• Tweet

Sunt încă mulți cei care visează cai verzi pe pereți. Adică un USL-2. O alianță solidă între social-democrați și liberali, care să le asigure acestora accesul la cașcaval pentru încă un ciclu electoral. Până în 2028. Pe ce se bazează arhitecții acestei noi construcții? Care sunt punctele slabe?

USL 2 este în opinia mea o utopie. În primul rând, pentru că ne raportăm la o construcție realizată în circumstanțe specifice, care astăzi sunt inexistențe și, în al doilea rând, fiindcă USL 1 a eșuat. De ce ne-am dori să repetăm o experiență politică în defintiv contraproductivă și tristă?

USL 1 s-a născut în condițiile în care Traian Băsescu conducea statul cu o mână de fier, turând la maximum motoarele instituțiilor de forță și impunând la Guvern un partid minoritar, care s-a manifestat extrem de cinic în raport cu starea socială a populației. A impus prin Guvernul său tăierea salariilor cu 40% și a încercat să forțeze același lucru și în ceea ce privește pensiile. A aruncat după gratii un mare număr de adversari politici din rândul partidelor și oamenilor de afaceri. Au ajuns acolo de-a valma vinovați și nevinovați. A distrus orice urmă de credibilitate în sistemul de justiție. A pus la butoanele Parlamentului persoane care numărau strâmb, falsificând voturile. A trădat în fel și chip interesul național. Iar societatea a reacționat încurajând două partide care, sub aspect istoric, au fost mereu adversare, să se alieze pentru a pune capăt siluirilor României.

A fost o alianță împotriva firii. USL 1 a fost o struțo-cămilă. Pe care societatea a tolerat-o și chiar a încurajat-o, pur și simplu pentru că nu exista o alternativă. La acea dată, PSD era cu adevărat un partid de Stânga, viciat însă de foarte multe persoane care se îmbogățiseră nemăsurat în trena acestui partid măcinat de corupție, în timp ce PNL încă mai era un partid de Dreapta, manifestându-și aspirațiile de tip național și liberal. Un partid care a încăput încă de atunci pe mâna unui grup de interese, care l-a transformat pe președintele Crin Antonescu într-un simplu actor. O marionetă. În contrapartidă, ambele formațiuni beneficiau de câte un președinte carismatic, capabil de discursuri bine articulate, convingătoare, seducătoare chiar pentru o majoritate de două treimi dintre votanți.

USL a câștigat detașat alegerile, în baza unui algoritm al puterii rațional, în care reprezentantul celui mai important partid, respectiv Victor Ponta, devenea premier, în timp ce reprezentantul PNL urma să obțină poziția de președinte. Dincolo de acest algoritm, noua putere și-a propus câteva obiective precise. Să repare ceea ce a stricat Traian Băsescu. Într-o oarecare măsură, acest obiectiv a fost atins. Exceptând gravele dereglări din sistemul de justiție și din echilibrul deteriorat dintre instituțiile democratice și cele de forță. Și a mai propus USL să relanseze economia printr-un program îndrăzneț de investiții. A eșuat. Și o nouă configurație administrativă a țării, prin crearea euroregiunilor, obiectiv încredințat unui liberal din ultimul val, Klaus Iohannis. Nu a avut loc nicio asfel de reformă. Și, în fine, USL, pentru a face să funcționeze cum trebuie statul, s-a angajat să elaboreze o nouă Constituție, din păcate doar pe calea unei revizuiri. Din nou eșecul a fost total.

Cheia succesului inițial, ca de altfel și cheia eșecului final a constat în consistența și respectiv inconsistența alianței. Victor Ponta, încurajat de o bună parte a partidului său, a trădat. S-a lăcomit. A vrut întreaga putere. Și Guvernul, și Președinția, și toate serviciile secrete. În cele din urmă, USL 1 a eșuat. Construcția s-a prăbușit. Înainte de a-și atinge cele mai multe dintre obiective. Iată motivul pentru care, în mod logic, nu ar trebui să existe acum vreo nostalgie după o alianță de acest fel. Chiar dacă situația României este disperată.

USL 2 nu are cum să se nască din cenușa USL 1. Deși există cel puțin o circumstanță favorabilă. Care, din nefericire, constă în faptul că pozițiile politice al celor două partide s-au apropiat în mod obiectiv. PNL nu mai este nici un partid național, și nici un partid liberal. Nu este nici măcar un partid tipic conceptului de Partid Popular European. S-a transformat pur și simplu într-o formațiune politică înșurubată la putere. Și care vrea să rămână acolo cu orice preț. Sacrificând toate idealurile liberale care au luminat istoria acestui partid. Motiv pentru care adevărații liberali, câți mai sunt, au fost marginalizați. În timp ce PSD a devenit, cum se afirmă adesea, „frecventabil". Adică o formațiune care a învățat repede păsăreasca bruxelleză. Ai cărei lideri se exprimă corect politic. Și care, la fel ca și liberalii, de dragul puterii, sacrifică interesul național. Cel mai adesea, PSD mimează doar precuparea pentru starea socială a populației. România nu mai este un stat social, așa cum scrie în Constituție. Aceste două mișcări pot crea impresia că PSD și PNL au condiții favorabile pentru a coabita în bună pace încă un ciclu electoral. Este însă doar o aparență.

Pe sub mese, cuțitele se ascut. Atât în teritoriu, cât și la centru. Așa schilodite și mințite cum sunt, electoratele celor două partide sunt mai incompatibile decât oricând. Nimic nu le unește. Niciun obectiv măreț și cu atât mai puțin vreun obiectiv ideal. Cei care cred că este posibil ca cele două partide să defileze împreună în cele patru runde de alegeri se înșală amarnic. Asta nu se va întâmpla. Chiar dacă asupra lor se exercită o presiune din ce în ce mai mare de natură psihologică. Și asta în condițiile în care, conform ultimului sondaj de opinie CURS, ar putea, dacă mâine ar avea loc alegerile, să obțină împreună cu UDMR peste două tremi din voturi. Numai că alegerile nu sunt mâine. Iar dinamica opțiunilor este semnificativă. PSD se menține la aceași nivel, dar asta se întâmplă în condițiile în care nu are premier și își mai poate permite încă maximum două luni să stea la putere, dar să creeze impresia că e în opoziție. După ce va prelua Palatul Victoria, acest dans perfid nu va mai putea fi posibil. Între timp, PNL continuă să cadă. Iar căderea sa se va accentua. Pentru că odată preluând Palatul Victoria, în condiții de criză, PSD nu va avea o altă soluție decât să-și denunțe public partenerul. Între timp, singurul partid care crește spectaculos chiar și în sondajele neprietenoase rămâne AUR. Și cine știe? Mai există și mai apar și alte formațiuni suveraniste, care poate vor fi capabile să coaguleze. USL 2 moare înainte de a se naște.

Sorin Rosca Stanescu