Ofensiva asupra libertății presei a început demult!

Postat la: 13.03.2023 |

Ofensiva asupra libertății presei a început demult!

Libertatea de exprimare pentru presă nu este doar o sintagmă sau un criteriu ce deosebește democrațiile de dictaturi, este chiar mijlocul prin care se poate determina adevărul despre evenimentele socio-politice dintr-o societate.

Presa liberă servește cetățeanului, care doar cu sprijinul acesteia poate lupta împotriva abuzurilor de orice fel, deci e limpede că jurnaliștii care luptă pentru adevăr sunt principalii inamici chiar ai celor ce vor să impună un climat abuziv, politicieni, forțe externe sau entități economice prepotente.

O perioadă de circa 15 ani de după 1989 această luptă s-a desfășurat la vedere, cu justiția și serviciile secrete în calitate de arbitri neutri, fapt ce a asigurat un climat agitat, dar normal, presa liberă consolidându-se astfel și putând avea utilitatea socială asumată și necesară. Odată cu apariția la vedere a Statului Paralel în primul mandat al lui Băsescu, justiția și serviciile secrete s-au implicat direct de partea prepotenților ce aveau scopuri de abuzare a statului român pe aliniamentele economico-politice, iar jurnaliștii sau patronii acestora au devenit principalele ținte.

În această perioadă noi cei din presă ne confruntăm cu o ofensivă la vedere asupra libertății de exprimare, cu scopul evident de a fi intimidate/suprimate și entitățile media corecte ce-au mai rămas. Procesul nu mai seamănă însă cu cel brutal, conceput în vremurile lui Băsescu de către Soros și implementat de către executanți de tip Coldea-Kovesi, acum se folosesc în luptă structurile media fondate și finanțate de către Factorul Extern, așa-zisele UM-uri de presă (botezate Unități Militare, deoarece sunt compuse din jurnaliști recrutați de serviciile secrete), ce acționează mediatic strict în baza comandamentelor de propagandă dictate de interesele abuzatorilor.

Treaba a devenit foarte periculoasă pentru presa liberă, pe cale de consecință pentru societatea românească, din mai multe motive, dar cel de bază este legat de pierderea solidarității de breaslă a jurnaliștilor, deci a capacității de organizare spre a lupta contra abuzurilor. Discuția abia s-a deschis referitor la acest pericol și, pentru că e necesar să pricepem greșelile trecutului spre a nu le repeta în mod fatal, o să prezint azi o cronologie personală și incompletă, dar pilduitoare, a unor etape ce-au dus la pierderea solidarității și capacității de organizare a presei.

Ținta inițială a abuzatorilor a fost Clubul Român de Presă, organizație a presei române ce-a funcționat eficient și folositor după 1989, având autoritate asupra membrilor săi, și putând astfel să se impună și-n fața instituțiilor statului. Cel mai puternic om din presa românească la începuturile perioadei Băsescu a fost Adrian Sârbu, patronul Pro Tv ce devenise și directorul investițiilor media ale americanilor de la CME în toate țările postcomuniste, membre ale fostului Tratat de la Varșovia.

Sârbu s-a lăsat folosit de către Statul Paralel, avându-l ca interlocutor/partener pe Florian Coldea, și prin mijloace specifice a reușit să dinamiteze Clubul Român de Presă, impunându-și un om de paie ca șef, care treptat a aruncat activitatea Clubului în irelevanță. Influența și forța lui Sârbu i-a determinat pe ceilalți patroni de presă să nu se opună sau să protesteze, iar celor mai rebeli li s-au fabricat rapid dosare penale, unii au fost arestați sau condamnați ulterior (Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, SRS, SOV). Sârbu la rândul său a avut soarta trădătorului, fiind demis de americani din funcțiile deținute, apoi arestat și el chiar prin operațiunea celui ce l-a coordonat pentru distrugerea Clubului, respectiv Coldea.

Acum vreo opt ani, din calitatea mea de acționar al Realitatea Tv, am încercat o resolidarizare a principalilor patroni de presă (printre ei fiind Cristian Burci, Sorin Oancea, Sebi Ghiță, Dan Andronic), invitându-i să ne organizăm spre a putea rezista abuzurilor. Aveam experiența condamnării în 2014 a partenerului meu Maricel Păcuraru, deci i-am avertizat că, dacă n-o vom face, mulți dintre ei vor fi arestați la rândul lor, indiferent de ce aranjamente cred ei c-ar avea. Aceștia n-au refuzat ideea, dar au ignorat pericolul, ca urmare doi dintre ei au fost arestați ulterior, iar altul este și azi un condamnat-fugar.

Acum cinci ani, având deja certitudinea acțiunii de anulare a libertății de exprimare, am făcut o nouă încercare de organizare a presei și-am invitat chiar mai mulți patroni de presă, mulți fiind în situația celor de mai sus, alții fiind conștienți că e necesară o solidarizare spre a putea rezista abuzurilor. După a doua întâlnire am renunțat, deoarece am aflat că mulți dintre ei au raportat discuțiile chiar abuzatorilor, de unde au fost sfătuiți/amenințați să se retragă din discuții, pentru că nu se dorește reînființarea Clubului Român de Presă, chiar de la ''nivelurile înalte ale statului român''.

Între timp au dispărut multe dintre entitățile media naționale sau locale, ca urmare a abuzurilor operate prin CNA sau justiție, respectiv ca urmare a acțiunilor baronilor locali. În urmă cu câteva săptămâni am demarat fondarea Clubului de Presă, ca organizație ce să apere drepturile jurnaliștilor corecți, respectiv să reprezinte interesele patronatului de presă în relația cu Guvernul. Nu știu cât de mulți vom fi, dar e limpede că fără solidaritate și organizare cazurile recente de abuz contra presei libere (GOLD FM, Realitatea Plus, News România, RTV, EVZ, multe altele mai puțin notorii) se vor înmulți, deoarece scopul final este suprimarea libertății de exprimare, cu dezideratul evident al abuzatorilor de a escamota adevărul legat de evenimentele de interes public.

Cozmin Gușă

loading...
PUTETI CITI SI...

Ofensiva asupra libertății presei a început demult!

Postat la: 13.03.2023 |

0

Libertatea de exprimare pentru presă nu este doar o sintagmă sau un criteriu ce deosebește democrațiile de dictaturi, este chiar mijlocul prin care se poate determina adevărul despre evenimentele socio-politice dintr-o societate.

Presa liberă servește cetățeanului, care doar cu sprijinul acesteia poate lupta împotriva abuzurilor de orice fel, deci e limpede că jurnaliștii care luptă pentru adevăr sunt principalii inamici chiar ai celor ce vor să impună un climat abuziv, politicieni, forțe externe sau entități economice prepotente.

O perioadă de circa 15 ani de după 1989 această luptă s-a desfășurat la vedere, cu justiția și serviciile secrete în calitate de arbitri neutri, fapt ce a asigurat un climat agitat, dar normal, presa liberă consolidându-se astfel și putând avea utilitatea socială asumată și necesară. Odată cu apariția la vedere a Statului Paralel în primul mandat al lui Băsescu, justiția și serviciile secrete s-au implicat direct de partea prepotenților ce aveau scopuri de abuzare a statului român pe aliniamentele economico-politice, iar jurnaliștii sau patronii acestora au devenit principalele ținte.

În această perioadă noi cei din presă ne confruntăm cu o ofensivă la vedere asupra libertății de exprimare, cu scopul evident de a fi intimidate/suprimate și entitățile media corecte ce-au mai rămas. Procesul nu mai seamănă însă cu cel brutal, conceput în vremurile lui Băsescu de către Soros și implementat de către executanți de tip Coldea-Kovesi, acum se folosesc în luptă structurile media fondate și finanțate de către Factorul Extern, așa-zisele UM-uri de presă (botezate Unități Militare, deoarece sunt compuse din jurnaliști recrutați de serviciile secrete), ce acționează mediatic strict în baza comandamentelor de propagandă dictate de interesele abuzatorilor.

Treaba a devenit foarte periculoasă pentru presa liberă, pe cale de consecință pentru societatea românească, din mai multe motive, dar cel de bază este legat de pierderea solidarității de breaslă a jurnaliștilor, deci a capacității de organizare spre a lupta contra abuzurilor. Discuția abia s-a deschis referitor la acest pericol și, pentru că e necesar să pricepem greșelile trecutului spre a nu le repeta în mod fatal, o să prezint azi o cronologie personală și incompletă, dar pilduitoare, a unor etape ce-au dus la pierderea solidarității și capacității de organizare a presei.

Ținta inițială a abuzatorilor a fost Clubul Român de Presă, organizație a presei române ce-a funcționat eficient și folositor după 1989, având autoritate asupra membrilor săi, și putând astfel să se impună și-n fața instituțiilor statului. Cel mai puternic om din presa românească la începuturile perioadei Băsescu a fost Adrian Sârbu, patronul Pro Tv ce devenise și directorul investițiilor media ale americanilor de la CME în toate țările postcomuniste, membre ale fostului Tratat de la Varșovia.

Sârbu s-a lăsat folosit de către Statul Paralel, avându-l ca interlocutor/partener pe Florian Coldea, și prin mijloace specifice a reușit să dinamiteze Clubul Român de Presă, impunându-și un om de paie ca șef, care treptat a aruncat activitatea Clubului în irelevanță. Influența și forța lui Sârbu i-a determinat pe ceilalți patroni de presă să nu se opună sau să protesteze, iar celor mai rebeli li s-au fabricat rapid dosare penale, unii au fost arestați sau condamnați ulterior (Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, SRS, SOV). Sârbu la rândul său a avut soarta trădătorului, fiind demis de americani din funcțiile deținute, apoi arestat și el chiar prin operațiunea celui ce l-a coordonat pentru distrugerea Clubului, respectiv Coldea.

Acum vreo opt ani, din calitatea mea de acționar al Realitatea Tv, am încercat o resolidarizare a principalilor patroni de presă (printre ei fiind Cristian Burci, Sorin Oancea, Sebi Ghiță, Dan Andronic), invitându-i să ne organizăm spre a putea rezista abuzurilor. Aveam experiența condamnării în 2014 a partenerului meu Maricel Păcuraru, deci i-am avertizat că, dacă n-o vom face, mulți dintre ei vor fi arestați la rândul lor, indiferent de ce aranjamente cred ei c-ar avea. Aceștia n-au refuzat ideea, dar au ignorat pericolul, ca urmare doi dintre ei au fost arestați ulterior, iar altul este și azi un condamnat-fugar.

Acum cinci ani, având deja certitudinea acțiunii de anulare a libertății de exprimare, am făcut o nouă încercare de organizare a presei și-am invitat chiar mai mulți patroni de presă, mulți fiind în situația celor de mai sus, alții fiind conștienți că e necesară o solidarizare spre a putea rezista abuzurilor. După a doua întâlnire am renunțat, deoarece am aflat că mulți dintre ei au raportat discuțiile chiar abuzatorilor, de unde au fost sfătuiți/amenințați să se retragă din discuții, pentru că nu se dorește reînființarea Clubului Român de Presă, chiar de la ''nivelurile înalte ale statului român''.

Între timp au dispărut multe dintre entitățile media naționale sau locale, ca urmare a abuzurilor operate prin CNA sau justiție, respectiv ca urmare a acțiunilor baronilor locali. În urmă cu câteva săptămâni am demarat fondarea Clubului de Presă, ca organizație ce să apere drepturile jurnaliștilor corecți, respectiv să reprezinte interesele patronatului de presă în relația cu Guvernul. Nu știu cât de mulți vom fi, dar e limpede că fără solidaritate și organizare cazurile recente de abuz contra presei libere (GOLD FM, Realitatea Plus, News România, RTV, EVZ, multe altele mai puțin notorii) se vor înmulți, deoarece scopul final este suprimarea libertății de exprimare, cu dezideratul evident al abuzatorilor de a escamota adevărul legat de evenimentele de interes public.

Cozmin Gușă

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE