• Tweet

Dincolo de consecințele Legii offshore și de conjunctura geostrategică în care este prinsă România, Guvernul are obligația să inițieze de îndată procedurile în vederea recuperării Petrom de la OMV. Aceasta întrucât OMV nu și-a onorat clauzele contractului de privatizare prin care a preluat 80% din acțiunile Petrom. Preluarea de către statul român a Petrom, mai ales după Legea offshore, care trebuie promulgată de președinte, este de natură să asigure în mod real și nu doar declarativ independența energetică a României. După care România poate deveni - și vom vedea cum - un jucător cu adevărat relevant în Europa Centrală și de Est, incluzând și toate statele balcanice, care, mai devreme sau mai târziu, vor adera la Uniunea Europeană.

Oricât de șocant pare, Guvernul României are toate motivele, dar și toate obligațiile de a trece la declanșarea procedurilor în vederea recuperării Petrom. Sunt multe clauze ale contractului de privatizare pe care OMV nu le-a onorat. Între acestea, cele mai evidente sunt cele de mediu, vizând în special reabilitarea terenurilor. De asemenea, prin contractul de privatizare OMV, și-a luat obligația de a menține în funcțiune Arpechimul, pe care l-a primit în proprietate și de funcționarea căruia depindea supraviețuirea Oltchim. Și-a încălcat angajamentul. Mai mult, a închis și Petrobrazi. Sunt și alte clauze încălcate.

Negocierea vânzării colosului Petrom către OMV, o societate austriacă de multe ori mai mică și în condițile în care Austria nu dispune de nicun fel de zăcăminte de petrol și gaze, a fost orchestrată de Traian Băsescu pe vremea când primise responsabilitatea de a dezvolta în numele Guvernului României relațiile cu FMI și Banca Mondială. Conform acestui contract, OMV Petrom a devenit proprietarul tuturor câmpurilor petrolifere pe care le exploatase Petrom, inclusiv cele din străinătate, încă neexploatate, și a avut și posibilitatea de a explora și apoi de a exploata zăcămintele din Marea Neagră. În acest moment, OMV Petrom, în al cărui acționariat a intrat masiv Federația Rusă, obține cantități însemnate de gaze naturale de sondă din subsolul României și face parte dintre cei mai semnificativi investitori în ceea ce privește extracția de gaze din Marea Neagră. S-a dovedit a fi, în paranteză fie spus, și cel mai vocal dintre investitori, atunci când a exercitat presiuni asupra Guvernului și Parlamentului României pentru ca, în cele din urmă, prin Legea offshore, România să nu primească nici măcar un metru cub de gaze naturale din miliardele care urmează să fie extrase.

Prin preluarea pe cale juridică în mod corect și necesar de către Guvernul României a tuturor părților deținute de OMV în Petrom, statul român nu numai că își asigură în mod real independența energetică, dar poate deveni, chiar în condițiile aplicării Legii offshore, un jucător geopolitic extrem de important într-o zonă vastă a continentului european. Și iată de ce. Pe de-o parte, prin Legea offshore, așa cum este ea, statul român, prin Petromul recuperat, va obține cantități însemnate de gaze naturale, pe care să le poată vinde în nume propriu și la ce preț dorește, unor state vecine. În al doilea rând, tot conform Legii offshore, 50% din ceea ce urmează să se extragă în următorii 30 de ani din Marea Neagră în mod obligatoriu va trebui tranzacționat pe bursa din București. Deci, pe lângă faptul că vom putea dispune de cantități mari de gaze naturale, pe care le putem vinde pentru a ne crește puterea și influența în zonă și pentru a ne asigura dezvoltarea, vom deveni și un hub a comerțului cu gaze într-o vastă arie geografică. E important de văzut cum ar putea funcționa în aceste condiții jocul geostrategic al României pe care, firește, îl vom face în parteneriat cu aliatul nostru strategic Statele Unite.

Se știe că Germania dezvoltă de mai mulți ani un parteneriat din ce în ce mai strâns cu Federația Rusă în domeniul comerțului cu gaze. Acest parteneriat economic are evident conotații și consecințe politice. Cert este - și acest lucru este recunoscut de toată lumea - că Germania obține de la Federația Rusă gaze la prețuri mult mai ieftine, statele din Europa Centrală și de Est fiind astfel discriminate. În înțelegere cu Germania, Federația Rusă își scoate pârleala pe seama statelor mai slabe din Uniunea Europeană. Din acest motiv, aceste state, sub aspect economic și comercial, sunt din ce în ce mai interesate să identifice și să acceseze alte surse de gaze naturale. România le poate oferi o soluție.

Nucleul dur al Uniunii Europene dorește un continent cu mai multe viteze, ceea ce creează inevitabil o contrareacție a statelor mai puțin puternice, în special cele provenind din rândul fostelor state socialiste. Această contrareacție politică s-a concretizat printr-o relativă lărgire a Grupului de la Visegrad, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, în care România nu a putut intra ca o consecință a Mineriadelor și a conflictelor interetnice de la Târgu Mureș din 1990, ratând astfel și șansa de a fi primită în UE în primul val. Astăzi, Visegrad 4 a devenit de facto Visegrad 8, întrucât alte câteva state, România, Slovenia, Croația și Bulgaria s-au arătat interesate să coopereze politic, asfel încâ Grupul de a Visegrad să devină o contrapondere în interiorul Uniunii Europene în negocierile cu nucleul dur. În plin Brexit, ceea ce este foarte semnificativ, Visegrad 8 a încheiat un parteneriat neoficial cu Marea Britanie. Visegrad 8 se va transforma inevitabil - și atunci va deveni o forță extrem de semnificativă - în Visegrad 14. Când se va întâmpla asta? Pe măsură ce, în mod inevitabil, Uniunea Europeană se va extinde asupra Balcanilor. Urmează să intre în UE Albania, Serbia, Kosovo, Macedonia Muntenegru și Bosnia.

Ce semnificație au informațiile de mai sus? România, după Brexit, devine al treilea mare producător de gaze din Europa. Și primul din Europa Centrală și de Est, incluzând Balcanii. Putem spune singurul, pentru că toate statele mai sus enumerate nu beneficiază de zăcăminte de gaze naturale identificate până în prezent. După recuperarea Petrom, România poate accesa însemnate fonduri internaționale, pentru a construi acolo unde este cazul și a extinde în alte părți rețele de transport al petrolului și gaze naturale, devenind din această perspectivă un aliat și un protector al statelor de la Visegrad. Și, implicit, unul dintre liderii acestui grup din ce în ce mai semnificativ de state, care vor acționa în interiorul Uniunii Europene ca principalul aliat al Statelor Unite.

Sorin Rosca Stanescu