Modelul Tucker Carlson: Am greșit. Iertați-mă!

Postat la: 24.04.2026 |

Modelul Tucker Carlson: Am greșit. Iertați-mă!

Unul dintre momentele cele mai rare din spațiul public este acela în care cineva recunoaște ca a greșit. Și un moment și mai rar în care își cere scuze pentru consecințele acelei greșeli. 

Recent, Tucker Carlson, comentator politic conservator american și fost realizator TV, una dintre cele mai influente voci media din SUA, a făcut exact acest lucru, referindu-se la rolul său în promovarea lui Donald Trump. A vorbit limpede și hotărât: “A spune ca m-am razgandit nu este suficient”. (…) “A venit timpul sa ma confrunt cu propria conștiință” (…) “ Voi fi tulburat pentru mult timp. Am contribuit la crearea unei imagini care nu a corespuns realității și îmi pare rău că am indus în eroare oamenii.” Vorbe simple. Asumări explicite. O delimitare clara de propriile excese și erori de evaluare.

La noi, în schimb, peste 70 de scriitori, profesori universitari, istorici și alte “conștiințe publice” – fiecare competent într-un domeniu, dar și convins că această competență îl îndreptățește să știe ce e bine pentru ceilalți — oameni care, lăsați singuri, ar alege greșit, fără îndoială – au semnat un apel solemn prin care cereau românilor să voteze, dintre 11 candidați prezidențiali, exact pe Nicușor Dan (după ce, cam aceiași, îl garantaseră și pe Klaus Iohannis).

Tonul era categoric, încrederea lor absolută, nu aveau niciun dubiu, nu vedeau nicio alternativă: “Opțiunea Nicușor Dan înseamnă o șansă dată României oneste și schimbarea lui Marcel Ciolacu cu un premier responsabil și reformist. Ar putea fi negociată o nouă coaliție PNL-USR-UDMR-PSD, în urma demisiei premierului actual, în jurul unui program cu adevărat angajat pe linia schimbărilor necesare.”

S-a întâmplat exact ce au cerut. Lumea a votat “cum trebuie”. Am scăpat de Marcel Ciolacu și am primit în schimb, fix așa cum ni s-a spus, cu “un om serios”. Exagerat de serios. S-a construit și o coaliție “responsabilă”, exact după rețeta visată de semnatarii apelului. Iar apoi a venit ciocnirea cu realitatea.

Un președinte care conduce țara “teleleu”, fără să înțeleagă ceva din ce se întâmplă în jurul lui. Un premier care știe un singur lucru: să taie și să împovăreze tocmai pe cei care l-au așteptat cu speranță. O coaliție  care seamănă cu eroina lui Petre Ispirescu, cea care mergea “nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici pe jos, nici călare, nici pe drum, nici pe cărare”. Adică nu funcționează deloc, dar pretinde că o face.

Tucker Carlson s-a uitat la ce se întâmplă în jurul său, a ajuns la un moment de luciditate și a spus: Am greșit. Iertați-mă! 

Intelectualii noștri, autorii de epistole electorale, când vor ajunge acolo? Sau încă sunt convinși că totul merge bine? Că “șansa dată României” își produce efectele, doar că noi nu suntem suficient de inteligenți să le observăm? În fond, nu li se cere mult. Nu li se cere să repare ceea ce au girat. Nu li se cere să admită că au ales greșit candidatul. Li se cere să recunoască faptul că nu aveau dreptul să aleagă în locul altora.

Dar poate că asta e diferența: unii își cer iertare când induc în eroare. Alții persistă în eroare și o numesc, cu o superioritate liniștitoare, “responsabilitate civică”.

Silviu Predoiu

loading...
PUTETI CITI SI...

Modelul Tucker Carlson: Am greșit. Iertați-mă!

Postat la: 24.04.2026 |

0

Unul dintre momentele cele mai rare din spațiul public este acela în care cineva recunoaște ca a greșit. Și un moment și mai rar în care își cere scuze pentru consecințele acelei greșeli. 

Recent, Tucker Carlson, comentator politic conservator american și fost realizator TV, una dintre cele mai influente voci media din SUA, a făcut exact acest lucru, referindu-se la rolul său în promovarea lui Donald Trump. A vorbit limpede și hotărât: “A spune ca m-am razgandit nu este suficient”. (…) “A venit timpul sa ma confrunt cu propria conștiință” (…) “ Voi fi tulburat pentru mult timp. Am contribuit la crearea unei imagini care nu a corespuns realității și îmi pare rău că am indus în eroare oamenii.” Vorbe simple. Asumări explicite. O delimitare clara de propriile excese și erori de evaluare.

La noi, în schimb, peste 70 de scriitori, profesori universitari, istorici și alte “conștiințe publice” – fiecare competent într-un domeniu, dar și convins că această competență îl îndreptățește să știe ce e bine pentru ceilalți — oameni care, lăsați singuri, ar alege greșit, fără îndoială – au semnat un apel solemn prin care cereau românilor să voteze, dintre 11 candidați prezidențiali, exact pe Nicușor Dan (după ce, cam aceiași, îl garantaseră și pe Klaus Iohannis).

Tonul era categoric, încrederea lor absolută, nu aveau niciun dubiu, nu vedeau nicio alternativă: “Opțiunea Nicușor Dan înseamnă o șansă dată României oneste și schimbarea lui Marcel Ciolacu cu un premier responsabil și reformist. Ar putea fi negociată o nouă coaliție PNL-USR-UDMR-PSD, în urma demisiei premierului actual, în jurul unui program cu adevărat angajat pe linia schimbărilor necesare.”

S-a întâmplat exact ce au cerut. Lumea a votat “cum trebuie”. Am scăpat de Marcel Ciolacu și am primit în schimb, fix așa cum ni s-a spus, cu “un om serios”. Exagerat de serios. S-a construit și o coaliție “responsabilă”, exact după rețeta visată de semnatarii apelului. Iar apoi a venit ciocnirea cu realitatea.

Un președinte care conduce țara “teleleu”, fără să înțeleagă ceva din ce se întâmplă în jurul lui. Un premier care știe un singur lucru: să taie și să împovăreze tocmai pe cei care l-au așteptat cu speranță. O coaliție  care seamănă cu eroina lui Petre Ispirescu, cea care mergea “nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici pe jos, nici călare, nici pe drum, nici pe cărare”. Adică nu funcționează deloc, dar pretinde că o face.

Tucker Carlson s-a uitat la ce se întâmplă în jurul său, a ajuns la un moment de luciditate și a spus: Am greșit. Iertați-mă! 

Intelectualii noștri, autorii de epistole electorale, când vor ajunge acolo? Sau încă sunt convinși că totul merge bine? Că “șansa dată României” își produce efectele, doar că noi nu suntem suficient de inteligenți să le observăm? În fond, nu li se cere mult. Nu li se cere să repare ceea ce au girat. Nu li se cere să admită că au ales greșit candidatul. Li se cere să recunoască faptul că nu aveau dreptul să aleagă în locul altora.

Dar poate că asta e diferența: unii își cer iertare când induc în eroare. Alții persistă în eroare și o numesc, cu o superioritate liniștitoare, “responsabilitate civică”.

Silviu Predoiu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE