• Tweet

Istmul de liniște dintre dezastru și împlinire: Liniștea dinaintea Luminii. O schiță de articol despre o știre mereu actuală de 2000 de ani

Acum e liniște. O liniște ciudată în sâmbăta asta după ziua de ieri. Căci ieri a fost o zi cum nu s-a văzut, nici chiar în locurile noastre: în mai puțin de 24 de ore cetățeanul Iisus a fost trădat, luat dintre ai lui, judecat, schingiuit și executat. Apoi înmormântat. Cum să înțelegi asta?

Cu doar o seară înainte, joi seara târziu, Iisus și prietenii lui mâncau și vorbeau în tihnă, făcând și rostind lucruri nerostite până atunci. Stând încă la masă, El, învățătorul, maestrul, le-a spălat picioarele învățăceilor lui, ca ultimul dintre ei, ca o slugă, zicându-le: „Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte." Apoi le-a mărturisit „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu." Despre ce pătimire? Ce e desăvârșirea? Știind parcă ce gândesc le-a răspuns la nespusa întrebare „vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi." Apoi, „luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea." Așa a fost ultima cină, cea mai de taină, a cetățeanului Iisus.

Apoi a urmat trădarea și vinderea lui pe 30 de arginți de către unul din apropiații săi. Din răutate? din prostie? Nu mai contează. Se pare că trădătorul, trezorierul și contabilul grupului fiind, avea o aplecare spre a băga mâna în punga de economii... de unde tentația de a face un ban în plus, cu orice ocazie. Alții spun că înalte rațiuni politice l-au făcut să trădeze, ba chiar că ar fi fost mânat de gânduri înalte, conștient fiind că odioasa lui faptă va prilejui ceea ce trebuia să se întâmple, asumându-și funcțiunea și blamul. Nici nu mai contează... cert e că Iisus a spus „Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!". Trădarea nu are scuze, oricare ar fi resortul

Apoi lucrurile s-au precipitat: Cetățeanul Iisus s-a retras într-o grădină alături de discipolii lui pentru a se ruga, acolo unde a fost prins de soldații și gărzile însoțite de ucenicul trădător, care cu un maxim cinism, pentru a fi recunoscut de către gărzi, i-a dat un ultim sărut. Unii au sărit chiar la bătaie, scoțând sabia și tăind urechea unuia dintre cei care venise să îl ia, însă Iisus „a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului."

După care a fost luat și a fost dus spre a fi judecat în procedură de urgență, cu noaptea în cap, în jurul orelor 3, în chiar vinerea de ieri. Nici nu ajunsese în fața judecății, că toți cei ce i-au fost alături cu câteva minute în urmă au fugit, s-au ascuns sau l-au trădat, „Şi, lăsându-L, au fugit toţi. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol." Singurul care îl mai urma de departe, pitulindu-se printre zecile de gură-cască, Petru, decanul grupului, desconspirat fiind de trecători că este un apropiat al cetățeanului Iisus, a negat virulent orice legătură cu acesta, reușind de trei ori să-i convingă pe trecători că nu are nicio legătură cu fostul lui mentor. Ultima oară când a fost oprit de un trecător care i-a zis „Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian.", Petru a negat încă odată ferm orice legătură și a zis: „Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori." Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar, ca și trădătorul care l-a vândut, care și el și-a regretat fapta și a plâns, dar spre deosebire de acesta Petru a reușit să învingă deznădejdea și nu s-a sinucis.

Judecata? Un simulacru. Nicio procedură nu a fost respectată, nicio aparență de dreptate. Dreptul la apărare? Un moft! Poate doar de avocați agreați de acuzare! Au apărut și martori mincinoși și sub acoperire cu pseudo-acuzații care mai de care mai lipsite de relevanță în cauză. Unul a mărturisit: „Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc." dar nimic nu putea justifica hotărârea deja scrisă sau primită în vreun „plic galben" de la Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui? Președintele completului de judecată, Caiafa, a insistat: „Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte."

Doar că acest complet de judecată nu era legal constituit și nu avea nici temei legal și nici competență pentru a condamna la moarte un cetățean, aceste competențe fiind exclusiv date instanțelor imperiale cu drept de viață și de moarte în „colonii", motiv pentru care „instanța națională" a lăsat în grija instanței comunitare a imperiului sarcina de a confirma și pune în aplicare hotărârea judecătorilor naționali. Motiv pentru care, la prima oră, cetățeanul Iisus a fost trimis în fața judecătorului și guvernatorului local, Pilat. Acesta știa că nu avea nici motiv și nici temei pentru a confirma condamnarea la moarte, motiv pentru care a căutat un motiv plauzibil să-l condamne la moarte - Subminarea puterii imperiale - întrebându-l: „Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe." „Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic." „Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată"

Judecătorul a înțeles că este o răfuială politico-confesională și că nu există o hotărâre de condamnare la moarte ar fi ne fondată și neîntemeiată, însă nu voia nici să șiite ostilizeze autoritățile locale, motiv pentru care a încercat să-l grațieze, folosind subterfugiul grațierii individuale care se făcea cu ocazia peștelui iudaic. Motiv pentru care „le-a zis Pilat: Iată Omul! Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu." „dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit."

La câteva zile de când cetățeanul Iisus înviase un mort de patru zile care deja mirosea rău și după ce fusese primit triumfal de către poporul său în special pentru această faptă pe lângă multele alte minuni de care auziseră sau chiar văzuseră unii că le-ar fi făcut deja - transformarea apei în vin la o nuntă, vindecarea unui lepros și a unui paralizat, redarea vederii unui orb din naștere, învierea a doi alți tineri și multe alte minuni despre care poporul nici nu-și mai amintea - cetățeanul Iisus a intrat, smerit ca totdeauna, călare măgar în Ierusalim, poporul strigând-i: "Osana întru cei de sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!", și la doar câteva ore de la momentul în care Cetățeanul Iisus le spunea apropiaților lui că El este Fiul Omului și ca „va fi dat să fie răstignit", profeția se împlinea: Iisus a fost biciuit și schingiuit sălbatic și „dat să fie răstignit. „Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi". Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor." "Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu."

Nimeni dintre ucenicii lui nu mai rămăsese lângă cruce, fugiți și ascunși care încotro. Numai mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena dar și cel mai mic dintre învățăceii Săi, care toți se uitau înmărmuriți de durere la cel ce era de nerecunoscut: desfigurat de bătăi, plin de sânge și răni, agonizând atârnat gol pe o cruce. De acolo au putut auzi și mărturisirea unuia din tâlhari care i-a adus iertarea păcatelor de către muribundul de pe cruce și învierea apostolului cel mic de către mama sa. „După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul."

A murit relativ repede, la doar 6 ore de la răstignire, probabil că sângerarea abundentă și rănile adânci suferite în timpul schingiuirii Sale au grăbit deznodământul. „Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. (...) Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. "Și pentru a-l înmormânta înainte de apusul soarelui - căci așa e obiceiul popoarelor semitice dintotdeauna, au făcut pregătirile doi potentați, (nu ucenicii săi, care rămăseseră ascunși): un bogătaș - Iosif din Arimateea și un cărtuar pe nume Nicodim, un fel de academician: „Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape."

Toate astea s-au întâmplat mai ieri. Azi e liniște. De atunci cetățeanul Iisus este în mormânt. Cum se poate aceasta, doar Iisus ne spunea că nu e doar un simplu cetățean, este ci Fiul lui Dumnezeu, că ne este Domn și Dumnezeu. El ne zicea: „ Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi." Și „Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. (...) Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.

Nu El ne spunea referindu-se la noi, la noi toți, „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine."? Mântuirea și Îndumnezeirea noastră depinde de izbânda Lui, de respectarea promisiunii întărite a Învierii cetățeanului Iisus, care va dovedi că nu este un „amăgitor" așa cum spuneau oficialii din tărâmul și timpul lui, ci Domni Dumnezeu:

„Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. De aceea, cu speranță și încredere să ne amintim vorbele Lui" „Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." Și, fără teamă!, să așteptăm Învierea din această seară, din fiecare Duminică și din fiecare liturghie! Cu El vom birui lumea!

Dan Chitic