Descoperirea care ar putea explica de ce mâncăm în exces. Un tip de zahăr îți dă senzația de sațietate, altul dimpotrivă

Postat la: 11.07.2026 |

Două tipuri comune de zahăr au același număr de calorii, însă creierul nu reacționează la ele în același mod. Cercetătorii de la Monell Chemical Senses Center au descoperit că fructoza și glucoza comunică diferit cu creierul prin intermediul conexiunii dintre intestin și creier, o diferență care poate influența senzația de foame și poate explica de ce dezvoltăm preferințe pentru anumite alimente și băuturi.

În experimente realizate, oamenii de știință au identificat o cale specializată prin care fructoza transmite semnale de la intestin către creier. Totuși, comparativ cu glucoza, fructoza s-a dovedit mult mai puțin eficientă în reducerea activității neuronilor implicați în apariția senzației de foame. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Neuron.

„Acest studiu contribuie la înțelegerea modului în care dietele moderne, în special cele bogate în fructoză sau sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză, interacționează cu sistemele nervoase implicate în reglarea apetitului", a declarat coordonatoarea cercetării, Amber Alhadeff. Pentru a înțelege modul în care cele două zaharuri afectează creierul, cercetătorii au monitorizat activitatea neuronală după consumul fiecărui tip de zahăr.

Ei au descoperit că fructoza stimulează eliberarea hormonului intestinal PYY, care transmite semnale către creier prin intermediul nervului vag. Acest proces reduce doar într-o mică măsură activitatea neuronilor AgRP, responsabili de stimularea senzației de foame. Când cercetătorii au blocat această cale de comunicare, fructoza nu a mai influențat neuronii AgRP, confirmând că acesta este mecanismul prin care acționează.

În schimb, glucoza funcționează diferit. Ea nu folosește aceeași cale bazată pe hormonul PYY și nervul vag, ci reduce mult mai puternic activitatea neuronilor AgRP printr-un alt mecanism biologic. Pe termen scurt, subiecții au consumat cantități similare de hrană după ingerarea fructozei sau glucozei. Însă, pe termen lung, preferințele lor alimentare au reflectat diferențele dintre cele două zaharuri. Glucoza, care inhiba mai eficient neuronii responsabili de foame, a influențat diferit comportamentul alimentar față de fructoză.

Cercetătorii au analizat și efectele siropului de porumb cu conținut ridicat de fructoză (HFCS), un îndulcitor folosit pe scară largă în industria alimentară, care conține atât fructoză, cât și glucoză. HFCS e preferabilă în locul fructozei administrate singure. Mai mult, HFCS a inhibat neuronii AgRP într-o măsură mai mare decât fructoza, ceea ce, potrivit cercetătorilor, ar putea explica de ce alimentele și băuturile care conțin acest îndulcitor sunt deosebit de atractive pentru multe persoane.

Studiul pune sub semnul întrebării ideea acceptată până acum potrivit căreia neuronii implicați în reglarea foamei reacționează doar la numărul de calorii consumate, indiferent de sursa lor. Rezultatele sugerează că acești neuroni pot face diferența între diverse tipuri de zahăr și le procesează prin mecanisme biologice distincte. Cercetătorii spun că descoperirea evidențiază cât de complex este modul în care organismul detectează nutrienții.