• Tweet

Un obiect zburător neobișnuit, cu aspect asemănător unei meduze și mai multe prelungiri care păreau să se miște independent, a fost filmat în Anchorage, Alaska, în apropierea unei importante baze militare americane. Imaginile au început să circule pe scară largă în noiembrie 2026, iar forma ciudată a obiectului a stârnit numeroase speculații. Cei doi martori spun că acesta a plutit deasupra copacilor timp de aproximativ trei minute, s-a rotit de la o parte la alta și apoi a dispărut.

Filmarea a fost realizată pe 15 iunie 2026 de Sara Jane Osborn, care se afla în mașină împreună cu soțul său, Pete. Cei doi fotografiau un curcubeu când femeia a observat o formă întunecată pe ecranul telefonului. Inițial, a crezut că este o insectă, însă, după ce a privit mai atent, a observat că obiectul se afla deasupra copacilor, la distanță.

Cazul a atras atenția presei internaționale după ce Sara Jane a povestit experiența pentru Daily Mail, în noiembrie. De atunci, imaginile au fost preluate de publicații precum The Sun, NDTV și International Business Times. Deși martorii nu au reușit să găsească o explicație, o analiză a înregistrării ridică și posibilitatea unui obiect convențional, precum un zmeu sau o structură flexibilă purtată de vânt.

Întâmplarea s-a petrecut în jurul orei 22:13, ora locală, în orașul Anchorage. Sara Jane Osborn și soțul său, Pete, se aflau în zonă cu treburi și circulau pe Sixth Avenue când au observat un curcubeu. Femeia a început să fotografieze fenomenul prin geamul deschis al mașinii.

Pentru a-i permite să surprindă imaginile fără ca alte vehicule sau semafoare să îi intre în cadru, soțul său a oprit într-o parcare din centrul orașului.

În timp ce fotografia, Sara Jane a observat pe ecranul telefonului o formă întunecată. Primul gând a fost că o țânțar sau o altă insectă îi intrase în cadru. Când a privit însă dincolo de ecran, și-a dat seama că obiectul părea să se afle mult mai departe, deasupra unui șir de copaci.

Femeia l-a chemat imediat pe soțul său să privească în aceeași direcție. Cei doi au urmărit obiectul și au început să realizeze mai multe fotografii. O formă asemănătoare unei meduze, cu prelungiri care păreau să se miște separat

Potrivit descrierii oferite de martori, obiectul avea o culoare neagră și argintie. Partea superioară părea rotunjită, în timp ce dedesubt se aflau mai multe prelungiri lungi, asemănătoare unor tentacule.

Acestea păreau să se miște independent, în timp ce corpul principal se rotea ușor de la stânga la dreapta. Din cauza aspectului, obiectul a fost comparat cu o meduză uriașă care plutește în aer.

Sara Jane a spus că a fost nedumerită mai ales de mișcarea obiectului și de faptul că acesta nu părea să se comporte precum un zmeu obișnuit.

„Era foarte clar că, prin modul în care se mișca, nu era un zmeu", a declarat femeia în relatarea preluată de presa internațională.

Cei doi au estimat că obiectul a rămas vizibil aproximativ trei minute. Apoi a dispărut din câmpul lor vizual, aproape la fel de brusc precum apăruse.

Un alt detaliu care i-a surprins pe martori a fost dimensiunea aparentă a obiectului. Pete a estimat că acesta s-ar fi aflat la aproximativ cinci kilometri de locul în care se găseau.

Cei doi au observat și un avion de mici dimensiuni în apropierea munților, care părea mult mai mic decât forma misterioasă. Comparația i-a făcut să creadă că obiectul ar putea avea dimensiuni considerabile.

Totuși, această estimare nu poate fi confirmată din imaginile disponibile. Pentru a calcula dimensiunea reală a unui obiect aflat pe cer, trebuie cunoscută distanța la care se găsește. Un obiect relativ apropiat de cameră poate părea mult mai mare decât o aeronavă aflată la câțiva kilometri depărtare.

Prin urmare, nu există deocamdată o măsurătoare care să demonstreze că obiectul filmat în Alaska avea dimensiunile unei aeronave sau ale unui aparat militar.

Unul dintre motivele pentru care filmarea a atras atât de multă atenție este direcția în care martorii au observat obiectul.

Sara Jane și Pete au considerat că acesta se afla în direcția Joint Base Elmendorf-Richardson (JBER), o importantă instalație militară americană situată în apropiere de Anchorage.

Baza găzduiește avioane de luptă F-22 Raptor și are un rol important în operațiunile Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Prezența acestor aeronave a amplificat interesul pentru înregistrare, mai ales în contextul discuțiilor despre fenomene aeriene neidentificate observate în apropierea unor instalații militare.

Forțele Aeriene americane au publicat inclusiv imagini cu avioane F-22 care operau la JBER în iunie 2026, cu numai câteva zile înainte de data la care cuplul susține că a filmat obiectul.

Este importantă însă o diferență: martorii au observat obiectul în direcția bazei, dar acest lucru nu demonstrează că el zbura efectiv deasupra proprietății militare.

Din imaginile publicate nu pot fi stabilite cu precizie distanța, coordonatele sau altitudinea obiectului. Nu există informații publice care să arate că acesta a fost detectat de radarele militare, urmărit de avioane sau identificat de personalul bazei.

Până la publicarea relatărilor din noiembrie 2026, nu fusese identificată o explicație oficială din partea autorităților militare sau civile din Alaska. Nici o legătură cu operațiunile de la JBER nu fusese confirmată.

Așadar, apropierea aparentă de baza militară reprezintă un element al mărturiei celor doi soți, nu o dovadă că obiectul era de natură militară.

După ce forma misterioasă a dispărut, Sara Jane și Pete au decis să caute o explicație obișnuită. Prima ipoteză luată în calcul a fost aceea că ar fi putut observa un zmeu neobișnuit, manevrat de cineva dintr-un parc apropiat.

Cei doi s-au deplasat în zona parcului, sperând să găsească o persoană care strângea un zmeu sau echipamentul folosit pentru manevrarea acestuia. Nu au descoperit însă nimic care să le confirme această ipoteză.

Au continuat căutările și s-au îndreptat către zona Arctic Valley, unde au încercat să observe mai bine peisajul împădurit. Au căutat aproximativ 30 de minute, fără să găsească un posibil operator sau obiectul care le atrăsese atenția.

Sara Jane a explicat că era familiarizată cu zmeiele colorate care sunt folosite în parcurile din Anchorage și că forma observată nu semăna cu cele pe care le văzuse în mod obișnuit.

Chiar dacă a exclus inițial varianta unui zmeu, martora nu a afirmat că obiectul ar fi fost extraterestru. În interviul acordat presei, ea a admis că ar fi putut fi vorba despre o dronă sau despre un alt tip de aparat zburător.

Un alt aspect important este că cei doi nu au reușit să identifice alte persoane care să fi asistat la aceeași apariție.

Prin urmare, înregistrarea și declarațiile celor doi soți reprezintă principalele informații disponibile despre incident. Nu există, în materialele publicate, o a doua mărturie independentă care să confirme observația.

Sara Jane a rezumat experiența printr-o afirmație care a ajuns chiar în titlurile unor publicații internaționale: „Doar Dumnezeu și guvernul știu ce era". Femeia a explicat că nu poate nega ceea ce a văzut, chiar dacă nu are o explicație pentru dispariția bruscă.

Povestea din Alaska amintește de o altă înregistrare care a devenit cunoscută la nivel internațional în 2024, după ce realizatorul de documentare Jeremy Corbell a publicat imagini în infraroșu cu un obiect asemănător unei meduze, observat deasupra bazei aeriene Al Taqaddum din Irak.

Înregistrarea respectivă fusese realizată la 23 octombrie 2017 de un senzor în infraroșu montat pe un aerostat de supraveghere aflat la aproximativ 2.700 de picioare deasupra bazei militare.

Filmarea avea o durată de 17 minute și 30 de secunde. În imagini se observa o formă aparent rotunjită, cu mai multe elemente care atârnau sub corpul principal. Aspectul neobișnuit a alimentat numeroase teorii despre posibilitatea existenței unor aeronave necunoscute.

Unii militari care au fost prezenți în zonă au povestit ulterior despre apariții repetate ale unui obiect asemănător. Un fost pușcaș marin american, Michael Cincoski, a declarat pentru NewsNation că fenomenul ajunsese să fie considerat un fel de poveste misterioasă a bazei.

El a spus că obiectul nu părea să manifeste un comportament agresiv, deși posibilitatea unei aeronave extraterestre le trecuse prin minte celor care discutau despre apariție.

În septembrie 2025, All-domain Anomaly Resolution Office (AARO), biroul din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite care analizează fenomenele aeriene neidentificate, a publicat concluzia oficială privind cazul din Irak.

După examinarea înregistrării complete, a metadatelor video, a direcției de observare și a condițiilor meteorologice, specialiștii au concluzionat, cu un grad ridicat de încredere, că obiectul era compatibil cu un grup de baloane umflate și parțial dezumflate.

Prelungirile care păreau să fie tentacule au fost explicate prin prezența unor sfori și a unor baloane parțial dezumflate. Forma acestora se modifica în funcție de poziția grupului de baloane față de senzorul care înregistra imaginile.

Potrivit raportului AARO, obiectul se deplasa cu aproximativ 4-14 mile pe oră, într-un interval compatibil cu viteza vântului din zonă. Nu au fost identificate caracteristici care să indice o performanță sau un comportament ieșit din comun.

Este important de precizat că explicația Pentagonului privește exclusiv incidentul din Irak din 2017. Ea nu identifică obiectul filmat de Sara Jane Osborn în Alaska în iunie 2026. Cele două apariții seamănă vizual, dar nu există dovezi că ar fi același tip de obiect.

O analiză independentă publicată de UAP Globe asupra cazului din Anchorage atrage atenția asupra unei limite importante: înregistrarea disponibilă publicului nu este fișierul original realizat de Sara Jane Osborn.

Materialul care circulă online este o versiune comprimată, inclusă într-un videoclip publicat de Daily Mail pe TikTok. Secvența are aproximativ 61 de secunde și o rezoluție de 360 × 640 de pixeli. În această copie, obiectul ocupă doar câțiva pixeli, ceea ce face dificilă identificarea detaliilor sale structurale.

Analiza nu a avut acces la fișierele originale ale camerei sau la fotografiile realizate de femeie în succesiune rapidă. Din acest motiv, nu poate oferi o identificare certă.

Aceeași analiză indică însă faptul că forma obiectului pare flexibilă, iar prelungirile își modifică poziția în timpul deplasării. Acest comportament ar putea fi compatibil cu un material ușor, purtat de vânt, sau cu un obiect suspendat.

Sara Jane a spus că vântul nu era suficient de puternic pentru a susține un zmeu de mari dimensiuni. Totuși, analiza UAP Globe, care citează observații meteorologice din apropierea momentului filmării, indică viteze ale vântului de aproximativ 8 noduri la ora 21:53 și 11 noduri la ora 22:53.

Aceste valori sunt compatibile cu o briză în care anumite tipuri de zmeie pot zbura. Prin urmare, argumentul că vântul ar fi fost prea slab nu exclude această posibilitate.

Autorii analizei consideră că un obiect flexibil, cu elemente care atârnă, ar putea explica o parte dintre mișcările observate. Totuși, nici această interpretare nu demonstrează că a fost vorba despre un zmeu sau despre o anumită construcție.

Este o analiză a unei copii video de rezoluție redusă, nu o expertiză criminalistică oficială și nici o identificare realizată de autoritățile americane.

Cazul a devenit viral pentru că îmbină trei elemente care atrag atenția: o formă neobișnuită, asemănătoare unei meduze, o dispariție rapidă și apropierea aparentă de o bază militară care găzduiește avioane F-22.

Există însă limite clare ale informațiilor disponibile. Cei doi martori au descris o apariție pe care nu au reușit să o explice, iar filmarea confirmă că au surprins un obiect neidentificat în câmpul vizual. Nu există însă date publice despre dimensiunile reale, altitudinea, viteza sau originea acestuia.

Nici ipoteza unei aeronave extraterestre nu este susținută de dovezi. În același timp, nu a fost stabilit definitiv dacă obiectul era o dronă, un zmeu sau o altă structură purtată de vânt.

Un lucru este cert: incidentul din Anchorage a readus în atenție imaginile cu așa-numitele „OZN-uri meduză", o categorie de apariții care a generat numeroase discuții în ultimii ani. Iar cazul din Irak arată că unele dintre cele mai spectaculoase imagini cu fenomene aeriene neidentificate pot avea, în cele din urmă, explicații mult mai obișnuite decât par la prima vedere.