Suntem pro-Europa, dar împotriva eurocrației!

Postat la: 28.09.2022 |

Suntem pro-Europa, dar împotriva eurocrației!

Prin impunerea sancțiunilor împotriva Rusiei, europenii s-au împușcat în picior, zicea în vară Viktor Orbán. "Rusia nu a căzut în genunchi, europenii au devenit și mai săraci." Această descriere de tablou clinic e spusă-n șoaptă de mulți de pe bătrânul continent, dar care n-au vocea, curajul și fermitatea liderului maghiar.

Ce interes avem noi să apărăm Ucraina? Avem probleme revizioniste cu țara vecină, la fel ca Polonia, Cehia sau Ungaria. Era întrebarea pe care o adresam oricărui lider politic, pe care-l întâlneam într-un platou de televiziune, înainte de începerea războiului dintre Rusia și Ucraina. "N-au avut la ei" niciodată răspunsuri, pentru că nu erau brifați de stăpânii lor bruxellezi.

Ni se spune că trebuie să strângem cureaua. Dar pentru ce preț? Să întărim cursa înarmărilor? Păi nu pentru pace ne scoteau pe stadioane liderii comuniști, pe vremea când eram elevi? Astăzi, dacă expui public narativul păcii, devii țintă. "Ești cu rușii!" Nu mai există echilibru, dialog și ascultare. Madrigalul european urlă, nu cântă. Câinii de pază ai societății au ajuns azi cerberii infernului.

Ursula von der Leyen își permite să amenințe o națiune că va trece la represalii dacă nu votează conform agendei corectitudinii mondiale. Așa s-a întâmplat cu Italia, înainte de a câștiga Giorgia Meloni alegerile parlamentare. Dar Ursula e noul führer? A spus că în cazul în care la Roma se va forma un cabinet de dreapta, atunci Bruxelles-ul va iniția o serie de proceduri pentru ca fondurile destinate acestei țări să fie tăiate. Cum își permite astfel de ieșiri din coaja îndatoriilor de președinte al Comisiei Europene? Dar ce a adus banii de acasă, de sub dricală? Din șpăgile de consultanță, de pe vremea când era ministrul apărării în guvernul german? Sau din contractul "liber impus" de vaccinare cu aqua chiorensis?

De asemenea, Ursula von der Leyen i-a încadrat pe victorioșii alegerilor din cizmă drept "prietenii lui Putin". I-a avertizat că o vor păți dacă vor avea un comportament deviant! Nu zău, dar cine i-a dat mandat de judecător acestei penale europene? A folosit ilegal titulatura de studentă la Standford. Și-a plagiat lucrarea de doctorat. Are conflicte de interese. Pe ea cine o judecă? Elitele politice din capitala Belgiei, varză de Bruxelles, îi țin trena. Îi cântă isonul. Ne înecăm. Și orchestra penibililor ei țucalari fredonează „Mai aproape, Doamne, de tine," la fel ca taraful de pe Titanic, înainte de scufundare.

Suntem europeni. Ucraina nu e în Europa. Dar trebuie să ne jertfim pentru cauza ucraineană. Acest silogism este fals. Lipsa de logică duce la dictate. De ce nu mă lămurește și pe mine cineva de ce trebuie să-mi storc cardurile pe prețurile pipărate, când eu m-am declarat, încă de dinaintea războiului, pacifist? Ce treabă am eu că Putin are revendicări teritoriale? Că-și ia înapoi Crimeea, cadoul făcut de Stalin, în anul 1953, Ucrainei? E o ceartă-n familie între velicoruși și îndulciții la marmelada banderistă. De ce trebuie să strâng cureaua pentru ca verii certați să-nghită bruma de profit a statelor europene? E un non-sens războiul ăsta.

Vorba lui Orbán: europenii s-au împușcat în picior. Urmează cangrena? De ce nu pune nimeni garoul? Păi, pe Unchiul Sam îl doare la bască. Petrodolarul s-a urcat la cer. Moneda europeană e șchioapă. Deficitul comercial SUA-Europa e net în defavoarea celor de pe continent. Vor să ne ducă la sapă de groapă? Păi și dacă n-avem vocație de cioclii?

Când am ieșit sub gloanțe la revoluția din Timișoara, strigam „libertate" și "Există, Dumnezeu!" Din amvonul corectitudinii politice ni se predică respect față de genuri, în dauna familiei, închinări la inorogii globalismului. Ni se întind dumicaturi din lăcuste, pe masa împărtășaniei la noua lor religie din post-adevăr. Îl scot pe Dumnezeu din europeni și nu ai voie să te revolți. Să protestezi împotriva establishment-ului de tip car alegoric al oligarhilor buni ai lumii. "Ești cu rușii!" dacă îndrăznești să critici devierile ideologice de la Bruxelles.

Eurocrații se comportă ca ofițerii Gestapo. Nu cânți cu noi, cânți împotriva noastră. Ia pedeapsă! Am aderat la Uniunea Europeană pentru prosperitate, libertate și un set de valori creștine. Astăzi, suntem executați public dacă nu subscriem transgenderismului, nu ne încolonăm în statul de drepți și nu lăsăm îngerii să fie luați ostatici de noul hanat al corectitudinii politice. În timpul campaniei electorale din Italia, Giorgia Meloni a criticat birocratismul excesiv al Bruxelles-ului și misiunile deraiate ale funcționărimii.

La un post de televiziune din România, am povestit recent cum era să ajung eurocrat. După ce am scris un supliment la "Dilema veche," Caucazul în flăcări, am primit oferta să lucrez cu DG-enlargment-ul din casa cu flori de vis, de pe Altiero Spinelli. Mi s-a spus că, pentru început, nu pot primi mai mult de 3.500 de Euro salariu net. Cam cât zece medici de la mine din țară. După două săptămâni, m-am lămurit cum e cu frecția la piciorul de lemn, poreclită fișă de post. Dacă acceptam oferta, eram azi mare Ghili-han. Mă îmbrăcam în aroganță. Dădeam ucazuri. Eram ștab de Bruxelles. Neinstruit, ajungeam mare judecător. Noroc, că Dumnezeu nu mi-a luat mințile și m-a lăsat cea ce sunt: un țăran.

Viktor Orbán așteaptă de la Bruxelles un răspuns. Nu pot să-l acuz de naivitate. „Make our countries great again!" E ultima soluție. La umbra statului de drepți, s-a cuibărit monstrul eurocrat. Trebuie distrus, până nu se face locomotivă, precum samovarul din povestea lui Ivan.

Marius Ghilezan

loading...
PUTETI CITI SI...

Suntem pro-Europa, dar împotriva eurocrației!

Postat la: 28.09.2022 |

0

Prin impunerea sancțiunilor împotriva Rusiei, europenii s-au împușcat în picior, zicea în vară Viktor Orbán. "Rusia nu a căzut în genunchi, europenii au devenit și mai săraci." Această descriere de tablou clinic e spusă-n șoaptă de mulți de pe bătrânul continent, dar care n-au vocea, curajul și fermitatea liderului maghiar.

Ce interes avem noi să apărăm Ucraina? Avem probleme revizioniste cu țara vecină, la fel ca Polonia, Cehia sau Ungaria. Era întrebarea pe care o adresam oricărui lider politic, pe care-l întâlneam într-un platou de televiziune, înainte de începerea războiului dintre Rusia și Ucraina. "N-au avut la ei" niciodată răspunsuri, pentru că nu erau brifați de stăpânii lor bruxellezi.

Ni se spune că trebuie să strângem cureaua. Dar pentru ce preț? Să întărim cursa înarmărilor? Păi nu pentru pace ne scoteau pe stadioane liderii comuniști, pe vremea când eram elevi? Astăzi, dacă expui public narativul păcii, devii țintă. "Ești cu rușii!" Nu mai există echilibru, dialog și ascultare. Madrigalul european urlă, nu cântă. Câinii de pază ai societății au ajuns azi cerberii infernului.

Ursula von der Leyen își permite să amenințe o națiune că va trece la represalii dacă nu votează conform agendei corectitudinii mondiale. Așa s-a întâmplat cu Italia, înainte de a câștiga Giorgia Meloni alegerile parlamentare. Dar Ursula e noul führer? A spus că în cazul în care la Roma se va forma un cabinet de dreapta, atunci Bruxelles-ul va iniția o serie de proceduri pentru ca fondurile destinate acestei țări să fie tăiate. Cum își permite astfel de ieșiri din coaja îndatoriilor de președinte al Comisiei Europene? Dar ce a adus banii de acasă, de sub dricală? Din șpăgile de consultanță, de pe vremea când era ministrul apărării în guvernul german? Sau din contractul "liber impus" de vaccinare cu aqua chiorensis?

De asemenea, Ursula von der Leyen i-a încadrat pe victorioșii alegerilor din cizmă drept "prietenii lui Putin". I-a avertizat că o vor păți dacă vor avea un comportament deviant! Nu zău, dar cine i-a dat mandat de judecător acestei penale europene? A folosit ilegal titulatura de studentă la Standford. Și-a plagiat lucrarea de doctorat. Are conflicte de interese. Pe ea cine o judecă? Elitele politice din capitala Belgiei, varză de Bruxelles, îi țin trena. Îi cântă isonul. Ne înecăm. Și orchestra penibililor ei țucalari fredonează „Mai aproape, Doamne, de tine," la fel ca taraful de pe Titanic, înainte de scufundare.

Suntem europeni. Ucraina nu e în Europa. Dar trebuie să ne jertfim pentru cauza ucraineană. Acest silogism este fals. Lipsa de logică duce la dictate. De ce nu mă lămurește și pe mine cineva de ce trebuie să-mi storc cardurile pe prețurile pipărate, când eu m-am declarat, încă de dinaintea războiului, pacifist? Ce treabă am eu că Putin are revendicări teritoriale? Că-și ia înapoi Crimeea, cadoul făcut de Stalin, în anul 1953, Ucrainei? E o ceartă-n familie între velicoruși și îndulciții la marmelada banderistă. De ce trebuie să strâng cureaua pentru ca verii certați să-nghită bruma de profit a statelor europene? E un non-sens războiul ăsta.

Vorba lui Orbán: europenii s-au împușcat în picior. Urmează cangrena? De ce nu pune nimeni garoul? Păi, pe Unchiul Sam îl doare la bască. Petrodolarul s-a urcat la cer. Moneda europeană e șchioapă. Deficitul comercial SUA-Europa e net în defavoarea celor de pe continent. Vor să ne ducă la sapă de groapă? Păi și dacă n-avem vocație de cioclii?

Când am ieșit sub gloanțe la revoluția din Timișoara, strigam „libertate" și "Există, Dumnezeu!" Din amvonul corectitudinii politice ni se predică respect față de genuri, în dauna familiei, închinări la inorogii globalismului. Ni se întind dumicaturi din lăcuste, pe masa împărtășaniei la noua lor religie din post-adevăr. Îl scot pe Dumnezeu din europeni și nu ai voie să te revolți. Să protestezi împotriva establishment-ului de tip car alegoric al oligarhilor buni ai lumii. "Ești cu rușii!" dacă îndrăznești să critici devierile ideologice de la Bruxelles.

Eurocrații se comportă ca ofițerii Gestapo. Nu cânți cu noi, cânți împotriva noastră. Ia pedeapsă! Am aderat la Uniunea Europeană pentru prosperitate, libertate și un set de valori creștine. Astăzi, suntem executați public dacă nu subscriem transgenderismului, nu ne încolonăm în statul de drepți și nu lăsăm îngerii să fie luați ostatici de noul hanat al corectitudinii politice. În timpul campaniei electorale din Italia, Giorgia Meloni a criticat birocratismul excesiv al Bruxelles-ului și misiunile deraiate ale funcționărimii.

La un post de televiziune din România, am povestit recent cum era să ajung eurocrat. După ce am scris un supliment la "Dilema veche," Caucazul în flăcări, am primit oferta să lucrez cu DG-enlargment-ul din casa cu flori de vis, de pe Altiero Spinelli. Mi s-a spus că, pentru început, nu pot primi mai mult de 3.500 de Euro salariu net. Cam cât zece medici de la mine din țară. După două săptămâni, m-am lămurit cum e cu frecția la piciorul de lemn, poreclită fișă de post. Dacă acceptam oferta, eram azi mare Ghili-han. Mă îmbrăcam în aroganță. Dădeam ucazuri. Eram ștab de Bruxelles. Neinstruit, ajungeam mare judecător. Noroc, că Dumnezeu nu mi-a luat mințile și m-a lăsat cea ce sunt: un țăran.

Viktor Orbán așteaptă de la Bruxelles un răspuns. Nu pot să-l acuz de naivitate. „Make our countries great again!" E ultima soluție. La umbra statului de drepți, s-a cuibărit monstrul eurocrat. Trebuie distrus, până nu se face locomotivă, precum samovarul din povestea lui Ivan.

Marius Ghilezan

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE