• Tweet

Indiferența și pasivitatea profesorilor față de combaterea bullying-ului face ca proiectul România educată să rămână doar o proiecție pe hârtie. Un liceu din Capitală își acoperă un profesor acuzat că a provocat repetate traume psihologice unui elev cu dizabilități motorii.

Scoateți o foaie de hârtie! Și dumneavoastră, cei de la Ministerul Educației, și dumneavoastră, cei de la Inspectoratul Școlar al Municipiului București! Avem extemporal la BULLYING!

Întrebare: S-a pus în aplicare Legea 221/2019, lege care a venit să completeze legea educației cu câteva articole menite să ajute la prevenirea și combaterea bullying-ului în spațiile destinate învățământului?

Și am dori un răspuns concret, mai ales că au fost elaborate și Norme metodolo­gice de aplicare a Legii împotriva violenței psihologice-bullying printr-un ordin de ministru, publicat și intrat în vigoare de mai bine de doi ani, din 10 iunie 2022. Și pentru că nu e o "teză", ci doar un "extemporal", alegem doar o singură unitate de învățământ pentru care, la acest "extemporal", am dori răspuns: Colegiul Tehnic Mihai Bravu din București. Mai concret, dacă s-a alcătuit acolo grupul de acțiune antibullying, și dacă s-a introdus în Regulamentul de Ordine Interioară obiectivul "școală cu zero toleranță la violență", obligație care reiese din actul normativ menționat.

Să nu înțelegem greșit! Neaplicarea prevederilor normative este generalizată, dar am ales Colegiul Tehnic Mihai Bravu pentru că acolo, ieri seară, a avut loc ședința Consiliului de Administrație în care au fost prezentate concluziile comisiei de anchetă privind comportamentul unui cadru didactic față de un elev. Din cele descrise, reieșea un caz tipic de bullying efectuat de profesor asupra elevilor, mai precis un tip de violență psihologică, descrisă ca acțiune verbală, relațională într-un context social dificil de evitat, respectiv în clasă, în timpul orelor, săvârșită cu intenție și în mod repetat, și care implică un dezechilibru de putere (profesor la catedră vs elev în bancă), având drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante. Iar la toate acestea se mai adaugă un element extrem de revoltător care scoate în evidență nu doar lipsa de empatie a cadrului didactic, absența tactului pedagogic, ci și o răutate care ridică semne de întrebare și asupra modului în care se acordă avizele psihologice la efectuarea controalelor anuale de medicina muncii pe care profesorii sunt obligați să le facă. Din raportul de cercetare prezentat a reieșit nu doar faptul că agresiunea psihologică s-a îndreptat către un elev cu nevoi speciale, ci și faptul că în locul unui efort suplimentar al cadrului didactic care să vizeze incluziunea, acesta, dimpotrivă, i-a recomandat în repetate rânduri elevului să plece "la o școală de handicapați", după cum au arătat părinții, care s-au adresat ISMB cu o plângere privind tratamentul la care este supus copilul lor.

CU BATISTA PE ȚAMBAL!

Pe la forumuri, consilierii școlari, psihologii și inspectorii școlari vorbesc frumos despre cum ar trebui să se facă monitorizarea cadrelor didactice de care depinde educația și formarea copiilor, și cu toate că se arată deficiențele sistemului, care permit ajungerea la catedră a unor profesori care n-ar avea ce căuta în învățământ, în practică, nu numai că sunt tolerați, dar când deraiază, chiar și foarte grav, ei sunt acoperiți de colectivele profesorale, care uită să pună pe primul plan interesele copiilor. Este o solidaritate de breaslă prost înțeleasă, care aruncă anatema asupra întregului corp didactic. A fost și cazul concret de la Colegiul Tehnic Mihai Bravu, unde, deși respectivul cadru didactic era cunoscut ca având o fire conflictuală și un comportament inadecvat pentru un pedagog, de-a lungul timpului nu s-a luat nicio măsură, nu s-a aplicat nicio sacțiune, cât de mică, cea mai mică fiind "observația". Cu toate că, după cum am aflat, res­pectivului cadru didactic i se dusese buhul până pe culoarele Ministerului. Ei bine, deși faptele pot fi încadrate ușor în articole ale Codului Penal, pornid de la "purtarea abuzivă" și până la "rele tratamente aplicate minorului", propunerea directoarei Colegiului Tehnic Mihai Bravu a fost ca sancțiunea să fie doar "avertisment", argumentând că este prima sancțiune care i se dă, și că pentru celelalte dese reclamații existente de-a lungul anilor nu au existat plângeri scrise!

Cu alte cuvinte, ani la rândul s-au închis ochii, nu s-a luat nicio măsură, iar acum, vezi Doamne, sancțiunea de desfacere a contractului de muncă, propusă și votată de membri ai Consiliului de Administrație care nu sunt cadre didactice în școală, nu poate fi dată "din prima"! Dar ce ar fi trebuit să facă respectivul cadru didactic pentru a i se interzice să mai stea la catedră? Să arunce pe geam un copil!? Așadar n-a contat votul dat în Consiliul de Administrație de reprezentantul primarului, nici votul consilierilor locali desemnați ca reprezentanți în CA-ul de la "Mihai Bravu", și nici al reprezentantului agenților economici care desfășoară parteneriate cu liceul în sitemul învățământului dual, care au susținut excluderea din învățământ a respectivului cadru didactic acuzat de bullying. Iar aceasta pentru că majoritari în CA au fost profesorii, colegi de cancelarie cu partea acuzată, care au votat "avertismentul".

PROCEDURI VICIATE ȘI LOZINCI

De fapt, deocamdată nu va fi transmis nici măcar acest "avertisment", întrucât superficialitatea cu care s-a tratat subiectul a făcut ca procedura să fie viciată de faptul că nu s-a recurs la votul secret, cum se impune în cazul unui scrutin care vizează persoanele. Ce se va întâmpla, Dumenzeu cu mila! Bălbâieli, poticneli și multă superficialitate, adică transpunerea exactă a imaginii învățământului românesc de început de Secol XXI. Început care ne găsește ca țară pe ultimele locuri în clasamentul testelor Pisa, care cuantifică nivelul de educație pentru viață al copiilor, în drumul lor spre formarea ca adulți independenți. Pentru că învățământul românesc nu este încă în stare să formeze adulți independenți, ci o generație de asistați, ducând analfabetismul funcțional aproape de pragul generalizării.

Cazul prezentat este extrem de grav, în primul rând pentru că vorbim despre un fenomen pentru care întreaga lume este îngrijorată - bullying-ul, un fenomen pentru care Uniunea Europeană a impus luarea unor măsuri, la care România, conform ultimelor studii, dar și după cum se vede cu ochiul liber, este codașă! În plus, intervine și acest element agravant, faptul că în cazul concret de la care am plecat, elevul supus bullying-ului are unele dizabilități motorii, pentru care însă nu a cerut tratament special, ci, dimportivă, și-a dorit incluziune, termen care, iarăși, este doar o lozincă pe care o rostim la festivități!

ALO, DOAMNA MINISTRU, NE AUZIȚI?!

Iată de ce solicităm ministrului Educației și inspectorului general de la ISMB să comunice redacției, și prin intermediul nostru tutuor părinților din România, dacă au făcut propriile anchete aupra celor sesizate sau se vor mulțumi cu bâlbâiala conducerii Colegiului Tehnic Mihai Bravu? Și solicităm aceasta pentru că, așa cum am spus, nu vorbim de un caz singular, ci de o defectuasă aplicare a Legii 221/2019 care se întinde la nivelul întregii țări. Școlile, luate de valul pandemiei, nu s-au îngrijit nici măcar de alcătuirea pe hârtie a acelor grupuri de acțiune antibullying, cât despre funcționarea acestora e de prisos să mai pomenim...

Așa că, vă solicităm, doamnă ministru, să ne spuneți în câte școli din România s-au alcătuit și funcționează colectivele menționate în normele de aplicare a legii amintite mai sus, norme statuate printr-un ordin dat din cabinetul în care vă aflați.

POLIȚIA, 112 VREM RĂSPUNS ȘI NOI!

De asemenea, solicităm Direcției Generale de Poliție al Municipiului București, să ne răspundă dacă urmare a sesizărilor abuzive făcute de respectivul cadru didactic, deranjat de faptul că elevul supus bullying-ului nu a vrut să părăsească ora, s-au aplicat sancțiunile prevăzute de lege, respectiv amenda între 1.000 și 2.000 de lei sau până la 200 de ore de muncă în folosul comunității. Pentru a veni în sprijinul anchetei interne, comunicăm DGPMB și datele în care polițiștii s-au deplasat fără motiv, din bani publici, pentru a face hatârul unui cadru didactic cu comportament deviant: 13 septembrie - apel nejustificat; 11 octombrie - o nouă apelare abuzivă, respectiv apelarea repetată, cu rea intenție, a numărului 112, fără ca apelantul să justifice o stare care necesită acțiunea agenților specializați în intervenții.

Și încheiem a spune că o "Românie educată" trebuie să fie în primul rând o Românie responsabilă, o Românie care așează la catedră pedagogi nu pentru ca aceștia să aibă o meserie, ci pentru ca aceștia să-și împlinească o vocație! Altfel, generațiile viitoare vor trăi într-o Românie agresată, într-o Românie furată, într-o Românie uitată, și nicidecum într-o Românie educată...

Inocențiu Voinea