• Tweet

Cea mai cumpărată și (probabil) citită carte de pe glob, exceptând cărțile sfinte religioase, este mica broșură roșie, „Máo Zhǔxí Yǔlù" („Citate din Mao Zedong", 毛主席语录), „semnată" de către fostul președinte chinez Mao Zedong, o culegere de 267 de citate și „aforisme" atribuite acestuia.

Această broșură a fost tipărită în peste 700 de milioane de exemplare și fiecare familie din China (până de curând) deținea un exemplar. Nici „Stăpânul inelelor" sau „Harry Potter" nu s-au vândut în mai multe exemplare. Cărticica lui Mao este un exemplu tipic de colecție de prostioare, platitudine după platitudine, dar care, puse toate la un loc și citite, pot să explice cum a ajuns cel mai mare popor al lumii o națiune de săraci înfometați, în vremurile de atunci. Căci Mao va rămâne în istorie ca liderul chinez care și-a condus țara spre cel mai mare dezastru economic înregistrat vreodată.

Nu știu dacă președintele nostru, Klaus Iohannis, s-a gândit, atunci când și-a scris propria broșură, „România lucrului bine făcut", să obțină un succes similar precum cel al lui Mao, dar dacă și-ar fi propus acest lucru, sigur s-ar fi putut lăuda cu același rezultat. Cu mica observație că broșura lui Iohannis ar fi trebuit intitulată simplu, „Manual de ucis o întreagă economie"- asta dacă ar fi beneficiat de la început de sprijinul prețios al lui Virgil Popescu. Poate vă mai aduceți aminte perioada 2014-2016, atunci când „România lucrului bine făcut" era pusă la loc de cinste de către toți politicienii și influencer-ii noștri, în centrul birourilor lor somptuoase. Din nefericire, nefiind promovată suficient de către propagandiștii pur-sânge ai marii coaliții politico-jurnalistice, broșura lui Iohannis nu a ajuns să fie cumpărată de către fiecare familie din țara noastră și n-a putut să ne călăuzească pașii în fiecare moment important al bietei noastre existențe.

Privind retrospectiv anii prea mulți din mandatele actualului președinte, descoperim că broșura inițială este incompletă și ne-ar trebui o ediție adăugită și revizuită, care să cuprindă neapărat și contribuția teoretică și practică, de o inestimabilă valoare, a lui Klaus „Mao" Iohannis la dezvoltarea domeniului energiei din România. Iată cum ar putea începe noua broșură roșie, care ar putea să cuprindă genialele exprimări ale genialului nostru președinte: „Securitatea energetică trebuie să ocupe în 2015 şi în viitor un loc esenţial în dialogul economic dintre România şi Statele Unite ale Americii. România poate deveni cea mai importantă destinaţie de investiţii în regiune pentru companiile americane în domeniul energiei, piaţa noastră fiind tot mai deschisă la expertiza şi investiţiile din SUA".

Vizionarul Iohannis, care, încă din 2015, ne propunea independența energetică și mari investiții americane în energie, a fost tocmai președintele care, proaspăt reales, a marcat renunțarea la singura mare participare americană din energetica noastră, cea a Exxon Mobile, la exploatarea zăcământului gazeifer Neptun Deep.

După șapte ani irosiți sub înțeleapta sa conducere, iată că omul este perseverent și continuă să emită același gen de aforisme și în 2022: „Am analizat împreună cu doamna vicepreşedinte şi perspectivele securităţii energetice. Am fost de acord că această criză poate reprezenta o oportunitate istorică de a trece la o adevărată independenţă energetică europeană faţă de gazul rusesc prin investiţii în sursele regenerabile, în sectorul nuclear civil, prin diversificarea surselor, importuri de gaze naturale lichefiate şi, evident, prin interconectare crescută„, la conferinţa de presă comună cu vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, Kamala Harris.

Păi cam la fel își prostea și marele Mao poporul, cu promisiuni repetate că urmează un viitor luminos. Lesne putem observa că, după șapte ani sub bagheta lui „Mao" Iohannis, securitatea energetică a României a devenit exact contrariul: dacă în 2015 gazul rusesc importat reprezenta 2,4% din consumul țării, în 2016 deja ajungeam la 8-9%, iar în 2021 am ajuns ca 30% din consumul intern să fie acoperit de gazul importat de la Gazprom.

Hai să vă mai spun încă o dată să fie clar: timp de șapte ani, Mao al nostru ne spune același lucru, că lucrăm la independența energetică împreună cu partenerii noștri strategici americani, iar în timpul ăsta dependența țării de gazul rusesc a crescut de la 2,4% la 30% din consum și nu avem nicio investiție/participare americană reală în domeniul energiei! Pentru maestrul Virgil Popescu, o adăugire importantă: memorandumurile și pozele de grup de la întâlniri protocolare nu se pun la socoteală.

Dacă vorbim de energia totală produsă în această țară, aceasta a fost în anul 2015 de 26, 387 milioane de tone echivalent petrol, la care se adăuga un import de 11,33 milioane de tone echivalent petrol. Producția pe principalele resurse interne era astfel distribuită: cărbune -4,7 milioane de tone echivalent petrol, țiței- 3,9 milioane de tone, gaze naturale- 8,87 milioane tone echivalent petrol și energie electrică 5,1 milioane tone echivalent petrol.

Hai să vedem unde ne-a dus gloriosul regim Iohannis după șapte ani: o producție internă totală de doar 18,47 milioane de tone echivalent petrol, din care cărbune 3,2 milioane de tone echivalent petrol, țiței- 3,1 milioane de tone, gaze naturale- 7,2 milioane de tone echivalent petrol și energie electrică- 4,9 milioane de tone echivalent petrol.

În concluzie: în timpul regimului Iohannis am reușit să ne reducem producția internă de energie primară cu o treime, cu 46% s-a redus producția de cărbune, cu 23% cea de gaze naturale, cu 21% cea de țiței și cu 10% cea de energie electrică. Cert este că am ajuns și net importatori de energie electrică de vreo trei ani încoace.

Ca să fie și mai clar: România are la dispoziție cele mai mici resurse de energie din întreaga Uniune Europeană, doar 70 de Tjoule/locuitor/an. Deci, țara căreia Iohannis îi promitea securitate energetică din 2015 până în 2022 a ajuns, de fapt, cea mai săracă energetic din Uniune.

Rezultatul politicii lui „Mao" Iohannis este cam același cu cel obținut și de genialul cârmaci al chinezilor: distrugerea economei naționale și sărăcirea propriului popor. Astăzi, după șapte ani de mărețe împliniri ale regimului Iohannis, putem să tragem linie și să vedem unde ne-a adus soțul doamnei Carmen: avem cea mai mare creștere de prețuri industriale din Europa. Adică firmele din țara noastră trebuie să suporte cele mai mari scumpiri la materii prime și materiale!

Este astăzi o certitudine că, dacă cineva și-ar fi propus să ucidă întreaga noastră economie, nu ar fi găsit o rețetă mai bună decât cea aplicată de către guvernanții noștri: scumpirea nemăsurată a prețurilor produselor industriale, adică creșterea prețurilor pentru toate produsele autohtone, la poarta fabricii. Ei bine, România „beneficiază" de cele mai mult scumpite produse din Uniune în ultimul an de zile (din iunie 2021 până în iunie 2022).

Cu 61,2% au crescut prețurile la poarta fabricii la noi în țară. A doua cea mai lovită de scumpiri piață din UE este Danemarca, cu 55%. Dacă ne comparăm cu concurența noastră directă, din regiune adică, Ungaria are acest indicator la 45%, iar Polonia la 33,6%. Cum, oare mai putem vorbi de competitivitatea companiilor noastre cu asemenea cifre? Media Uniunii este de 36%. În ceea ce privește scumpirea produselor industriale în ultima lună, doar Irlanda ne depășește. 3,8% este inflația industrială la noi doar în ultima lună.

Privind retrospectiv perioada cârmuirii marelui cârmaci „Mao" Iohannis, iată ce constatăm: din 2015 până astăzi, România a „beneficiat" de a treia cea mai mare inflație industrială din UE, 49,7%! Atenție, fără prețurile la energie, care au cauzat, de fapt, această incredibilă scumpire. Cu 145% au crescut prețurile, doar față de iunie 2021 la energie electrică, termică și gaze naturale, cu 111% în industria extractivă și cu 118% au crescut prețurile combustibililor!

Toate aceste produse sunt vândute aproape în totalitate de către guvern și toate au prețurile fixate de către companiile deținute de guvern. Deci, niște politicieni, acolo, la palatul Cotroceni și la palatul Victoria, au decis că firmele românești trebuie să suporte cele mai mari scumpiri din Uniunea Europeană. Adică au îngropat competitivitatea pentru întreaga economie. Consecințele nu sunt greu de ascuns: salarii de mizerie, exporturi reduse, creșterea deficitului comercial și de cont curent plus reducerea puterii de cumpărare și pauperizarea românilor!

Hai să vedem, de exemplu, cât de competitive au ajuns produsele fabricate în România, cu prețurile la energie electrică și gaze pe care guvernele Iohannis le-au impus sărmanelor firme autohtone. Produsele românești, din ce în ce mai scumpe, nu își mai găsesc locul nici pe rafturile din țară, necum să mai fie și exportate. Motiv pentru care deficitul comerțului internațional cu bunuri a crescut într-un ritm amețitor, ajungând la peste 15 miliarde de euro doar în primele șase luni ale lui 2022 și urcând glorios spre pragul de 30 de miliarde de euro pe tot anul în curs.

Și pentru a ne lărgi un pic orizontul cunoașterii politice, un mic exemplu de mărfuri la care aflăm cu surprindere că avem un deficit comercial major. Pentru început, uite ce promitea Iohannis încă din 2014, în lucrarea sa de căpătâi, „România lucrului bine făcut": „În viziunea dreptei românești, modernizarea sectorului agro-rural este de interes național. Pentru ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, reformarea exploataţiilor agricole, modernizarea spaţiului rural şi deblocarea potenţialului său economic, precum și simplificarea administrativă constituie direcţii clare care vor aduce și beneficiile așteptate. Nu este suficient să conştientizăm că avem un potenţial agricol imens, ci trebuie să facem ca agricultorul român să devină un pion important în arhitectura economiei românești. Este vitală transfomarea agriculturii româneşti într-un motor de creştere economică, prin crearea de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural și prin susținerea performanței și a veniturilor agricultorilor". Și iată și rezultatul : am ajuns, în 2021, la un deficit de aproape 5 miliarde de euro la comerțul cu produse alimentare (sursa aici)! România importă carne în valoare de 1 miliard de euro și exprtă cu 740 de milioane de euro mai puțin.

Întocmai ca în exemplul cu marele său inspirator de la Beijing, Iohannis aruncă vina pentru situația unde ne-a adus regimul său pe alții. Și dacă aplaudacii lui Mao au găsit că vina aparținea „benzii celor patru" (Jiang Qing, soția lui Mao și cea care condusese Grupul Central al Revoluţiei, Zhang Chunqiao, lider de partid de la Shanghai, Wang Hongwen, sindicalist şi ofiţer politic important al Armatei Populare de Eliberare şi Yao Wenyuan, propagandist de partid), la fel și adulatorii președintelui nostru au descoperit că vina îi aparține ba lui Cioloș, ba lui Dragnea, ba lui Orban.

În realitate, așa cum Mao îi patrona pe toți guvernanții chinezi, exact așa și Iohannis a patronat toate guvernele din 2016 încoace. El, cu mânuța lui Coldea, l-a pus premier pe Cioloș și el i-a numit miniștrii, el a modelat guvernele lui Dragnea cum a vrut, el l-a numit pe Orban și l-a schimbat cu Cîțu și tot el a inventat marea coaliție cu 70% în parlament. În toți acești ani de când e la putere, Iohannis a condus țara în fiecare zi așa cum a vrut și cum și-a dorit. Cu rezultatul care se vede de pe lună. Marea întrebare este, acum, dacă avem la București vreun Deng Xiaoping....

Petrisor Peiu