• Tweet

O serie de descoperiri făcute în timpul lucrărilor de restaurare de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim readuc în prim-plan întrebarea care i-a preocupat deopotrivă pe istorici, teologi și credincioși: se află aici, cu adevărat, locul unde a fost depus trupul lui Iisus după răstignire?

O nouă descoperire arheologică făcută la Ierusalim reaprinde una dintre cele mai mari dezbateri ale creștinătății. Cercetările desfășurate sub Biserica Sfântului Mormânt au scos la iveală urme de grădini antice, morminte săpate în stâncă și artefacte vechi de secole, iar specialiștii spun că datele se potrivesc surprinzător de bine cu descrierea biblică a locului unde ar fi fost înmormântat Iisus.

Arheologii care lucrează sub pardoseala basilicii spun că au identificat elemente care corespund aproape perfect descrierii din Evanghelia după Ioan. Textul biblic vorbește despre un loc al crucificării aflat lângă o grădină, iar în acea grădină despre un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Tocmai această corespondență între sursele religioase și vestigiile scoase acum la lumină a făcut ca noua etapă a cercetărilor să provoace un val uriaș de interes.

Potrivit echipei coordonate de profesoara Francesca Romana Stasolla, de la Universitatea Sapienza din Roma, sub actuala structură au fost descoperite urme care indică existența unor terenuri cultivate în Antichitate, inclusiv dovezi privind prezența măslinilor și a viței-de-vie. „Descoperirile arheobotanice au fost deosebit de interesante pentru noi, având în vedere ceea ce este menționat în Evanghelia după Ioan", a explicat Stasolla.

Ea a subliniat că textul evanghelic vorbește explicit despre o zonă verde între locul crucificării și mormânt, iar cercetările au scos la iveală exact un asemenea peisaj antic. „Evanghelia se referă la o zonă verde între Calvar și mormânt, iar noi am identificat aceste terenuri cultivate", a spus coordonatoarea echipei. Pe lângă aceste urme vegetale, au mai fost găsite fragmente ceramice, lămpi, monede, resturi de marmură și structuri funerare săpate în rocă, toate contribuind la reconstruirea istoriei unuia dintre cele mai importante locuri sfinte ale lumii creștine.

Unul dintre detaliile considerate esențiale de cercetători ține de poziționarea locului în epoca lui Iisus. Potrivit lui Stasolla, zona nu făcea încă parte din orașul propriu-zis în acel moment, ceea ce se potrivește cu tradiția și cu sursele istorice despre locul execuției și al înhumării. „Știm că zona făcea deja parte din oraș pe vremea împăratului Hadrian, când romanii au construit Aelia Capitolina. Totuși, în vremea lui Iisus, zona nu făcea încă parte din oraș", a declarat arheologul.

Această precizare este importantă, pentru că susține ideea că terenul putea fi folosit atât ca spațiu de extracție, cât și ca necropolă, înainte de a deveni loc de venerare și, ulterior, locul pe care a fost ridicată biserica. Cercetările arată că zona pe care a fost construită Biserica Sfântului Mormânt a fost inițial o carieră de piatră folosită în Epoca Fierului. După abandonarea treptată a carierei, spațiul a fost transformat și utilizat în scopuri agricole, iar mai târziu au fost amenajate aici mai multe morminte săpate în stâncă.

„Biserica este construită pe o carieră, ceea ce nu este surprinzător, pentru că o mare parte din Orașul Vechi al Ierusalimului este situată pe o carieră", a explicat Stasolla. Ea a precizat că, în timpul săpăturilor, echipa a descoperit obiecte de uz cotidian din acea perioadă, iar apoi dovezi că, pe măsură ce exploatarea pietrei a fost abandonată, locul a căpătat o nouă funcție. „Trebuie să ne imaginăm că, pe măsură ce exploatarea carierei era abandonată, mormintele au fost săpate la diferite niveluri", a spus specialista.

Potrivit acesteia, situl conține mai multe înmormântări din epocă, inclusiv locul venerat de tradiția creștină drept mormântul lui Iisus. Arheologii spun că una dintre piesele-cheie ale acestui puzzle istoric este intervenția împăratului Constantin, cel care a ordonat ridicarea primei mari biserici creștine pe acest amplasament în secolul al IV-lea. „Zona avea mai multe înmormântări din acea perioadă. Constantin a ales-o pe cea venerată drept mormântul în care a fost îngropat Iisus și a excavat în jurul ei, în aria care corespunde actualei rotonde, izolând-o de celelalte morminte", a explicat Stasolla.

Mai mult, echipa de cercetare a identificat sub actualul edificiu o bază circulară de marmură despre care se crede că ar putea face parte din prima monumentalizare a mormântului, realizată chiar în vremea lui Constantin. „Sub actualul edicul am găsit o bază circulară care face parte din prima monumentalizare a mormântului, realizată din marmură", a spus arheologul.

Ea a adăugat că descoperirea este deosebit de importantă și pentru că cele mai vechi reprezentări ale ediculului îl descriu tocmai ca pe o structură circulară. „Este interesant, pentru că cele mai vechi reprezentări ale ediculului, din secolele V și VI, îl descriu ca fiind circular. De aceea credem că această bază circulară făcea parte din structura originală construită de Constantin", a declarat Stasolla.

Pe lângă elementele care au atras atenția în mod direct prin legătura lor cu tradiția creștină, săpăturile au scos la iveală și un volum uriaș de alte vestigii. Arheologii au găsit monede din secolul al IV-lea, unele datând din vremea împăratului Constanțiu al II-lea, precum și piese din epoca lui Valens. De asemenea, au fost descoperite sute de oase de animale, rămase de la mesele organizate de-a lungul secolelor de preoți și pelerini.

Potrivit cercetătorilor, au fost recuperate aproximativ 100.000 de fragmente ceramice, iar analizarea completă a acestora ar putea dura ani întregi. Toate aceste elemente nu spun doar povestea unui mormânt, ci și istoria vie a locului, traversată de generații de credincioși, cuceriri, incendii, distrugeri și reconstrucții. Biserica Sfântului Mormânt este considerată de secole unul dintre cele mai sacre locuri ale creștinătății, fiind venerată ca loc al răstignirii, îngropării și învierii lui Iisus. Tocmai de aceea, orice nouă descoperire făcută aici capătă imediat o miză uriașă.

Stasolla a insistat însă asupra unei distincții esențiale: arheologia poate oferi date istorice și materiale, dar nu poate tranșa singură o chestiune de credință. „Totuși, credința celor care au crezut timp de milenii în sfințenia acestui loc este cea care i-a permis să existe și să evolueze", a spus ea.

Arheologul a mers și mai departe, arătând că adevărata valoare a sitului nu stă doar în obiectele descoperite. „Adevărata comoară pe care o scoatem la lumină este istoria oamenilor care au făcut din acest loc ceea ce este astăzi, exprimându-și aici credința", a declarat cercetătoarea.

În opinia sa, chiar și pentru cei care nu privesc locul din perspectivă religioasă, importanța lui rămâne incontestabilă. „Indiferent dacă cineva crede sau nu în caracterul istoric al Sfântului Mormânt, faptul că generații întregi de oameni au crezut acest lucru este un fapt obiectiv. Istoria acestui loc este istoria Ierusalimului și, de la un anumit moment, este istoria cultului lui Iisus Hristos", a spus Stasolla.

Lucrările arheologice au fost întrerupte temporar pentru perioada Paștelui, astfel încât biserica să poată fi complet accesibilă pelerinilor. După această etapă, săpăturile urmează să fie reluate, iar cercetătorii spun că mai au de investigat doar o parte din culoarul nordic.

Cu toate acestea, specialiștii avertizează că va dura mult până când toate probele, materialele și structurile descoperite vor fi analizate în detaliu. Deocamdată, concluzia lor este una care va alimenta și mai mult interesul public: datele scoase la lumină sub Biserica Sfântului Mormânt se apropie într-un mod surprinzător de descrierea biblică a locului în care a fost depus trupul lui Iisus.