• Tweet

Multă lume va fi remarcat o bizarerie de proporții în cartea lui Nicolae Ciucă: militarul pur-sînge aproape a sărit peste cel mai dramatic moment din cariera sa, unul care a bătut Nassyria sau Afganistanul: Revoluția din decembrie 1989.

Nu știm de unde atîta discreție - doar cîteva rînduri expediate fugar - dar în calitatea sa de candidat, Ciucă are obligația, în opinia noastră, să răspundă unor întrebări: a tras cu arma la Revoluție? A ordonat subalternilor să tragă, într-un teatru de luptă în care s-au înregistrat morți și răniți? Nu de alta, dar, la fel ca în cazul turnătorului Petrov, nu ar fi de dorit ca într-o zi să ne trezim cu un președinte despre care să aflăm că a avut un rol nefast în decembrie 1989.

În decembrie 1989, Nicolae Ciucă deținea funcția de comandant de pluton cercetare și instrucție la Batalionul 121 Cercetare, Craiova.

În cartea sa, candidatul PNL scrie că a fost chemat de urgență la unitate, după declanșarea evenimentelor de la Timișoara, în 16 decembrie, adică începutul Revoluției care a prăbușit comunismul și clanul Ceaușescu.

"Pe data de șaisprezece decembrie 1989, eram la Plenița, la bunici, să îi ajutăm să taie porcul, așa cum se face în preajma Crăciunului. Fiind o zi de sâmbătă, dacă îmi aduc bine aminte, solicitaserăm părăsirea garnizoanei și eu, și tata. Era obligatoriu, nu se putea altfel. Cum pe vremea aceea nu existau telefoane mobile, am dat amândoi, ca punct de contact, telefonul fix al unei mătuși care locuia câteva ulițe mai departe. Era amiaza zilei. Trebăluiam prin curte, când a venit mătușa și i-a spus tatălui că: „Au sunat după tine! Te cheamă urgent la unitate!" Tata a ridicat neputincios din umeri, uitându-se la bunicul ca un fel de scuză că va trebui să plece și nedumerit în legătură cu urgența rechemării la unitate. „Nu-i nimic, a zis bunicul. Rămâne flăcăul ăsta." Adică eu. Nici n-a apucat tata să se spele, că a venit din nou mătușa, acum pentru mine: „Au sunat și după tine. Urgent la unitate!" Abia în clipa aia am înțeles toți trei ce se întâmplă, iar bunicul, care și le știa, din amintirile de veteran, pe ale lui, ne-a spus: „Nu care cumva să lăsați rușii să ne ia țara!"".

Și cu aceste rînduri, Revoluția lui Ciucă se încheie. Deși în jurul său a fost haos, iar armata din care făcea parte a tras și s-au înregistrat morți și răniți, ceea ce nu s-a petrecut în presupusele bătălii din Afganistan și Irak.

Suspectă discreția lui Ciucă.

La Craiova, unde se afla unitatea sa, lucruri urîte s-au petrecut în acele zile. Nu o spunem noi, ci rechizitoriul dosarului Revoluției întocmit procurori. Plus relatările presei, precum cele de aici, aici, aici sau aici.

Din care spicuim capitolul Craiova:

"Pe fondul aceleiași psihoze, a lipsei de cooperare între formațiuni, subunități militare, a necunoașterii misiunilor de luptă, cât și a executării unor trageri la întâmplare s-au produs regretabile situații de foc fratricid, soldate cu pierderi de vieți omenești și răniri.

În Craiova focarele s-au constituit, desigur, în zona unităților militare. Concentrarea acestora, cât și specificul arhitectural din imediata vecinătate (mai multe blocuri turn de 9 și 10 etaje), au contribuit din plin la accentuarea haosului. Dominarea netă a cazărmilor de către aceste blocuri, concomitent cu propagarea știrilor despre existență unor trăgători de elită situați pe acoperișurile acestora, au dus la deschiderea focului în tiruri susținute la nivelul fiecărei unități, fără o cooperare cu celelalte unități.

De multe ori, militarii unor grupe de căutare a teroriștilor au apărut intempestiv în diverse locuri, fiind confundați cu teroriștii, deschizându-se focul asupra lor.

Analiza dosarelor înregistrate la Parchetul Militar Craiova arată că, urmare a tragerilor efectuate de militari asupra autoturismelor care din diferite motive nu au oprit la somație au decedat 6 persoane și au fost rănite alte 10. În locuințe au fost ucise 2 persoane și rănite 7 persoane, în timp ce pe stradă au fost ucise 3 persoane și rănite alte 4. Din cauza accidentelor survenite ca urmare a mânuirii defectuoase a armamentului a decedat 1 civil și au fost răniți 5 militari, iar ca urmare a unor împușcări accidentale, a decedat 1 militar și au fost rănite 17 persoane.

În Craiova, 27 de persoane suspecte au fost reținute de către cetățeni, pe stradă ori în unele imobile, fără o temeinică motivare. În niciunul din cazuri nu s-a găsit asupra acestora arme, muniții, înscrisuri, echipament ori alte obiecte care să conducă la incriminarea lor. Nu au fost reținuți cetățeni străini, cu excepția unui cetățean sirian, medic stagiar în România, în sarcina căruia nu au fost reținute aspecte penale. Nu au fost găsite arme, muniții, înscrisuri ori echipamente în apartamente sau imobile.

Întregul material probator administrat, inclusiv cel aflat în volumele intitulate "Craiova", demonstrează că inclusiv în acest oraș, focul fratricid generat de psihoza securist-teroristă a fost cauza survenirii de decese și răniri prin împușcare (vol II-IV). Nu există probe mai presus de orice îndoială care să releve altă concluzie".

Nu există informații că tînărul comandant militar Nicolae Ciucă ar fi fost responsabil de vreunul dintre tragicele evenimente care au implicat armata din Craiova.

Dar ni s-ar părea firesc ca el să clarifice public rolul exact pe care l-a jucat în acele zile fierbinți, să spună explicit dacă a tras ori a dat ordin subalternilor săi să tragă și dacă da, ce consecințe a avut acest lucru?

Nu de alta, dar suspecta discreție față de acele momente zguduitoare nu face decît să ridice serioase semne de întrebare și să alimenteze speculații. Candidatul care a răspuns senin presei la întrebarea dacă înoată sau plutește, ar putea oferi și răspunsuri la întrebări ceva mai serioase.

Bogdan Tiberiu Iacob
(Inpolitics.ro)