• Tweet

Întîmplarea face ca zilele astea să fi terminat recenta apariție a editurii ”Cartea Românească ”Eu sunt ținta” ,- o succesiune de interviuri cu Geo Bogza, tocmai cînd în presa din România se petrecea linșarea mediatică a lui Dan Diaconescu, cel care ar fi beneficiat de serviciile sexuale a două minore și când un alt minor a sărit să-i taie gîtul cu cuțitul profesoarei care a avut curajul să ceară elevilor să scoată o foaie de hârtie pentru un extemporal neanunțat în prealabil.

Autor al volumelor „Jurnal de sex" şi „Poemul invectivă", avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie", fiind coleg de celulă la Văcăreşti cu celebrul criminal Berilă.

"Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptate - şi aproape fără voia mea
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi - şi când
m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă
să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide
şi automobile
Aici eram numai eu şi servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.
Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş
murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lenjeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea."

În afară de coincidența experienței cu o servitoare minoră, așa cum recunoaște în poemul cu valoare de autodenunț, e bine de știut că celebrul scriitor, jurnalist, poet, teoretician al avangardei, Geo Bogza a avut, ca de altfel şi opera sa, un parcurs contestat şi paradoxal, care a oscilat între genialitate, nesupunere şi protest faţă de mentalităţile epocii în tinereţe, până la convenţional şi „poezie de casă" în socialism şi dizidenţă după Revoluţie.

Tânărul Geo Bogza publica în 1929, pe când avea doar 21 de ani volumul „Jurnal de sex" care conţinea poeme foarte îndrăzneţe pentru mentalităţile epocii.
După ce s-a cerut public, în mod repetat, judecarea lui Bogza pentru «Jurnal de sex», justiţia a preluat cazul, însă după trei ani de procese, Bogza a fost achitat.

În 1933, Bogza recidivează și publică volumul „Poemul invectivă" („cu amprentele digitale ale autorului" - în interior, în stânga paginii de titlu, acestea sunt chiar reproduse), unanim apreciată ca un manifest ironic şi sarcastic împotriva tabuurilor, clişeelor şi conformismului. Bogza scria în apărarea sa: „Cartea mea nu este sub nicio formă pornografie, dar este un atentat de un milion de ori mai periculos împotriva ordinei şi a liniştii confortabile a lumii". Este arestat şi ajunge în închisoarea Văcăreşti în 1934, dar şi în 1937 (pentru şase zile), tot în urma unei campanii a „moralităţii" şi tot pentru „Poemul invectivă".

Am citit undeva că dacă "Nu votezi, nu contezi!", un slogan de o falsitate grotescă, aproape grețos. Votul pare a fi, în accepțiunea unora, singurul criteriu de evaluare a virtuții unei persoane. Democrația este metoda prin care se decide când, cum, și în ce moduri un guvern își poate amenința cetățenii cu folosirea represiunii și forței. Eu am ales să nu mai merg la vot, ceeace mi-a creat un avantaj: acela de a nu pactiza cu furtul alegerilor, mai ales după ce am văzut cum Justiția română ne-a aruncat un scuipat în față după ce cu toții am văzut imagini de la așa-zisele alegeri în care franțuzoaica Armand "a trebuit" să cîștige funcția de primar a sectorului 1 al Bucureștiului. Dar și acela de a nu fi obligat să particip la stabilirea unor reguli care îi obligă pe ceilalți să facă ceva ce nu vor.

Nu voi mai participa la vot și fiindcă n-am ceritudinea cei care votează, au capacitatea de a alege matur cea mai bună guvernare, adică pe cea care va încălca cel mai puțin drepturile celorlalți, dar mai ales fiindcă de multă vreme alegerile în Romînia se fură și se falsifică. Așa a pierdut Mircea Geoană în fața sceleratului și turnătorului Băsescu, pentru care "diaspora" a dat la Paris 4 voturi pe secundă, așa au fost aleși reprezentanți UDMR în orașe în care nu existau maghiari.

Problema, însă, e alta: anume, aceea că valul de schimbare neomarxistă grefată pe o prostie manifestă a ajuns la concluzia că vîrsta celor care vor vota în viitor să fie coborîtă la 15 sau 16 ani. Argumentele împotriva reducerii vârstei de vot sub 18 ani se bazează pe dezvoltarea neurologică a creierului, care ar fi încă în dezvoltare și în curs de maturizare la această vârstă, cel puțin din punct de vedere științific. Sunt și voci care susțin că tinerii nu sunt suficient de informați cu privire la politică și la deciziile pe care le pot influența cu voturile lor.

În 3 mai 2022, în contextul viitoarelor alegeri europene din 2024, Parlamentul European a adoptat o rezoluție legislativă care prevede că „ar trebui introdusă vârsta de 16 ani ca vârstă unică armonizată pentru a putea vota și a fi ales, pentru a asigura egalitatea și pentru a evita discriminarea în ceea ce privește accesul la aceste drepturi civile și politice fundamentale". Ca atare, Senatul a adoptat tacit propunerea legislativă care vizează reducerea vârstei minime de la care tinerii pot vota la alegerile locale şi europarlamentare de la 18 ani la 16 ani.

Nota de adoptare tacită a propunerii legislative, pentru care termenul de dezbatere şi vot s-a împlinit pe 4 septembrie, a fost citită în plen de preşedintele interimar al Senatului Alina Gorghiu, care a condus şedinţa. Propunerea, iniţiată de către parlamentari PNL, USR, AUR, dar şi neafiliaţi, modifică Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, astfel încât „au dreptul de a alege cetăţenii români care au împlinit vârsta de 16 ani, inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor".

Doamne, îți mulțumesc! - am cunoscut și cunosc tineri minunat educați, cu părinții crescuți, ca și ei, în medii care au cultivat școala, munca, responsabilitatea, competiția, curajul, sacrificiul, respectul față de valorile propriului neam: părinti, familie, istorie, dascăl, comunitate, credință, tradiții. Și nu ascund, că dacă mai am vreo speranță, în amețeala acestui progresism prost înțeles, sunt tocmai aceste familii, care împotriva valului au reușit și reușesc, cu ajutorul acelor dascăli umiliți de Stat în fiecare zi, să și educe copiii în spiritul adevăratelor valori, al marii culturi, al eticii și moralei Creștine. Căci valorile europene, cel puțin contraforții pe care a stat Europa pînă la apariția neobolșevismului globalist erau Sfînta Scriptură, Dreptul Roman și Filosofia greacă.

Astfel, înțeleg că vor putea vota și fetele gemene - prostituate șantajiste - după cum ni s-a spus, ale lui Dan Diaconescu, și băiatul care a vrut să-i taie gîtul profesoarei de japoneză. Au, nu-i așa 16 ani. Nu-i rău, deloc!
E și firesc: dar, poate ne lămurește dna Gorghiu cum stau lucrurile. Dacă la 16 ani un tînăr are discernămîntul de a vota, atunci îl are, cu siguranță, și pe acela de a-și alege o meserie, fie ea și cea mai veche de pe pămînt, nu?

Vor vota, deci, generațiile de tineri care trăiesc zilele tinereții lor cuprinși de o lene iremediabilă, pe care o numesc "depresie", pusă întotdeauna pe seama părinților, profesorilor care "nu-i înțeleg" - oricum, a celorlalți. Vor vota și cei care în marea lor majoritate nu au chef să muncească, și nu sunt mulțumiți cu nimic, dacă acest ceva, orice, nu este făcut în condițiile impuse de ei. Vor ieși și vor vota senin băieții și fetele aceștia pe care admiterile în facultate îi stressează.

Pentru această categorie de proaspăt votanți, pentru ca ei să nu fie deranjați de emoții prea mari s-a renunțat la premii și coronițe primite la serbarea de sfîrșit de an, în școala primară. Pentru liniștea lor sufletească s-a renunțat la notele din cataloage, la teze. S-a renunțat și la educația fizică, să nu cumva să alerge, să transpire și să răcească. Acum, ar trebui să le asiguram votul on line, așa cum s-a ajuns și cu joburile, ca să nu mai piardă timp cu îmbracatul și spălatul, practic să muncească direct din pat.

Vor vota cei care mulțumită "Chat gpt" vor deveni și mai leneși. "Am putea astfel să ne îmbunătățim bunăstarea și confortul la locul de muncă și să ne luăm mai mult timp liber pe care să-l petrecem alături de familie și de prieteni. Am putea trece cu ușurință la o săptămână de patru zile", a spus Chris Pissarides, laureat de Nobel, la conferința de la Glasgow, citat într-un excelent material pe site-ul afaceri.news.

La o concluzie asemănătoare au ajuns și cercetătorii băncii americane Goldman Sachs. Într-un studiu recent, ei arată că, pe de o parte, utilizarea ChatGPT ar putea să elimine din piața muncii circa 300 de milioane de locuri de muncă la nivel global, dar, pe de altă parte, autorii evidențiază un plus de productivitate care ar putea genera o creștere cu 7% a PIB-ului global. Deci vor vota, bineînțeles și o bună parte din cei 300.000 de tineri rămași șomeri.

Doar că votul pentru cei de 16 ani va trebui să fie neapărat electronic, fiindcă le lene să meargă pe jos. Le face rău să umble pe picioarele lor, mai ales de cînd la piață, își comandă totul la Glovo. "Comandă mâncarea gătită online, umplu cu caserole de unică folosință câte un sac uriaș de gunoi zilnic, in timp ce pozează în "luptători" de-ai Gretei Thurnberg, pentru protecția mediului. Nu pare să-i intereseze că pachetele lor le cară câte un copil amărât, care n-are părinți bogați și n-are bani de pîine. Ei le cară zeci de kilograme de apă și mîncare, pe scari, 4 etaje, după mofturile tinerilor îmbuibați, ascunși cu laptop-ul în pat...

Abia aștept să voteze generația ratată, care nici măcar nu-și pune problema să se intrețină singură. Dacă om mai fi în viață, ne vom mira dacă vor rezista, sub apăsarea drogurilor, obezității, bolilor cardio-vasculare, dobândite din cauza lenei, a lipsei de mișcare, a alimentației defectuoase, a toxicității din mediile de clubbing și gen Untold, fără de care nu pot trăi.

"Dacă beizadeaua nu ințelege de vorbă bună, ce facem, stăm să ne rugăm de ea cu toții, părinți, vecini, profesori, colegi? Totul doar ca să nu o atingem cumva și chipurile să o traumatizăm psihic, în timp ce aia e oricum traumatizată de lipsa de reacția a societății la mizeriile pe care le face, de inexistența oricărui tip de limite?" - se întrabă o doamnă Vitan, într-un text controversat, care circulă pe internet.

"Urecheala nu a omorât pe nimeni. Noi, așa urecheați, cu doamna care ne dădea cu rigla peste mâini daca nu aveam batista curată și unghiile tăiate, lunea, avem infinit mai puține traume decât mimozele astea ajunse la maturitate care nu sunt in stare sa traverseze strada singure fără să le calce vreo mașină.
Aia cu parentingul, cu cerutul părerii copilului care nu e prezumat a avea discernamânt, deci NU poate lua decizii responsabile, trebuie să dispară. Hai cu notele, cu exmatricularile, cu premiul I , cu corigenți, cu sport, cu mers pe jos, cu alergat, cu cățărat în copaci, cu mâncat de dude și corcodușe, mai un gips, mai o julitură, mai o negritură, toate fac parte dintr-o copilărie sănătoasă, care călește viitorul adult.

Ajunge cu progresismul ăsta prost înțeles. Vrem un viitor viabil pentru copiii noștri și un mediu sigur în care să traim. Nu avem chef sa ne înjunghie nimeni care rămâne fără bani de boabele de care e dependent, de unul care a pierdut la cazino banii luati pe casa moștenită de la bunici, de tot felul psihopați care au stat o viață întreagă prin hrubele internetului și ale realității virtuale și care nu se pot adapta la lumea reală, considerându-i pe toți ceilalți niște NPC-uri.
Din fefericire, d-na Vitan a făcut, cred, greșala de a da exemplu învățământul dei China și Rusia, ceeace e de neacceptat. Ne e mai la îndemînă pentru comparație învățământul din România, cel de dinaintea adoptării "sistemului Bologna". Învățământ care a scos generații întregi de mari personalități, în toate domeniile. De la cel tehnic, pînă la cel artistic.

„Predicarea negării sufletului uman şi a negării conştiinţei, promovând astfel o falsă imagine a omului" este mitul promovat tinerilor - spune ÎPS Aurel Percă.
Arhiepiscopul-mitropolit romano-catolic de Bucureşti a făcut un apel la apărarea „valorilor religioase şi naţionale", afirmând că Europa de Vest „a întors demult spatele creştinismului", iar liderii Uniunii Europene „au adoptat o ideologie de umanism ateu şi materialist, pe care o impun popoarelor".

„Iar acest lucru are consecinţe fatale în toate domeniile culturii şi ale vieţii socio-politice şi economice. Doar observaţi cât de perversă este această introducere în şcoli, unde se scoate religia, unde se învaţă tot felul de teorii gender şi tot felul de lucruri, vedem cum drogurile proliferează în şcoli, crimele care încep să apară între elevi... Se scoate religia, îl scoatem pe Dumnezeu şi iată efectele. În acest sens, se vehiculează teza că vinovăţia este o nevroză, o boală psihică de care trebuie să te vindeci. Apoi, mitul lipsei de păcat a omului este, aşadar, o ficţiune. Relativismul: poţi să faci totul, pentru că este permis.

Nu putem să nu-i dăm dreptate profesorului universitar Petrișor Peiu, care care a atras atenția asupra faptului că în școala "modernă" "...se pune accent din ce în ce mai mult pe materii auxiliare, discipline profund politizate, în loc să se pună accent pe materiile clasice, pe a învăța carte cu adevărat. Totuși, cultura clasică este cea care rămâne la baza procesului de învățare. Iar acesta este trendul în toată Uniunea Europeană sau chiar în toată lumea, cu mici excepții".
Acesta este "pământul" roditor, pe care se însămânțează toate aceste percepte tinerilor. Mai ales al celor care vor putea de la 16 ani să voteze pentru binele nației: potrivit unui studiu Eurostat, romanii citesc mai puțin de 5 minute pe zi, iar 35% recunosc ca nu au citit niciodata vreo carte.

Octavian Hoandră