M-am spălat sustenabil!

Postat la: 08.09.2022 |

M-am spălat sustenabil!

Azi, în cele din urmă, am intrat și eu în rîndul lumii. Am renunțat la manierele primitive de igienă corporală și m-am conformat noilor precepte moderne, științifice, riguroase, ce țin cont de eficiența energetică și nu afectează sănătatea planetei.

Azi m-am spălat sustenabil. Primul pas a fost să inițiez procesul de retehnologizare. Am renunțat la păcătoasele mecanisme primitive prin care pînă acum îmi îndeplineam îndatoririle de cetățean. Și anume la robinet, la para de duș, la toate țevile sclipitoare, dar puternic ineficiente specifice unui alt secol, sperăm noi definitiv apus.

Prea multă apă risipită. Prea mult păcat energetic. Piei Satană. Am demontat țevile și le-am dus la reciclat. Am depus efort, am transpirat. Deci un motiv în plus să îndeplinim ritualul de ablație laică, specific vremurilor noastre.

Apoi am trecut la noua tehnologie, la metoda v2.0 de întreținere corporală. La cîrpă. Problema e că nu găseam nici una prin casă. Că încercăm să nu aglomerăm casa cu tot soiul de chestii vechi. Să folosesc un prosop, parcă nu mă lăsa sufletul. Păcat de prosop, o să-l fac varză. Prosopul e să te ștergi după, nu să te speli cu el. Să rup o cămașă, să o fac cîrpă, nici aia nu se face. Am dat bani pe ea, s-a consumat energie nesustenabilă, au lucrat niște amărîți de copii asiatici s-o facă. Deci din nou păcat energetic.

Să convertesc perdelele în scopuri nobile, nici vorbă. Atît mi-ar trebui, să mă vadă nevasta că mă spăl cu perdelele ei. Dorm pe preșul bio de la intrare. În cele din urmă, am găsit totuși o cîrpă, foarte adecvată scopului. Una din puținele cîrpe supraviețuitoare. Era o cîrpă bio, căci era cîrpa cu care ștergem praful prin casă și pe care o ținem de regulă pe țeava de la chiuveta din bucătărie. Plină de substanțe organice reziduale, rezultate în urma îndelungilor ședințe de șters praful prin casă.

Deci clar bio.

Am luat cîrpa. Am dat s-o clătesc la robinet, înainte s-o folosesc, s-o curăț de praf și de celelalte mițiflendere un pic cam prea bio agățate prin ea.

Mi-am dat seama că aș face un mare păcat energetic. Adică ce facem noi aici, tovarășe cetățean? Pe de o parte economisesc apa, mă spăl cu cîrpa, pe de altă parte clătesc cîrpa, deci prăpădesc apa. Es-clus. Mi-am adus aminte de draga de Ursula, cît de eficientă era ea cînd ne arăta cum să ne spălăm pe mîini. Mi-am adus aminte și de recomandarea elvețienilor să economisim energie, căci altfel pușcăria ne mănîncă. Și mi-am dat seama că ar fi lipsit de înțelepciune să contribui la moartea sustenabilității, să fiu eu acel exemplu pernicios care să rănească planeta. Deci nu clătim cîrpa, ne spălăm așa cu ea.

Pasul doi a fost să înmoi cîrpa. Am băgat un colț de cîrpă în cana cu apă dedicată procesului de îmbăiere progresistă. O cană ar trebui să fie de ajuns, inclusiv clătirea. Așa ne-a învățat draga de Ursula, să nu risipim. Și draga de Greta e de acord cu această normare a cantităților de materiale. Am băgat un colț, am înmuiat cîrpa. Cîrpa, fiind plină de praf, a căpătat un aspect foarte organic, specific culturilor de microbi din Precambrianul australian. Am șters cu cîrpa pe față, pe trunchi, la subraț. Pe față mi-au rămas niște glorioase dîre ecologice de cîrcăleală bio.

Le-am considerat un preț plătit sustenabilității, niște nobile cicatrice de război pe care fiecare din noi le-am purta. La subraț simțeam căldura plăcută a prafului amestecat cu părul meu bio. Era un sentiment înălțător. Am repetat procedeul, cu încă un pic de apă din cană. Am dat și prin locurile inexprimabile. A rezultat un puternic proces olfactivo-biologic de care trebuie să țin cont în deplasările mele viitoare. Am încheiat procesul prin a mă șterge cu un prosop curat pe față, pe piept, la subsuoară, la inexprimabile, pe tălpi. Prosopul a căpătat o complexă textură, probabil iremediabilă. Nu-i nimic. Îl arunc repede, pînă nu se prinde nevasta ce-am făcut cu el. Și luăm altul. Nu prea e sustenabil. Dar mai bine decît să afle nevasta. Consecințele maritale ale unui asemenea fapt depășesc cu mult în periculozitate efectele adverse ale amprentei mele energetice nesustenabile.

Gata. Am terminat apa. N-a mai rămas să mă spăl și pe dinți. Nu-i nimic, sîntem sustenabili. M-am clătit cu salivă și s-a rezolvat, printr-un proces biologic pe care primatele îl realizează în mod instinctiv de milioane de ani. Deci sustenabil.

Am stors cîrpa într-o găletușă, să o refolosim. Am citit eu că așa făceau fremenii în Dune, deci există precedente. Mi-am aprins o țigară eco și am așteptat liniștit să se risipească norul de muște foarte biologice care-mi dădeau în mod suspect tîrcoale.

Nu-i nimic. Vine iarna și n-o să mai fie muște.

Foarte sustenabil.

Слава экология. Слава устойчивость. Победа или смерть. Удачи...

Mirel Palada

loading...
PUTETI CITI SI...

M-am spălat sustenabil!

Postat la: 08.09.2022 |

0

Azi, în cele din urmă, am intrat și eu în rîndul lumii. Am renunțat la manierele primitive de igienă corporală și m-am conformat noilor precepte moderne, științifice, riguroase, ce țin cont de eficiența energetică și nu afectează sănătatea planetei.

Azi m-am spălat sustenabil. Primul pas a fost să inițiez procesul de retehnologizare. Am renunțat la păcătoasele mecanisme primitive prin care pînă acum îmi îndeplineam îndatoririle de cetățean. Și anume la robinet, la para de duș, la toate țevile sclipitoare, dar puternic ineficiente specifice unui alt secol, sperăm noi definitiv apus.

Prea multă apă risipită. Prea mult păcat energetic. Piei Satană. Am demontat țevile și le-am dus la reciclat. Am depus efort, am transpirat. Deci un motiv în plus să îndeplinim ritualul de ablație laică, specific vremurilor noastre.

Apoi am trecut la noua tehnologie, la metoda v2.0 de întreținere corporală. La cîrpă. Problema e că nu găseam nici una prin casă. Că încercăm să nu aglomerăm casa cu tot soiul de chestii vechi. Să folosesc un prosop, parcă nu mă lăsa sufletul. Păcat de prosop, o să-l fac varză. Prosopul e să te ștergi după, nu să te speli cu el. Să rup o cămașă, să o fac cîrpă, nici aia nu se face. Am dat bani pe ea, s-a consumat energie nesustenabilă, au lucrat niște amărîți de copii asiatici s-o facă. Deci din nou păcat energetic.

Să convertesc perdelele în scopuri nobile, nici vorbă. Atît mi-ar trebui, să mă vadă nevasta că mă spăl cu perdelele ei. Dorm pe preșul bio de la intrare. În cele din urmă, am găsit totuși o cîrpă, foarte adecvată scopului. Una din puținele cîrpe supraviețuitoare. Era o cîrpă bio, căci era cîrpa cu care ștergem praful prin casă și pe care o ținem de regulă pe țeava de la chiuveta din bucătărie. Plină de substanțe organice reziduale, rezultate în urma îndelungilor ședințe de șters praful prin casă.

Deci clar bio.

Am luat cîrpa. Am dat s-o clătesc la robinet, înainte s-o folosesc, s-o curăț de praf și de celelalte mițiflendere un pic cam prea bio agățate prin ea.

Mi-am dat seama că aș face un mare păcat energetic. Adică ce facem noi aici, tovarășe cetățean? Pe de o parte economisesc apa, mă spăl cu cîrpa, pe de altă parte clătesc cîrpa, deci prăpădesc apa. Es-clus. Mi-am adus aminte de draga de Ursula, cît de eficientă era ea cînd ne arăta cum să ne spălăm pe mîini. Mi-am adus aminte și de recomandarea elvețienilor să economisim energie, căci altfel pușcăria ne mănîncă. Și mi-am dat seama că ar fi lipsit de înțelepciune să contribui la moartea sustenabilității, să fiu eu acel exemplu pernicios care să rănească planeta. Deci nu clătim cîrpa, ne spălăm așa cu ea.

Pasul doi a fost să înmoi cîrpa. Am băgat un colț de cîrpă în cana cu apă dedicată procesului de îmbăiere progresistă. O cană ar trebui să fie de ajuns, inclusiv clătirea. Așa ne-a învățat draga de Ursula, să nu risipim. Și draga de Greta e de acord cu această normare a cantităților de materiale. Am băgat un colț, am înmuiat cîrpa. Cîrpa, fiind plină de praf, a căpătat un aspect foarte organic, specific culturilor de microbi din Precambrianul australian. Am șters cu cîrpa pe față, pe trunchi, la subraț. Pe față mi-au rămas niște glorioase dîre ecologice de cîrcăleală bio.

Le-am considerat un preț plătit sustenabilității, niște nobile cicatrice de război pe care fiecare din noi le-am purta. La subraț simțeam căldura plăcută a prafului amestecat cu părul meu bio. Era un sentiment înălțător. Am repetat procedeul, cu încă un pic de apă din cană. Am dat și prin locurile inexprimabile. A rezultat un puternic proces olfactivo-biologic de care trebuie să țin cont în deplasările mele viitoare. Am încheiat procesul prin a mă șterge cu un prosop curat pe față, pe piept, la subsuoară, la inexprimabile, pe tălpi. Prosopul a căpătat o complexă textură, probabil iremediabilă. Nu-i nimic. Îl arunc repede, pînă nu se prinde nevasta ce-am făcut cu el. Și luăm altul. Nu prea e sustenabil. Dar mai bine decît să afle nevasta. Consecințele maritale ale unui asemenea fapt depășesc cu mult în periculozitate efectele adverse ale amprentei mele energetice nesustenabile.

Gata. Am terminat apa. N-a mai rămas să mă spăl și pe dinți. Nu-i nimic, sîntem sustenabili. M-am clătit cu salivă și s-a rezolvat, printr-un proces biologic pe care primatele îl realizează în mod instinctiv de milioane de ani. Deci sustenabil.

Am stors cîrpa într-o găletușă, să o refolosim. Am citit eu că așa făceau fremenii în Dune, deci există precedente. Mi-am aprins o țigară eco și am așteptat liniștit să se risipească norul de muște foarte biologice care-mi dădeau în mod suspect tîrcoale.

Nu-i nimic. Vine iarna și n-o să mai fie muște.

Foarte sustenabil.

Слава экология. Слава устойчивость. Победа или смерть. Удачи...

Mirel Palada

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE