• Tweet

Un fenomen atmosferic neobișnuit, care ar putea influența vremea din următoarele luni, le atrage atenția meteorologilor din întreaga lume. Vortexul polar de deasupra Arcticii, sistemul de vânturi puternice care menține aerul foarte rece în apropierea Polului Nord, a început să slăbească încă de la începutul lunii noiembrie, cu mult mai devreme decât în mod obișnuit.

Specialiștii urmăresc acum posibilitatea unei încălziri stratosferice bruște, care ar putea deforma sau chiar împărți vortexul. O asemenea perturbare atât de timpurie nu a mai fost observată în arhivele meteorologice moderne. Consecințele asupra iernii rămân însă incerte: Europa ar putea avea parte de perioade mai reci, dar nu există deocamdată garanția unei ierni geroase.

Vortexul polar este un sistem atmosferic format dintr-o circulație amplă de vânturi puternice care se rotește în jurul regiunilor polare. Fenomenul există în stratosferă, la altitudini cuprinse aproximativ între 10 și 50 de kilometri, și înconjoară o masă foarte rece de aer deasupra Arcticii.

În timpul toamnei, pe măsură ce regiunea polară primește tot mai puțină lumină solară, stratosfera se răcește, iar diferențele de temperatură dintre Arctica și latitudinile mai joase favorizează intensificarea vânturilor din jurul Polului Nord. În mod normal, vortexul devine tot mai puternic pe parcursul toamnei și al începutului de iarnă, atingând valori ridicate în jurul lunii ianuarie.

În a doua parte a sezonului rece, de obicei între ianuarie și martie, vortexul poate începe să slăbească. Uneori, însă, perturbările sunt mult mai puternice și apar modificări importante ale circulației atmosferice.

În 2026, situația este neobișnuită tocmai prin momentul în care a început această evoluție. În loc să se consolideze în continuare, vortexul arctic este deja puternic perturbat în prima parte a lunii noiembrie.

Potrivit agenției meteorologice franceze Météo-France, modelele meteorologice indică o perturbare majoră în stratosferă la începutul lunii noiembrie, care ar putea avea efecte asupra vremii din vestul Europei după câteva săptămâni.

Instituția franceză precizează că, în reconstruirea condițiilor climatice începând din anii 1950, nu a fost identificată o perturbare majoră atât de timpurie. În mod obișnuit, asemenea evenimente apar mai târziu, frecvent în ianuarie sau februarie, și se produc, în medie, aproximativ o dată la doi ani.

Profesorul Andrew Charlton-Perez, meteorolog la Universitatea din Reading și specialist în dinamica stratosferei arctice, a explicat că înregistrările meteorologice disponibile nu indică un episod de încălzire stratosferică bruscă produs atât de devreme în sezon.

Cele mai bune observații prin satelit datează din 1979, însă există și înregistrări rezonabile care merg până în anii 1940. Potrivit profesorului, în această perioadă nu a fost observată o asemenea încălzire înainte de finalul lunii noiembrie.

Cercetătorul atrage însă atenția că arhivele meteorologice sunt relativ scurte, iar încălzirile stratosferice bruște sunt fenomene destul de rare. Tocmai de aceea, specialiștii urmăresc cu atenție evoluția actuală.

La rândul lor, Tim Stockdale și Frédéric Vitart, cercetători principali ai Centrului European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu (ECMWF), au declarat pentru AFP că, din câte se cunoaște în prezent, aceasta ar putea fi cea mai timpurie perturbare a vortexului stratosferic observată vreodată.

Mecanismul care stă în spatele acestui fenomen poartă numele de încălzire stratosferică bruscă, cunoscută în literatura de specialitate prin abrevierea SSW, de la Sudden Stratospheric Warming.

Procesul începe în troposferă, stratul inferior al atmosferei, unde se formează majoritatea fenomenelor meteorologice pe care le resimțim la suprafața Pământului.

Aici apar unde atmosferice de mare amploare, numite unde Rossby. Acestea sunt ondulații ale circulației atmosferice care pot transporta energie și către stratosferă. Atunci când devin suficient de puternice, ele pot perturba vortexul polar, îl pot întinde, îl pot deplasa deasupra Arcticii sau, în anumite condiții, îl pot împărți în două sau mai multe centre de circulație.

Consecința poate fi o încălzire foarte rapidă a stratosferei polare. În timpul unui episod puternic, temperatura la aceste altitudini poate crește chiar și cu aproximativ 50 de grade Celsius în numai câteva zile.

Un criteriu important folosit de meteorologi pentru identificarea unei încălziri stratosferice majore este inversarea vânturilor care înconjoară vortexul. Circulația normală, de la vest către est, poate deveni una de la est către vest.

Această schimbare afectează echilibrul atmosferic și poate modifica inclusiv circulația curenților de aer de la altitudini mai mici.

Potrivit platformei polarvortex.earth, care urmărește modele de prognoză bazate pe date ECMWF, circulația vortexului arctic este neobișnuit de slabă.

În actualizarea din 11 noiembrie, vânturile din jurul vortexului erau estimate la aproximativ 0 metri pe secundă, față de o valoare medie de aproximativ 27 de metri pe secundă pentru aceeași perioadă, raportată la intervalul climatic de referință 1991-2020.

Modelul determinist ECMWF indica posibilitatea unei inversări a direcției vânturilor chiar pe 12 noiembrie. În același timp, ansamblul de 50 de prognoze urmărite de platformă indica inversarea circulației până pe 25 noiembrie.

Aceste date sugerează o perturbare foarte puternică, dar trebuie interpretate corect: polarvortex.earth este o platformă independentă care vizualizează modele meteorologice, nu un serviciu oficial de prognoză al ECMWF. Rezultatele se modifică de la o actualizare la alta, iar o evoluție estimată de modele nu reprezintă automat un fenomen deja confirmat.

O inversare a vânturilor ar îndeplini criteriul esențial pentru o încălzire stratosferică majoră, dar intensitatea și durata acesteia contează la fel de mult pentru evoluția ulterioară.

O întrebare importantă rămâne fără un răspuns definitiv: ce a provocat perturbarea atât de timpurie a vortexului polar?

Una dintre explicațiile luate în calcul are legătură cu El Niño, fenomen climatic caracterizat prin temperaturi neobișnuit de ridicate ale apelor de suprafață din zona ecuatorială a Oceanului Pacific.

Un episod puternic El Niño poate modifica circulația atmosferică la scară largă. Creșterea activității furtunilor și a convecției în Pacificul central poate amplifica undele atmosferice care urcă din troposferă către stratosferă. Acestea pot contribui la slăbirea și deformarea vortexului polar.

Grahame Madge, reprezentant al serviciului meteorologic britanic Met Office, consideră că intensitatea actualului episod El Niño ar putea explica, cel puțin parțial, caracterul neobișnuit de timpuriu al fenomenului.

Cercetătorii Tim Stockdale și Frédéric Vitart de la ECMWF au transmis, la rândul lor, că El Niño ar putea să fi contribuit la apariția perturbării, însă au subliniat că mecanismul exact nu este cunoscut.

Climatologul Judah Cohen, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), propune o explicație diferită.

În opinia sa, perturbarea actuală ar putea avea o legătură mai puternică cu un sistem de înaltă presiune instalat deasupra Scandinaviei și a nord-vestului Rusiei.

Un asemenea tipar atmosferic poate favoriza propagarea unor unde puternice către stratosferă, influențând circulația vortexului.

Cohen a atras atenția și asupra unui detaliu interesant: configurația de presiune pe care o indică drept posibilă cauză este întâlnită mai frecvent în anii La Niña, adică în condiții climatice diferite de cele actuale, dominate de El Niño.

Prin urmare, nu există încă un consens științific asupra cauzei exacte. Meteorologii continuă să urmărească interacțiunea dintre temperaturile oceanelor, circulația atmosferică și procesele care au loc la zeci de kilometri deasupra suprafeței Pământului.

Atunci când vortexul polar se slăbește sau se deplasează, circulația atmosferică poate deveni mai ondulată. În anumite configurații, acest lucru favorizează pătrunderea maselor de aer rece spre latitudini mai joase.

Europa, America de Nord și Asia se numără printre regiunile care ar putea resimți efectele unei astfel de evoluții.

Totuși, un vortex polar slăbit nu înseamnă că aerul arctic se va revărsa automat peste toate aceste regiuni. Contează foarte mult locul în care se formează zonele de presiune ridicată și joasă, precum și poziția curentului-jet, care transportă masele de aer la altitudini mari.

În anumite situații, pot apărea perioade mai reci și mai stabile, cu temperaturi scăzute și risc de îngheț. În altele, efectele pot fi diferite de la o regiune la alta.

Un aspect esențial este întârzierea dintre modificările produse în stratosferă și eventualele schimbări ale vremii la suprafața Pământului.

Potrivit Met Office, efectele unei încălziri stratosferice majore pot coborî treptat către troposferă într-un interval de aproximativ două până la șase săptămâni.

Prin urmare, chiar dacă perturbarea actuală se confirmă, nu înseamnă că Europa va intra imediat într-un episod de ger.

Profesorul Andrew Charlton-Perez a explicat că, în cazul Marii Britanii, o încălzire stratosferică de acest tip este asociată, în medie, cu o vreme mai rece și mai uscată și cu apariția unor zone persistente de presiune ridicată.

Totuși, specialistul consideră că ninsoarea în Marea Britanie nu este probabilă în perioada imediat următoare, deoarece oceanele, solul și atmosfera păstrează încă o parte importantă din căldura acumulată în timpul verii.

În unele regiuni britanice, seceta reprezintă chiar o preocupare mai mare decât frigul. Perioadele prelungite fără precipitații ar putea împiedica refacerea rezervelor de apă.

În ceea ce privește România, perturbarea vortexului polar trebuie urmărită, dar nu poate fi transformată în acest moment într-o prognoză sigură de ger, ninsori abundente sau viscol.

Sursele meteorologice consultate discută în principal despre posibile efecte asupra Europei de Vest, Regatului Unit și, la scară mai largă, asupra emisferei nordice. Nu există încă o prognoză suficient de precisă care să stabilească dacă România va fi afectată direct și în ce perioadă.

În plus, Met Office a atras atenția într-o analiză publicată pe 11 noiembrie că răcirea observată în Regatul Unit în aceste zile este provocată de modificarea circulației atmosferice din troposferă și de pătrunderea aerului arctic, nu de perturbarea vortexului polar. O schimbare produsă la aproximativ 30 de kilometri altitudine nu se transmite automat și imediat la sol.

Un lucru este însă clar: meteorologii urmăresc cu atenție evoluția vortexului, deoarece o inversare a vânturilor stratosferice atât de devreme ar reprezenta un eveniment remarcabil în istoria observațiilor moderne.

Iarna 2026-2027 rămâne, deocamdată, greu de anticipat. În următoarele săptămâni va deveni mai clar dacă această perturbare va avea efecte importante asupra vremii din Europa sau dacă vortexul își va recăpăta circulația obișnuită înainte ca schimbările să ajungă la suprafața Pământului.