Învinsul nu pierde, învingătorul nu câștigă

Postat la: 13.12.2023 |

Învinsul nu pierde, învingătorul nu câștigă

Cam acesta va fi bilanțul războiului din Ucraina. Prețul uriaș al păcii îl plătesc în primul și în primul rând cei doi protagoniști, iar prețul colateral, aliații acestora, de-o parte și de alta a liniei de front. Se va încheia cu un fel de remiză. O remiză prin care Ucrainei i se desenează un iluzoriu viitor. Iar Rusia dă din coate să-și facă loc la masa marilor decidenți.

Costurile acestui război din Ucraina, pentru toate părțile implicate în mod direct sau prin procură, sunt înfiorător de mari. Când se va face bilanțul adevărat, vom constata cu uimire că această confruntare între două state, la care, la fel ca și în războiul civil din Spania, au fost antrenate principalele puteri ale lumii, este exorbitant. Mai mare decât cel de-al Doilea Război Mondial, dacă nu luăm în calcul numărul victimelor. Fără a sta să facem acum aritmetică, să încercăm să evaluăm consecințele, altele decât cele strict financiare, și să răspundem la dilema pe care am sintetizat-o în titlul acestui editorial. Deși un iscusit și recunoscut jucător de șah, inclusiv de șah politic, Vladimir Putin a comis o uriașă eroare declanșând acest război. Cu o zi doar înainte, avea în mână toate cărțile pe care le-ar fi putut juca pentru a consolida puterea Federației Ruse, pentru a evita o încercuire NATO și pentru a-și ușura drumul spre masa de joc a marilor decidenți ai lumii, de la care Rusia se ridicase odată cu căderea Zidului Berlinului. Din această perspectivă, a intereselor Moscovei, care este bilanțul acum?

În realitate, Federația Rusă, deși se plângea cum că în „vecinătatea imediată" veniseră cu arme și bagaje forțele NATO, nu era nicidecum luată cu asalt. Acum, la capătul războiului din Ucraina, prin mutările statelor scandinave în direcția NATO, prin eforturile încununate de succes ale Poloniei, prin noul statut extrem de complex al României și, firește, prin perspectiva, probabil de neevitat, a integrării Moldovei și Georgiei în blocul occidental, Moscova se vede mai încercuită decât oricând de potențiali adversari militari și în mod cert de actuali adversari politici. Din această perspectivă, Putin nu a avut decât de pierdut. La aceste pierderi de tip geostrategic putem adăuga pierderile materiale echivalente cu cele ale Ucrainei, acestea din urmă fiind însă suportate acum și în viitor în mare măsură de lumea occidentală. Efortul de război a împins Rusia către o cursă nebună a înarmării, din care se alege cu o armată terestră, navală și aeriană modernizată, mai bine dotată și mai temeinic instruită. Dar toată această operațiune înseamnă costuri exorbitante pe termen scurt, mediu și lung. Întrucât Federația Rusă nu a câștiga și nu va câștiga acest război, care, veți vedea, rămâne în coadă de pește, în ciuda afirmării militare tot mai consistente, Moscova nu-și mai poate relua, cel puțin în istoria previzibilă, locul deținut înainte la masa marilor decidenți politici.

Lumea nu urmează să se reseteze, lumea chiar s-a resetat. Puterea mondială nu mai este unipolară, cu centrul la Washington, ci a fost egal împărțită între Statele Unite și China. La această împărțire a lumii, Federația Rusă se alege cu o ciozvârtă. Cu o ciozvârtă mai mică decât cea a Turciei, care nu a participat la efortul de război. Singurul avantaj în plan geostrategic înregistrat de Vladimir Putin, dar care nu compensează decât parțial pierderile suferite, este faptul că acum face parte, alături de Iran, Turcia, India, alte state și desigur China dintr-o alianță care, sub aspect geopolitic, domină sau poate domina o parte din lume. Și tot ce mai poate obține la capătul acestui război care se va termina în șpagat, sunt cele câteva teritorii pe care le-a revendicat, pe care le-a ocupat și până una alta le-a confiscat.

Ucraina, celălalt protagonist al acestui război terminat în coadă de pește, se alege cu un stat ciuntit, devastat, transformat, cel puțin sub aspectul utilităților, în ruine. Cu o populație împuținată, prin sutele de mii de morți și milioanele de refugiați. În schimb, va avea o armată redutabilă și o industrie de război modernizată. Și militari bine echipați și instruiți. Se mai alege și cu promisiunea, imposibil de onorat în viitorul apropiat, de a se integra în familiile Uniunii Europene și NATO. Acest preț al înfrângerii nu va fi onorat, dar va reprezenta probabil costul încheierii păcii cu Federația Rusă.

Dincolo de ocean, pentru Statele Unite, acest război din Ucraina, la care se adaugă războiul din Gaza, reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât pierderea supremației absolute în plan geopolitic și asumarea împărțirii puterii globale cu China. Complexul militar din Statele Unite însă a înregistrat în această perioadă câștiguri colosale, dintre care unele vor fi scurse în campania electorală din 2024. Și, desigur, Statele Unite au putut grație acestui război să-și reia controlul absolut asupra Uniunii Europene. Un control pe care îl pierduseră sub cancelarul german Angela Merkel.

În concluzie, războiul din Ucraina este în egală măsură pierdut și câștigat de ambii principali protagoniști, dar, printr-un efect pervers, el a schimbat balanța de putere la nivel mondial. Marea necunoscută pe termen mediu și lung este ce va face Turcia lui Erdogan, membru cu drepturi depline în NATO, candidat perpetuu la UE, dar devenit peste noapte unul dintre jucătorii relevanți în plan geopolitic, economic și militar al celeilalte jumătăți de lume.

Sorin Roșca Stănescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Învinsul nu pierde, învingătorul nu câștigă

Postat la: 13.12.2023 |

0

Cam acesta va fi bilanțul războiului din Ucraina. Prețul uriaș al păcii îl plătesc în primul și în primul rând cei doi protagoniști, iar prețul colateral, aliații acestora, de-o parte și de alta a liniei de front. Se va încheia cu un fel de remiză. O remiză prin care Ucrainei i se desenează un iluzoriu viitor. Iar Rusia dă din coate să-și facă loc la masa marilor decidenți.

Costurile acestui război din Ucraina, pentru toate părțile implicate în mod direct sau prin procură, sunt înfiorător de mari. Când se va face bilanțul adevărat, vom constata cu uimire că această confruntare între două state, la care, la fel ca și în războiul civil din Spania, au fost antrenate principalele puteri ale lumii, este exorbitant. Mai mare decât cel de-al Doilea Război Mondial, dacă nu luăm în calcul numărul victimelor. Fără a sta să facem acum aritmetică, să încercăm să evaluăm consecințele, altele decât cele strict financiare, și să răspundem la dilema pe care am sintetizat-o în titlul acestui editorial. Deși un iscusit și recunoscut jucător de șah, inclusiv de șah politic, Vladimir Putin a comis o uriașă eroare declanșând acest război. Cu o zi doar înainte, avea în mână toate cărțile pe care le-ar fi putut juca pentru a consolida puterea Federației Ruse, pentru a evita o încercuire NATO și pentru a-și ușura drumul spre masa de joc a marilor decidenți ai lumii, de la care Rusia se ridicase odată cu căderea Zidului Berlinului. Din această perspectivă, a intereselor Moscovei, care este bilanțul acum?

În realitate, Federația Rusă, deși se plângea cum că în „vecinătatea imediată" veniseră cu arme și bagaje forțele NATO, nu era nicidecum luată cu asalt. Acum, la capătul războiului din Ucraina, prin mutările statelor scandinave în direcția NATO, prin eforturile încununate de succes ale Poloniei, prin noul statut extrem de complex al României și, firește, prin perspectiva, probabil de neevitat, a integrării Moldovei și Georgiei în blocul occidental, Moscova se vede mai încercuită decât oricând de potențiali adversari militari și în mod cert de actuali adversari politici. Din această perspectivă, Putin nu a avut decât de pierdut. La aceste pierderi de tip geostrategic putem adăuga pierderile materiale echivalente cu cele ale Ucrainei, acestea din urmă fiind însă suportate acum și în viitor în mare măsură de lumea occidentală. Efortul de război a împins Rusia către o cursă nebună a înarmării, din care se alege cu o armată terestră, navală și aeriană modernizată, mai bine dotată și mai temeinic instruită. Dar toată această operațiune înseamnă costuri exorbitante pe termen scurt, mediu și lung. Întrucât Federația Rusă nu a câștiga și nu va câștiga acest război, care, veți vedea, rămâne în coadă de pește, în ciuda afirmării militare tot mai consistente, Moscova nu-și mai poate relua, cel puțin în istoria previzibilă, locul deținut înainte la masa marilor decidenți politici.

Lumea nu urmează să se reseteze, lumea chiar s-a resetat. Puterea mondială nu mai este unipolară, cu centrul la Washington, ci a fost egal împărțită între Statele Unite și China. La această împărțire a lumii, Federația Rusă se alege cu o ciozvârtă. Cu o ciozvârtă mai mică decât cea a Turciei, care nu a participat la efortul de război. Singurul avantaj în plan geostrategic înregistrat de Vladimir Putin, dar care nu compensează decât parțial pierderile suferite, este faptul că acum face parte, alături de Iran, Turcia, India, alte state și desigur China dintr-o alianță care, sub aspect geopolitic, domină sau poate domina o parte din lume. Și tot ce mai poate obține la capătul acestui război care se va termina în șpagat, sunt cele câteva teritorii pe care le-a revendicat, pe care le-a ocupat și până una alta le-a confiscat.

Ucraina, celălalt protagonist al acestui război terminat în coadă de pește, se alege cu un stat ciuntit, devastat, transformat, cel puțin sub aspectul utilităților, în ruine. Cu o populație împuținată, prin sutele de mii de morți și milioanele de refugiați. În schimb, va avea o armată redutabilă și o industrie de război modernizată. Și militari bine echipați și instruiți. Se mai alege și cu promisiunea, imposibil de onorat în viitorul apropiat, de a se integra în familiile Uniunii Europene și NATO. Acest preț al înfrângerii nu va fi onorat, dar va reprezenta probabil costul încheierii păcii cu Federația Rusă.

Dincolo de ocean, pentru Statele Unite, acest război din Ucraina, la care se adaugă războiul din Gaza, reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât pierderea supremației absolute în plan geopolitic și asumarea împărțirii puterii globale cu China. Complexul militar din Statele Unite însă a înregistrat în această perioadă câștiguri colosale, dintre care unele vor fi scurse în campania electorală din 2024. Și, desigur, Statele Unite au putut grație acestui război să-și reia controlul absolut asupra Uniunii Europene. Un control pe care îl pierduseră sub cancelarul german Angela Merkel.

În concluzie, războiul din Ucraina este în egală măsură pierdut și câștigat de ambii principali protagoniști, dar, printr-un efect pervers, el a schimbat balanța de putere la nivel mondial. Marea necunoscută pe termen mediu și lung este ce va face Turcia lui Erdogan, membru cu drepturi depline în NATO, candidat perpetuu la UE, dar devenit peste noapte unul dintre jucătorii relevanți în plan geopolitic, economic și militar al celeilalte jumătăți de lume.

Sorin Roșca Stănescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE