Psihologii explică ce s-a întâmplat cu Ilie Năstase. "A încercat să ajute echipa cu armele unui jucător!"

Postat la: 24.04.2017 |

Ilie Năstase a fost subiectul weekendului de Fed Cup, punând în umbră întrecerea sportivă propriu-zisă, unde a fost redus instantaneu la "Nasty", imaginile cu evacuarea sa din arena făcând înconjurul lumii, iar Federaţia Internaţională de Tenis a decis suspendarea fostului lider mondial.

Andreas Hniatiuc, preşedintele Asociaţiei pentru Psihologia Sportului şi Ioan Popoviciu, psiholog sportiv membru al aceleiaşi asociaţii, specializat pe tenis, încercă să ofere o explicaţie pentru ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Mamaia cu Ilie Năstase, care a ajuns un personaj extrem de controversat. "Atunci când astfel de ieşiri au un caracter recurent, putem vorbi despre un anumit pattern comportamental, adică o astfel de conduită devine o constantă a vieţii persoanei în cauză. In cazul de faţă, nu a fost consecinţa unui stil personal, ci, mai degrabă, o reacţie necontrolată, ca urmare a impulsului cauzat de emoţii negative, precum furia sau frustrarea, pe care nu a reuşit să le ţină sub control", a spus Andreas Hniatiuc.

"Judecarea publică de care a avut parte Ilie Năstase se impune nuanţată. Din analiza celor doi psihologi sportivi reiese faptul că, într-o anumită măsură, jucătorul Ilie Năstase a fost cel prins la mijloc într-o postură în care se impune logica lui political correctness" , mai spune Hniatiuc. "Pentru căpitanul-jucător Ilie Năstase nu a fost o întrecere între echipa României şi echipa Marii Britanii, ci o luptă dusă în logica războiului", concluzioneaza psihologul.

"Dintr-un anumit punct de vedere, l-am regăsit pe bancă pe jucătorul Ilie Năstase, cel care a fost obişnuit să creeze scenarii de joc prin care să îşi creeze un uşor avantaj. Cred că şi-a luat rolul extrem de în serios, s-a implicat foarte mult şi automat a intrat în aceeaşi logică în care funcţiona şi ca jucător. Într-un fel, ca şi căpitan nejucător, el tot joacă. Joacă fără rachetă în mână şi atunci apelează şi la jocul emoţional şi la strategii de deconectare a adversarului de la resursele sale mentale pozitive. Tocmai de aceea, fetele noastre l-au văzut ca pe o parte a echipei şi au considerat că le ajută.", explică si Ioan Popoviciu.

"Interesul fiecărei echipe este să ofere energia pozitivă necesară pentru victorie şi de a diminua energia negativă din jurul echipei. Atacând sau tachinând persoane din echipa adversă nu faci altceva decât să ridici nivelul de intensitate a luptei tuturor celor implicaţi în luptă. In acest foc al declaraţiilor, cei mai temperamentali au reacţionat cel mai rapid, cu declaraţii foarte variate: suntem victime, au venit montaţi, sunt sensibili, cutare este misogin. Cred că un sportiv trebuie să lupte cu armele cele mai corecte, să încerce să îşi scoată adversarul din plusul său mental, fără jigniri însă, fără exagerări aşa cum s-a întâmplat.", explică mai departe Ioan Popoviciu. "Ceea ce se transmite jucătoarelor, astfel, este o intensitate emoţională şi fizică ridicată cu nevoia imperioasă de a fi mai bune decît adversarele, nu contează cum, cu ce arme. Intrăm în logica unui discurs al războiului, care dă în logica naţionalismului", adaugă acesta.