea căderii și decăderii de la leagănul sportului cu balonul rotund, la dezastrul produs de puterea politică și economică, definitoriu pentru destinul sportiv, reprezintă concluzia editorialistului american.

Marius Ghilezan

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE